Tabara de emigranti construita de medici

Franta a inchis de curand taberele unde stau emigrantii in timp ce incearca sa treaca ilegal in Marea Britanie, dar Médecins Sans Frontières (MSF – Medici fara frontiere) a deschis recent una noua. Sophie Are relateaza.

 

FOTO

”In Franta avem o urgenta umanitara. Guvernul nu a vrut sa ajute, asa ca a trebuit sa ne implicam noi.” Angelique Muller, asistenta MSF, care se ocupa de coordonarea activitatii organizatiei caritabile cu emigrantii in Dunkirk

 

Pe 28 noiembrie 2015, Jalil Khalil, Juana Ali si cei trei copii ai lor (in varsta de 12, noua si, respectiv, patru ani) au plecat din orasul Kirkuk, situat in regiunea kurda a Irakului de Nord, catre Europa, un drum pe care pornesc tot mai multi dintre oamenii dornici sa scape de conflictul din Orientul Mijlociu.

Familia a trecut granita in Turcia, apoi cu barca in Grecia si cu trenul in Macedonia, a traversat Balcanii spre Austria si a ajuns in Franta. Tinta calatoriei era Anglia, mai exact Manchester, unde afirma ca are rude.

In loc sa-si atinga scopul final, familia a ajuns sa ramana blocata, impreuna cu alte 6 000 de persoane, intr-un loc supranumit ”jungla”, o mahala dintr-o zona parasita, in apropiere de Calais, pe care emigrantii au folosit-o de multi ani ca baza, in incercarea de a trece fraudulos in Marea Britanie.

Khalil a declarat pentru The BMJ: ”Am incercat de 30 de ori sa ajungem in Anglia, platind calauze care ii ascundeau noaptea in camioane avand ca destinatie Canalul Manecii. De fiecare data au fost descoperiti si trimisi inapoi. Intr-una dintre tentative, alti cinci oameni care calatoreau impreuna cu ei, ascunsi printre gaini congelate intr-un camion frigorific, au murit din cauza frigului, povesteste Jalil, cu ajutorul unui translator. ”Inshallah, vom ajunge acolo”, spune el.

Politia franceza a inceput sa evacueze emigrantii din ”jungla” si membrii familiei Khalil au gasit adapost in alta parte. I-am intalnit in o noua tabara, construita de Médecins Sans Frontières (MSF) la Grande Synthe, langa Dunkirk. Tabara a fost deschisa pe 7 martie si acum are peste 1 300 de rezidenti, marea majoritate din ei kurzi din Irak, care au trait in conditii mizere, in corturi, pe un camp noroios din apropiere de Basroch, fara electricitate sau apa curenta.

”In Franta avem o urgenta umanitara”, spune Angelique Miller, asistenta MSF care se ocupa de coordonarea activitatii organizatiei caritabile, cu emigrantii, in Dunkirk. ”Guvernul nu a vrut sa ajute, asa ca a trebuit sa ne implicam noi.”

Tabara, denumita La Linière, inghesuita intre o linie de cale ferata si un drum principal, este compusa din 300 de baraci de lemn identice, fara ferestre ori curent electric, care sunt disponibile doar in zone special amenajate pentru spalat, gatit si incarcarea telefoanelor mobile. Exista un centru medical intr-o casa abandonata de pe perimetrul terenului, un cort decorat cu rol de moschee, iar in prezent se construieste o scoala. Capacitatea maxima a taberei de emigranti este de 2 500 de persoane.

Pan atunci, MSF nu s-a ocupat niciodata de amenajarea unei tabere de refugiati, activitatea obisnuita constand in asigurarea asistentei medicale in cadrul unor astfel de amplasamente, construite si administrate de Natiunile Unite in statele in curs de dezvoltare.

”Nu am crezut niciodata ca voi lucra in propria mea tara atunci cand mi-am inceput colaborarea cu MSF, o agentie pentru acordarea de ajutor in caz de urgenta”, spune Muller. ”Sunt mandra ca facem acest lucru, dar totdata, e rusinos ca suntem nevoiti sa ne ocupam de asa ceva.”

Médecins Sans Frontières declara ca, prin construirea taberei, doreste sa ofere asistenta umanitara oamenilor nevoiasi, indiferent de statutul lor legal.

In prezent, organizatia caritabila conduce o clinica impreuna cu Médicins du Monde si International Red Cross (Crucea Rosie Internationala), in timp ce tabara este integral administrata de o fundatie locala.

