Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Sa fie, oare, o idee buna interzicerea fumatului în parcuri si in spatii deschise?

Ara Darzi si Oliver P Keown vor ca fumatul sa fie interzis in Marea Britanie, pentru a-i ajuta pe fumatori sa-si abandoneze obiceiul si a-i feri pe copii sa vada in jurul lor oameni care isi aprind tigara. Simon Chapman crede, insa, ca nu exista nicio justificare stiintifica a unui asemenea atac draconic la adresa libertatilor fundamentale
 

DA

Extinderea legislatiei anti-fumat din Marea Britanie in vederea inglobarii interdictiei acestei practici in parcuri si in piete publice constituie un prilej de a lauda beneficiile oferite de asemenea spatii – traiul sanatos, aerul curat, activitatea fizica – si, deosebit de important, de a ne ajuta semenii, fie ei varstnici ori tineri, sa opteze mai usor pentru un stil de viata sanatos. Pentru a face fata impactului semnificativ al patologiei asociate cu fumatul, este necesar ca autoritatile de sanatate publica sa preia datele credibile din relatarile privitoare la succesul unor demersuri internationale, sa readuca subiectul in dezbatere la nivel national si sa-si improspateze spectrul politicilor, venind in sprijinul oamenilor care doresc sa ia decizii mai sanatoase in viata.

Pe coordonatele celor de mai sus se inscrie si demersul legislativ al interzicerii fumatului in parcuri si in piete publice, el fiind si un firesc pas inainte pe calea celor sase decenii de situatii conflictuale din sfera sanatatii publice, care au tulburat spiritele in Marea Britanie din momentul in care Richard Doll a aratat pentru prima data efectele nefaste ale fumatului asupra sanatatii.1 Dovezile raman clare: consumul de tutun este si in prezent cel mai important factor determinant al imbolnavirilor si al mortalitatii prevenibile din lume.2 In pofida tendintelor descendente din America de Nord si din Europa, el isi mentine caracterul epidemic la nivel international, afectand intr-o maniera disproportionata pe cei mai saraci oameni ai planetei.2 In Anglia, in ciuda injumatatirii numarului de fumatori in ultimele trei decenii, in urma aplicarii masurilor eficiente ale serviciilor de sanatate publica, fumatul continua sa ucida prematur 79 000 de persoane anual, sa contribuie la cresterea prevalentei bolilor netransmisibile, sa impovareze cu circa 2,7 miliarde ₤ pe an bugetul de cheltuieli al sistemului public de sanatate britanic alocat gestionarii bolilor asociate si, cel mai inspaimantator, sa atraga cele mai mari rate de initiere in randurile tinerilor si adolescentilor.3-5 Numai in Londra, cel putin 60 de elevi incep sa fumeze in fiecare zi, ceea ce constituie o justificare cum nu se poate mai limpede a demersurilor de revigorare a politicii de stat a Marii Britanii menite sa faca fata problemei in speta.5

 

Interdictiile actuale sunt un triumf al sanatatii publice

Pana acum s-a vizat, in cea mai mare parte, protejarea populatiei fata de impactul negativ al fumatului pasiv, interzicandu-se sa se fumeze in spatiile publice inchise (la locul de munca si in institutiile de alimentatie publica). Aplicarea masurilor respective a constituit un triumf al sanatatii publice si a determinat atat reduceri clare si sustinute ale expunerii la fumatul pasiv si ale incidentelor cardiovasculare acute cat si o tendinta de scadere a prevalentei fumatului.6 Cu toate ca, initial, legislatia a fost criticata, fiind considerata drept un atac la adresa libertatii publice si a celei individuale, interdictia din 2007 din Anglia a s-a soldat cu o schimbare culturala neasteptata, care continua sa se manifeste prin dezaprobarea obiceiului atacat, iar sondajele de opinie recente arata ca 78% din populatie isi declara si in prezent sprijinul fata de acel demers restrictiv.5 Asadar, exista un precedent si, foarte posibil, un apetit pentru o politica reinnoita si inovatoare in domeniu.

