Îngrijirile de sănătate şi Uniunea Europeană

Legea Uniunii Europene are consecinţe profunde asupra organizării sistemelor naţionale de sănătate; este o realitate care începe să-şi facă loc la nivelul ministerelor sănătăţii şi pentru probleme sociale de pe tot cuprinsul Europei.

Chiar şi în Marea Britanie, care a adoptat, multă vreme, o atitudine de respingere activă a influenţei europene, miniştrii încep să ia în considerare exploatarea oportunităţilor ivite din libera circulaţie a pacienţilor (către Franţa) şi a medicilor (deplasarea unor echipe de chirurgi din Germania care operează în week-enduri, în spitalele din reţeaua NHS).

Adeseori, însă, anvergura unor astfel de acţiuni rămâne incertă. Incapacitatea de-a oferi servicii de asistenţă medicală într-o manieră clară şi la un nivel european arată că sistemul legal în vigoare se bazează în primul rând pe politici ce vizează principii generale, cum sunt, mai ales, cele referitoare la libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului. Respectivele politici sunt aplicate, ulterior, în sistemul sanitar, prin reglementări ale unor cazuri specifice, aduse în faţa Curţii Europene de Justiţie; ele lasă loc, însă, incertitudinii în ceea ce priveşte modul în care pot fi interpretate în circumstanţe similare, dar uşor diferite. Situaţia este complicată şi mai mult de natura fluctuantă a serviciilor de asistenţă medicală - este vorba, de exemplu, despre parteneriatele publice şi private din cadrul sistemelor cu finanţare publică, a căror activitate poate spori anvergura legilor competiţiei.

Conform afirmaţiilor lui Duncan,1 continua transformare a mediului european are consecinţe considerabile asupra Marii Britanii. Unele dintre ele sunt evidente. Directivele referitoare la medici şi la timpul de lucru au şi avut implicaţii importante asupra programului de lucru al personalului sanitar şi, poate, asupra viabilităţii multor spitale districtuale. Alte consecinţe sunt, însă, mai puţin vizibile. Recentele reglementări, conform cărora cetăţenii pot să obţină servicii de sănătate peste graniţe, fără a fi necesară o aprobare prealabilă din partea finanţatorilor, ridică probleme importante, care nu au fost încă analizate.2 Când anume, decizia de-a refuza tratamentul în străinătate este justificată prin prisma eficienţei clinice şi când reprezintă ea o blocare nejustificată a asigurării de servicii medicale? Ce perioadă de timp implică termenul judiciar "amânare inoportună", astfel încât să reprezinte o justificare suficient de puternică pentru ca pacienţii să solicite plata tratamentului într-o altă ţară, unde acesta le poate fi aplicat mai devreme? Este aproape sigur că este necesară o perioadă de timp mult mai scurtă decât cea de care are nevoie majoritatea pacienţilor pentru a li se prescrie un tratament definitiv în Marea Britanie. Dar cu cât este mai scurtă perioada de aşteptare şi care sunt consecinţele asupra îngrijirilor primare cu bugete limitate?

Implicaţiile noului sistem britanic de revalidare ridică şi alte probleme. Va fi el aplicat şi în cazul echipelor de chirurgi germani care ne vizitează în week-enduri? Curtea Europeană de Justiţie a susţinut categoric că dreptul de autorizaţie le permite profesioniştilor să lucreze în mai mult de un stat membru UE,2 aspect confirmat de două noi reglementări ale Curţii Europene asupra Regiunilor de Comerţ Liber;4,5 există, însă, obligativitatea aderării la standardele profesionale. Cum se va aplica acesta în practică?

Devine din ce în ce mai clar că este necesar să se reconsidere posibilele implicaţii ale legii europene ori de câte ori se anticipează modificări. Ce ar putea spune Curtea Europeană de Justiţie despre recomandarea din raportul Kennedy,6 referitoare la chirurgia cardio-vasculară care se practică la Bristol Royal Infirmary, recomandare care reglementează relaţiile dintre guvern şi National Institute of Clinical Excellence (Institutul Naţional pentru Excelenţă Clinică), înfiinţat pentru a oferi consiliere NHS în problema stabilirii oportunităţii aplicării unor intervenţii? Având în vedere faptul că institutul joacă un rol important în luarea deciziilor de rambursare, va permite legea europeană ca respectivul rol să fie îndeplinit de o organizaţie neguvernamentală?

Este uşor să uităm că NHS are şi alte atribuţii în afara ofertei de îngrijiri de sănătate. Trusturile NHS sunt implicate în învăţământ şi cercetare, domenii în care continuă să existe posibilităţi deschise privind participarea unor grupuri private de cercetători pe bază de competiţie. Aplicarea legii competiţiei la nivelul trusturilor s-ar putea modifica dacă li s-ar permite să-şi păstreze surplusurile şi s-ar angaja în mai multe activităţi antreprenoriale. Probabil că aceasta va presupune crearea unor noi structuri financiare şi legale pentru a evita obstacolele legii.