”{tim ca ceea ce facem este doar un bandaj, nu o solutie”, declara Caroline Gollé, asistenta ce coordoneaza echipa medicala a MSF din tabara La Linière. ”Noi ajutam temporar oamenii aflati intr-o situatie nefavorabila, incercand sa le asiguram conditii de viata mai bune, pentru a scadea riscul de imbolnavire”

 

Nevoile medicale

Clinica are un medic si o asistenta care lucreaza in schimbul de dimineata si doi doctori in tura de dupa-amiaza. Ajutati de translatori, ei asigura aproximativ 40 de consultatii pe zi. In ziua mea de vizita, dimineata erau numai doua familii, insa dupa-amiaza clinica era plina de barbati tineri. Ritmul e dictat de faptul ca barbatii dorm in prima parte a zilei, noaptea incercand sa treaca granita, cu ajutorul camioanelor, in Marea Britanie.

Conform declaratiilor facute de agentiile ce asigura asistenta medicala, problemele de ordin medical cele mai frecvente in aceasta zona a Frantei sunt (in ordinea prevalentei) cele respiratorii, dermatologice (incluzand eczemele si raia), dentare, traumatismele (survenite in urma accidentelor si incercarilor esuate de a se ascunde in camioane), problemele digestive si arsurile de la focurile si instalatiile de gatit improvizate. Mai exista si cazuri de boli cronice si psihice. Serviciile pentru femei sunt asigurate de o alta organizatie caritabila, Gynaecologists without Frontiers (Ginecologi fara frontiere).

Se pare ca noua tabara a avut deja un impact pozitiv asupra starii de sanatate a emigrantilor, cu toate ca este prea devreme pentru a ne pronunta asupra acestui fapt. Nu au existat cazuri de arsuri in primele 10 zile de la deschiderea tabere, iar medicii spun ca au vazut putine cazuri de scabie si de infectii respiratorii grave. Fiecarui pacient nou i se da un card de sanatate pe care trebuie sa il aiba permanent cu sine, astfel incat sa poata fi alcatuita o fisa medicala cu toate antecedentele personale.

In prezent, organizatiile caritabile sunt mai bine pregatite sa asigure asistenta medicala psihiatrica. In trecut exista un grad scazut de confidentialitate – consultatiile se desfasurau uneori in spatele corturilor – dar clinica La Linière are o camera speciala pentru un atare tip de consultatie. Psihiatrul MSF, Elizabeth Hoffmann, lucreaza in tabara doua–trei zile pe saptamana (in timpul celorlalte zile examineaza emigrantii din Calais) si incearca sa vada zece pacienti pe zi in consultatii de cate jumatate de ora. Mare parte din munca ei, alaturi de un psiholog clinic de la Médicins du Monde, implica vizitarea emigrantilor in baracile lor si angrenarea lor in discutii pe indelete, pentru a incerca sa afle ce probleme psihice au.

”Ne asteptam ca, la o populatie normala, circa 20% dintre indivizi sa prezinte afectiuni mentale. Aici se pare ca procentajul este mai mare. Dar ei nu vin niciodata la clinica”, declara Hoffmann la iesirea din clinica, dupa o zi lunga, avand la ea o cutie cu sertralina si paroxetina. ”Persoanele suferinde de depresie severa, pe care le intalnim umbland prin tabara, spun ca n-au stiut niciodata de existenta unui tratament pentru afectiunea lor.”

 

”Persoanele suferinde

de depresie severa,

pe care le intalnim

umbland prin tabara,

spun ca n-au stiut niciodata

de existenta unui tratament

pentru afectiunea lor,”

declara doctorita psihiatru

Elizabeth Hoffmann

 

 

De curand, dupa luni de presiuni ale organizatiilor neguvernamentale, spitalul din Grande Synthe a deschis o clinica destinata emigrantilor, dotata cu translatori kurzi si avand in plan angajarea unui dentist cu norma intreaga.

Cand a fost examinat cel mai tanar fiu al lui Jalil Khalil si al Juanei Ali, pediatrul voluntar pentru Médicins du Monde (a dorit sa ramana sub protectia anonimatului de teama gruparilor care nu sunt de acord cu ajutorul oferit emigrantilor) a banuit ca tanarul si-a fracturat glezna plimbandu-se cu bicicleta pe terenul accidentat din jurul taberei. In aceeasi zi a fost transportat la spital pentru a i se efectua o radiografie si a-i fi stabilit un plan terapeutic. Inainte de deschiderea clinicii speciale, emigrantii care aveau nevoie de tratament spitalicesc trebuiau sa se prezinte la unitatile de primiri urgente impreuna cu populatia autohtona, fara a beneficia de niciun translator. ”Functioneaza foarte bine in momentul de fata” declara Gollé, stand de vorba cu mine intr-o camera dotata doar cu un birou, un scaun si o canapea. ”Avem conditii de munca foarte bune. Este curatenie si exista si calorifere.”