Actualmente apar tot mai multe dovezi ce sustin extinderea interdictiilor publice dincolo de perimetrul parametrilor expunerii pasive la fumul de tigara in spatiile publice inchise. Este logic ca, prin sanctionarea fumatului in parcuri si in piete publice, sa se vizeze comportamentele si mediile fizice propice deprinderii lui. S-a dovedit ce impact semnificativ pot avea, asupra tinerilor si adolescentilor, mijloacele de comunicare si exemplele altor semeni care-i incita la fumat.7 Si incep sa se adune dovezi ce ilustreaza efectul semnificativ al mediului fizic asupra unor astfel de comportamente, un studiu relevand faptul ca accesul la un spatiu recreational in copilarie poate avea o influenta pozitiva asupra tinerilor, facandu-i reticenti fata de fumat.8

Studiul de economie comportamentala arata ca procesele decizionale sunt puternic influentate de ”normele” societatii – le putem amenda, insa, reducand aria geografica unde este sanctionat fumatul si limitand vulnerabilitatea fata de el, astfel incat, observandu-le, cei care frecventeaza parcurile si tinerii sa nu se mai raporteze la ele. Daca ar fi sa apreciem beneficiile culturale si comunitare oferite de parcuri si de spatiile publice, asigurandu-ne, in acelasi timp, ca grupurile vulnerabile (copiii si tinerii) nu-si stabilesc conduita pe baza comportamentelor legate de fumat pe care le observa, extinderea, la nivelul altor spatii publice, a sanctiunilor cu privire la practicarea lui va avea un efect pozitiv. Este dificil sa se discearna cat de limitativa se impune a fi o atare masura dar, judecand situatia prin prisma celor mai sus mentionate, interdictia ar trebui sa vizeze intregul spectru al locurilor publice unde oamenii sunt expusi la efectele fumatului.

 

Dovezi furnizate de schemele pilot internationale

Pentru a intelege mai bine legaturile dintre comportament si mediul fizic este necesar sa adunam dovezi din studiile pilot internationale realizate in zone si orase unde interdictiile asupra fumatului au fost transpuse eficient in practica.

New York, de exemplu, a fost unul dintre liderii mondiali ai citadelelor care, odata cu intrarea in vigoare, in 2002, a Smoke-Free Air Act (Legea pentru Aer fara Fum), au aplicat sanctiunile anti-fumat prevazute. Prin legislatia respectiva, fumatul a fost interzis, initial, la serviciu si in locurile destinate petrecerii timpului liber, iar din 2011, si in toate spatiile publice (parcuri, piete publice, plaje si zone pietonale). In paralel cu un pachet de masuri epidemiologice, incluzand impunerea de taxe asupra tutunului si campaniile media, demersurile facute au condus la o scadere semnificativa a numarului de fumatori, de la 22% (intamplator, atatia se inregistreaza actualmente, in medie, si in Marea Britanie), cat erau inainte de prohibitia din 2002, la circa 15% (cam ca la scara mondiala), in 2011.9 Cu toate ca este dificil sa cuantificam influenta relativa a interdictiei publice specifice din New York, s-a remarcat, la nivel urban, o rata de complianta semnificativa, de 97%.10 Pe masura ce schemele pilot din orase ca New York, Hong Kong si Toronto furnizeaza noi dovezi, apar si circumstantele favorabile realizarii unor studii comparative, menite sa aprofundeze explorarea efectelor exercitate de sanctiunile impotriva fumatului asupra comportamentelor populatiei, dar a devenit clar care sunt tendintele.

 

Simon Chapman professor, School of Public Health, University of Sydney, Australia

simon.chapman(at)sydney.edu.au

 

 

NU

Restrictiile anti-fumat au inceput sa intre in vigoare de indata ce s-a adunat un volum considerabil de date probatorii ale daunelor provocate de expunerea cronica la fumatul pasiv, observate, aproape exclusiv, in spatiile inchise de acasa sau de la serviciu, unde nefumatorii – incluzand copiii foarte mici11 – stateau ore in sir, aproape zilnic, uneori vreme de cateva decenii, in fumul generat de cei din jur prin consumul de tutun. Ignorand sloganurile despre ”niciun nivel sigur de expunere”, ca in cazul fumatorilor, prejudiciile contactului cu fumul din mediu sunt provocate de expunerea cronica, nu de intalnirile ocazionale cu situatii in care se fumeaza.

