Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Cum sa gestionezi munca de cercetare astfel încat sa eviti surmenajul?

Activitatea de cercetare ofera competenta si experienta valoroasa, dar si un volum de munca crescut. Catherine Tregoning si Paul Baker îi sfatuiesc pe cursanti cum sa combine cu succes activitatea academica si cea clinica.

 

Echipei de cercetare si dezvoltare de la Health Education North West i se cer adesea sfaturi de catre medicii care fie cauta o oportunitate în cercetare, fie sunt angajati într-un proiect în educatia medicala. Chiar si cei cu experienta redusa în cercetare pot sa-si dezvolte rapid abilitatile. Cu toate acestea, uneori e greu sa faca fata impactului mai larg asupra vietii lor, tinând cont ca, de cele mai multe ori, au si un serviciu cu norma întreaga.

            Activitatea de cercetare este foarte benefica pentru cursanti: în primul rând, realizarea unui studiu le va da doctorilor o perspectiva valoroasa asupra modului în care sunt dobândite validitatea si siguranta rezultatelor, ajutându-i sa evalueze si rezultatele stiintifice obtinute de alti confrati. În al doilea rând, experienta în cercetare poate ajuta la propulsarea CV-ului unui medic atunci când competitia pentru posturi este mare.

 

Planificarea

Este important sa planifici bine un proiect de cercetare si sa fii realist cu privire la modul în care se va încadra în celelalte aspecte ale vietii. Atunci când îsi aleg specialitatea, doctorii sunt constienti, de obicei, de probleme ca pastrarea echilibrului munca-viata si a timpului dedicat familiei, aspecte ce trebuie luate în calcul si daca decid sa lucreze în cercetare.

            Una dintre cele mai frecvente greseli observate de noi la cercetatorii pe care îi îndrumam este incapacitatea lor de-a estima cat timp le-ar lua un proiect. Unii nu-si fac niciun fel de plan – n-ar trebui sa fie subestimata importanta planificarii. Ponderea pe care o va avea lucrul la proiect in cursul unei saptamani depinde, în mare masura, fie de marimea studiului, fie de motivatia doctorilor implicati, fie de ambele aspecte.

            Cercetatorii ar trebui sa înceapa prin schitarea unui plan al proiectului, luând în considerare fiecare etapa. Aceasta poate începe cu o cercetare de fond si o analiza initiala a literaturii de specialitate, cu intocmirea documentatiei necesare obtinerii aprobarii din partea autoritatii pentru etica sau cercetare si cu un studiu pilot, înainte de colectarea, analizarea si redactarea datelor principale. Un plan bun trebuie sa includa o lista a tuturor sarcinilor propuse în fiecare etapa a proiectului.

            Pentru a transforma planul într-un program de lucru logic, bine gândit si încadrat în timp, cursantii ar trebui sa estimeze cu grija cât de mult le-ar putea lua indeplinirea fiecarei sarcini. Cercetatorii trebuie sa decida ordinea efectuarii activitatilor si termenul de finalizare aferent, având in vedere, totodata, ce posibilitati reale de sustinere exista si ce fonduri ar putea fi necesare.

            Este imposibil de aflat câte proiecte stiintifice nu ajung sa fie finalizate. Stim însa ca un atare deznodamant genereaza întotdeauna dezamagire, mai ales daca efortul depus a fost substantial.

 

Motivatia

Automotivarea este esentiala în cercetarea independenta. Cea medicala e laborioasa si s-ar putea ca specialistul care a initiat-o sa nu-i vada niciodata rezultatele. Asa se intampla si în cercetarea din educatia medicala, in cadrul careia un studiu se poate desfasura pe durata mai multor luni sau chiar ani, astfel incat datele obtinute nu ajung sa fie prezentate si transpuse in practica de catre initiatori, ci de alti cercetatori implicati pe parcurs.

În mod special în programele cu fundamentare academica, timpul si motivatia sunt foarte importante. In invatamantul medical, cercetarea poate fi incununata cu succes doar daca este planificata atent si daca exista colaborare între cursant si îndrumator.1

            Îndrumatorul si colegii unui cercetator au un rol esential, oferind feedback si sustinere emotionala sau practica, ori ambele. De asemenea, cercetatorii trebuie neaparat sa evite toate obstacolele ce i-ar putea descuraja: neclaritatea cu privire la etapa urmatoare, senzatia ca e prea mult de lucru sau prea greu, lipsa timpului, a sprijinului ori a resurselor emotionale. Foarte important este sa se gandeasca la ce anume ii motiveaza si sa se foloseasca de acest aspect. De exemplu, cercetarea este stimulata de un sentiment de împlinire, de dorinta de a-i multumi pe altii sau de simpla ambitie?

            Ca grup profesional, medicii tind sa fie motivati în activitatea lor, ceea ce îi poate ajuta si în cercetarea pe care o intreprind.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 

Catherine Tregoning self employed chartered psychologist and formerly postdoctoral research fellow, Health Education North West 
Paul Baker foundation school director, Health Education North West

 catherinetregoning@yahoo.com

 

How to undertake research without suffering burnout

Traducere: 
Dr. Roxana Tucra
Autor: 
BMJRo