 

”Avem conditii de munca

foarte bune.

Este curatenie aici

si exista calorifere.”

Caroline Gollé,

asistenta care coordoneaza

echipa medicala a MSF

din La Linière

 

Solutie sau exacerbare

Asadar, oferindu-le emigrantilor posibilitati de cazare si servicii medicale mai bune, MSF ii incurajeaza oare sa stea si sa continue tentativele de-a ajunge in Marea Britanie? Iar noua tabara va incuraja si mai multi emigranti sa procedeze asa?

”In calitatea noastra de ONG-uri nu incurajam oamenii sa treaca granita in Marea Britanie,” afirma Pierre Borelle, purtator de cuvant pentru MSF Paris. ”Daca am fi facut acest lucru, am fi rezervat cateva vapoare. Nu credem ca noua tabara va incuraja sosirea unui numar mai mare de oameni.”

Médecins Sans Frontières a deschis tabara la cererea lui Damien Carème, primarul din Grande Synthe, care isi exprima ingrijorarea ca oamenii gazduiti de tabara Basroch, inchisa intre timp, urmau sa moara din cauza conditiilor de viata mizere. Agentia neguvernamentala a cheltuit 2,6 milioane € (doua milioane £, 2,9 milioane $), iar autoritatile locale, 0,3 milioane €.

Noua tabara este, insa, rodul unei actiuni antiguvernamentale, in spiritul careia emigrantii sunt incurajati sa renunte la ideea de-a ajunge in Marea Britanie, sa ceara azil in Franta si sa se mute in alte spatii locative oferite de stat pe teritoriul tarii.

La scurt timp dupa deschiderea noii tabere, ministrul de interne francez, Bernard Cazeneuve, si-a exprimat dezacordul: ”Solutia nu este ca emigrantii sa fie mutati intr-un alt loc, care intampina probleme din cauza ca este foarte aglomerat.” Autoritatile franceze au atras atentia asupra faptului ca tabara nu indeplineste normele standard de securitate, fiind periculos ca un numar atat de mare de oameni sa locuiasca in apropierea unei linii de cale ferata si a unui drum principal.

 

Esecul guvernului

In toate colturile Europei, ca urmare a intensificarii fenomenului migrational, mare parte din ajutorul umanitar a fost acordat, pe plan local, de catre organizatiile caritabile si voluntarii individuali, nu de guverne.

”Pana in prezent, guvernele tarilor membre ale Uniunii Europene s-au concentrat asupra aspectului politic al crizei emigrantilor,” afirma Lilana Keith, ofiter al apararii in cadrul Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants (PICUM – Platforma de Cooperare Internationala pentru Emigrantii Nedocumentati). ”Reprezentantii guvernelor au omis sa ia in considerare latura umanitara.”

Cu toate ca multe state europene s-au angajat oficial in oferirea de servicii medicale emigrantilor nedocumentati, in realitate lucrurile stau, de cele mai multe ori, altfel, spune Keith.

”Medicina de cAlAtorie” pentru VIITORII EmigranTi

”In cazul emigrantilor, consecintele pentru sanatate apar in special din calatoriile pe care le fac”, a spus Gustavo Fernandez, expert in problematica migratiei la MSF Geneva si autor al unui program prin care MSF ofera cialisfrance24.com sfaturi medicale pentru emigrantii de pretutindeni inainte de pornirea lor la drum.

”Ideea este ca vrem sa facem mult mai mult pentru ca oamenii sa fie constienti de riscurile medicale asociate cu deplasarile lor,” a spus el. ”Anumite rute determina anumite probleme de sanatate, cele mai obisnuite fiind violenta sexuala, intreruperea tratamentului pentru boli cronice si problemele de sanatate mentala. ”In America Centrala, de exemplu, femeile au implanturi contraceptive din cauza riscului mare de viol pe drumul spre SUA”.

Actualmente, MSF intreprinde in Orientul Mijlociu activitati pilot, ce vizeaza furnizarea mai multor informatii celor care se gandesc sa intreprinda o calatorie ilegala.

”Vrem sa fim siguri ca oamenii sunt vaccinati, au cunostinte legate de planificarea familiala si stiu unde pot gasi, in drumul lor, servicii medicale a caror utilizare nu va implica niciun fel de discriminare.”

 

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 

Sophie Arie, journalist independent, Londra

sarie@bmj.com

The migrant camp that doctors built

A se cita: BMJ 2016;352:i1696

Gasiti articolul la: http://dx.doi.org/10.1136/bmj.i1696

Traducere: Dr. Ioana Margineanu

Autor: 
BMJRo