Există, însă, structuri care au început să respecte toate prevederile legale ale Uniunii Europene. În cadrul a două noi reglementări, Office of Fair Trading (Oficiul pentru Comerţ Legal) şi Competition Commission (Comisia pentru Competiţie) au examinat împreună, în mod extensiv, prevederile legii europene asupra deciziilor de stabilire a preţurilor la produsele farmaceutice.7

Este din ce în ce mai limpede că actuala situaţie de incertitudine nu mai poate să dureze. Un raport recent al comitetului sănătăţii la nivel înalt al Comisiei Europene8 a sugerat că regulile interne ale pieţei trebuie să ia în considerare interesele pacienţilor şi ale serviciilor de sănătate, şi nu numai interesele pur economice. S-a recomandat, de asemenea, reformularea competenţelor Uniunii Europene în sectorul sanitar, cu scopul de a trece toate atribuţiile legate de sănătate într-un singur articol de convenţie care ar clarifica rolurile şi responsabilităţile.

S-ar putea, însă, ca toate aceste măsuri să nu fie suficiente. Următoarea etapă de revizuire a tratatului trebuie să clarifice modul în care Uniunea Europeană poate să garanteze faptul că natura socială a îngrijirilor de sănătate din Europa nu este boicotată deliberat. Pentru aceasta este nevoie de timp. Pe termen scurt există trei posibilităţi.9 În primul rând se impune ca, în cadrul Comisiei Europene, să se intensifice coordonarea dintre factorii responsabili pentru reglementările privind îngrijirile de sănătate.

În al doilea rând, va trebui utilizat mai eficient noul sistem de coordonare deschisă a politicilor sociale naţionale.10 Un atare sistem, care a stabilit oficial mecanisme de însuşire a experienţei altor state, ţinând cont de particularităţile lor naţionale, oferă oportunitatea promovării celor mai bune soluţii practice prin sporirea schimbului de informaţii despre posibilităţile reale şi condiţiile specifice de aplicare a respectivelor soluţii. În multe situaţii, problemele uzuale vor putea fi rezolvate pe baza unei experienţe comune, dar un asemenea mecanism respectă diversitatea istorică, politică şi culturală. El nu impune armonizarea proceselor care, deşi urmăresc acelaşi scop, îmbracă forme incompatibile unele cu altele.

În sfârşit, este necesar ca Uniunea Europeană să stabilească, cât mai curând posibil, un sistem de monitorizare a impactului actual pe care legea promulgată de acest forum internaţional îl are asupra sistemelor de îngrijiri de sănătate şi să propună soluţii pentru remedierea eventualelor efecte neprevăzute.

MM şi EM au fost finanţaţi de mai multe programe ale Uniunii Europene.

Health care and the European Union
Profound but uncertain consequences for national health systems
BMJ 2002;324:991-2

Elias Mossialos, research director
European Observatory on Health Care Systems, London School of Economics, London WC2A 2AE
Martin McKee, research director
European Observatory on Health Care Systems, London School of Hygiene and Tropical Medicine, London WC1E 7HT

Bibliografie


1 Duncan B. Health policy in the European Union: how it's made and how to influence it. BMJ 2002;324:1027­30.

2 Mossialos E, McKee M. Is a European healthcare policy emerging? BMJ 2001;323:248.

3 ECJ Case C­106/91 Ramrath V Ministre de la Justice (1992) ECR I­3351.

4 EFTA Court Case E­6/00 of 14 June 2001 Dr Jurgen Tschannett.

5 EFTA Court Case E­4/00 of 14 June 2001 Dr Johann Brendle.

6 Learning from Bristol: the report of the public inquiry into children's heart surgery at the Bristol Royal Infirmary 1984­1995. London: Stationery Office,2001.

7 Competition Commission Appeal Tribunal Napp Pharmaceutical Holdings Limited and Subsidiaries and The Director General of Fair Trading, Case No. 1000/1/1/01 (IR). www.competition­commission.org.uk/ appeals/judge01.pdf (accessed 16 April 2002).

8 European Commission. Internal market and health services. Report of the high level committee on health. Brussels: EC, 2001.

9 Mossialos E,McKee M, Palm W, Karl B, Marhold F. The influence of EU law on the social character of health care systems in the European Union. Brussels: Observatoire Social EuropČen, 2001. www.ose.be/health/files/corereport.pdf (accessed 16 April 2002).

10 European Commission. Communication from the commission to the council, the European parliament, the economic and social committee and the committee of the regions on the future of health care and care for the elderly: guaranteeing accessibility, quality and financial viability. Brussels: EC, 2001 (COM (2001)723 final of 723 of 5 Dec 2001).

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Irina Tănăsescu
Autor: