Analiza lui Williams cu privire la omorul prin imprudenta sau neglijenta grava

Recomandarile sunt realizabile si trebuie sa fie integral aplicate în practica

 

Majoritatea angajatilor britanici din domeniul sanatatii sunt familiarizati cu cresterea inexorabila a frecventei reclamatiilor medicolegale civile,1 multi dintre ei confruntându-se fie cu statutul de pârât, fie cu cel de martor expert. A naviga la interfata dintre îngrijirile medicale si lege face parte din practica medicala moderna. Pacientii, cei care îi îngrijesc si familiile trebuie sa fie încrezatori ca, atunci cand se întâmpla ceva rau, circumstantele vor fi investigate într-o maniera transparenta, concluziile vor fi comunicate deschis, iar lectiile învatate vor fi aplicate rapid în practica. În caz contrar, au tot dreptul sa ceara despagubiri prin legea civila.

            Cu toate acestea, dupa procesele lui David Sellu si Hadiza Bawa Garba pentru omor prin imprudenta sau neglijenta grava, în lumea medicala s-a facut simtit un val de neliniste justificata.2 Este terifiant gândul ca orice clinician ar putea fi pasibil de condamnare penala pentru activitatea zilnica. Chiar daca medicii lucreaza acum în echipe multidisciplinare sau in cadrul unor sisteme si mai complexe, responsibilitatea nu va fi colectiva, ci individuala.

 

Moralul si recrutarea personalului

Atât guvernul cât si General Medical Council (GMC – Colegiul Medicilor) recunosc consecintele potential explozive pentru recrutarea si moralul doctorilor, precum si riscul pentru siguranta ce pot aparea în lipsa unor discutii deschise cu privire la erorile medicale, la tragediile evitate în ultima clipa si la lectiile ce trebuie sa fie învatate.3 Secretarul de stat pentru sanatate Jeremy Hunt l-a însarcinat pe Norman Williams sa se ocupe de o evaluare rapida a regulamentului, iar raportul sau a fost publicat pe 11 iunie a.c.4

            Prin incurajarea a ceea ce numeste o cultura corecta si educativa, analiza nu a intentionat sa incerce o schimbare a legii, ci a vizat evaluarea modului în care este ea aplicata. Aici este, insa, marea problema. Nu exista o definitie a neglijentei grave în practica medicala, iar tribunalul trebuie sa decida, în fiecare caz în parte, daca este vorba de o conduita profesionala ”realmente foarte rea”.

            Din 2013 si pâna în prezent s-au înregistrat în Anglia 151 de investigatii pentru omor prin imprudenta ori neglijenta gava. In majoritatea situatiilor nu s-au luat masuri ulterioare, dar au fost acuzate sapte cadre medicale; trei dintre ele au fost achitate. În 2017, la Crown Prosecution Service (CPS – Serviciul de Procuratura al Coroanei) au fost înregistrate 23 de plângeri, din care niciuna nu s-a soldat cu urmarire sau cu condamnare. Cifrele par mici, insa neplacerile asociate cu reclamatiile sunt semnificative si pot duce la depresie, la disparitia motivatiei si chiar la probleme familiale (despartirea cuplului). Situatia este agravata de lunga perioada de asteptare – în unele cazuri pâna la patru ani – în ”anticamera” proceselor de omor prin imprudenta sau neglijenta grava.

            Analiza lui Williams a recomandat formarea unui grup de lucru care sa includa CPS, medicul legist sef si organizatii pentru apararea sanatatii. Grupul va prezenta o declaratie clara a legii omorului prin imprudenta sau neglijenta grava, pe care o va face publica pe scara larga si va contribui la îmbunatatiea expertizei politiei, cu scopul final de a reduce numarul acuzarilor inutile. Nu s-a stabilit însa niciun termen limita pentru punerea în practica a initiativei, asa ca ordinul medicilor va urmari cu atentie ce se întâmpla pentru a garanta concretizarea ei.

            Un alt motiv de îngrijorare il constituie folosirea notitelor medicilor în tribunal. In mod expres, GMC a dorit ca aceste confesiuni personale sa fie protejate de lege – adica sa nu fie considerate dovezi – dar in urma analizei s-a ajuns la concluzia ca s-ar crea astfel un precedent de care nu beneficiaza nicio alta profesie. În schimb, Academy of Royal Medical Colleges (Academia Colegiilor Medicale Regale) va crea un ghid nou cu privire la natura notitelor. Atât GMC cât si CPS sustin ca este putin probabil sa faca uz candva de materialul în cauza, dar nu ofera garantii. Aceasta va schimba natura reflectiilor înregistrate si nu este clar ce curs vor lua, in consecinta, discutiile deschise cu privire la siguranta pacientilor.

            Dupa ancheta lui Shipman din 2005,5 functia de investigare detinuta de GMC a fost separata de cea de judecare a capacitatii de exercitare a profesiei, preluata actualmente de Medical Practitioner Tribunal Service (MPTS – Tribunalul Medicilor Practicanti). În 2015, GMC a primit dreptul de a face apel împotriva deciziilor MPTS – theoretic, cu scopul de a obtine decizii mai rapide si o protectie mai buna a pacientilor, ceea ce le-a asigurat ambelor foruri, GMC si MPTS, posibilitatea de a face apel, sub controlul exercitat de Professional Standards Authority (Autoritatea Standardelor Profesionale). Analiza lui Williams a sugerat ca o atare duplicare a condus la perceptia ca GMC dadea dovada de exces de zel si de inconsecventa, asa ca a recomandat sa i se retraga coelgiului dreptul de apel controversat.

 

Expertii medicali

Analiza remarca îngrijorarea cu privire la competenta inconstanta a expertilor medicali chemati fie pentru a-si spune parerea, fie ca martori experti în procesele civile si, mai ales, in cele penale intentate cadrelor medicale. In prezent nu exista standarde profesionale ori cerinte de instruire si nici vreo garantie ca expertii au cunostinte clinice relevante sau o întelegere corecta a responsabilitatilor legale. Academia a fost însarcinata cu evaluarea expertilor medicali si cu instruirea lor pentru a asigura mai multa uniformitate, standarde mai ridicate, o responsabilitate mai clara si pentru a consolida încrederea în procedurile penale.

            Analiza Williams a fost în general bine primita. Se spera ca recomandarile vor fi puse în practica, multe dintre ele fiind realizabile. Nu este în interesul sigurantei pacientilor sau a publicului larg ca medicii sa fie condamnati penal pentru omor prin imprudenta sau neglijenta grava, fara a beneficia de cele mai clare definitii si de cea mai corecta aplicare a legii. In prezent, toate organizatiile profesionale trebuie sa conceapa strategii clare pentru a-i sustine pe clinicienii care se confrunta cu procese legale sau de reglementare. Pâna acum, legii i s-a permis, pur si simplu, sa-si urmeze cursul. Cei care pâna la urma au fost exonerati, adica majoritatea, merita mai mult decât atât.

_________________________

Neil Mortensen,

profesor de chirurgie colorectala,

University of Oxford

neil.mortensen(@)nds.ox.ac.uk

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 

EDITORIAL

Williams review of gross negligence manslaughter

Recommendations are achievable and should be implemented in full

A se cita: BMJ 2018;361:k2779

Gasiti versiunea completa cu bibliografie la http://dx.doi.org/10.1136/bmj.k2741k2779

Traducere: 
Dr. Roxana Tucra
Autor: 
Neil Mortensen