In contextul in care, in tarile unde au fost aplicate politici extinse pentru controlul consumului de tutun, fumatul a ajuns sa fie prohibitiv in aproape toate locurile publice inchise, unele persoane sunt incurajate sa vizeze spatiile deschise, cum sunt, de pilda, parcurile si plajele. O asemenea propunere este formulata in cadrul raportului realizat de Ara Darzi pentru London Health Commission (Comisia pentru Sanatate Londoneza).5

 

Dezideratul prevenirii prejudiciilor aduse fumatorilor si altor persoane

Justificarea etica a restrictiilor privitoare la conditiile de mediu ce permit practicarea fumatului este formulata exclusiv pe baza preceptului de a evita prejudicierea altor persoane.12 In scurt timp au aparut, insa, dovezi ce atesta importantele avantaje colaterale ale interzicerii fumatului la locul de munca: fumatorii si-au redus cu aproximativ 21% numarul de tigari utilizate,13 iar multi au renuntat complet la ele, percepand interdictiile ca pe o forma de autodisciplina asupra unui obicei pe care 90% dintre adepti regreta ca l-au avut.14 Masurile prohibitive au declansat rapid un proces de transformare a fumatului intr-un comportament social inacceptabil:15 spatiile candva asociate cu o atmosfera relaxata si degajata, cum sunt, de pilda, restaurantele, nu mai permit fumatul, iar cei care il practica solicita permisiunea de a merge afara indiferent de vreme, fiind constransi sa se intrebe cat de mult le place, in fond, ceea ce fac.

Categoric, proliferarea zonelor pentru nefumatori contribuie la reducerea frecventei fumatului si a proportiei de adepti ai lui – dar acelasi efect l-ar avea si incarcerarea fortata ori refuzul de a li se acorda fumatorilor dreptul la asistenta medicala (sau alte masuri draconice, desigur prea blande – trebuie sa admitem o atare remarca! – pentru sultanul otoman Murad al IV-lea, care ii executa pe fumatori). Evident, caracterul etic al oricarei politici nu se verifica,pur si simplu, prin eficienta obtinerii rezultatelor.

A crescut simtitor baza dovezilor cu privire la riscurile fumatului in spatii deschise. In 2013 m-am ocupat de o sinteza17 pe parcursul careia am vazut ca niciunul dintre studiile trecute in revista nu explorase expunerea in parcuri sau pe plaje – aproape sigur pentru ca autorii care au un minim de cunostinte referitoare la influenta particulelor din aer o considera neinsemnata, contactul cu ele fiind prea slab, disipat si tranzitoriu.

 

Efectele directe asupra sanatatii, si nu numai

Elanul cu care au fost imbratisate interdictiile in spatii deschise a fost dictat de trei motive ce depasesc net limita efectelor directe asupra sanatatii. In primul rand, majoritatii populatiei ii displace sa aiba de-a face cu fumul produs de consumul tutunului. Sanctiunile aplicabile locurilor amenajate in aer liber, bazate pe preferintele comuntatilor cu privire la confort, nu au in vizor sanatatea publica, ci sunt consonante cu reglementarile ce vizeaza muzica in parcuri sau interdictiile cu privire la nuditate si la aruncatul gunoaielor in spatiile publice; drept urmare, astfel de masuri prohibitive n-ar trebui sa fie prezentate din perspectiva sanatatii publice doar ca sa insele aparentele.

In al doilea rand, chistocurile si ambalajele de tigari constituie o proportie mare a deseurilor. Din nou, guvernele locale ce doresc sa distruga o asemenea sursa inepuizabila nu ar trebui sa foloseasca argumente de natura epidemiologica pentru a-si justifica deciziile.

In al treilea rand, unii oameni si-au exprimat parerea ca moralitatea initiativelor prin care copiii sunt feriti sa vada fum de tigara dovedeste cat de valoroase sunt datele aduse in dezbatere.18 Chiar daca s-ar putea sa accepte ideea ca fumatul in spatii larg deschise – de  exemplu, parcurile si plajele – ii expune pe alti semeni unui risc aproape homeopatic, atrag atentia asupra unui efect negativ indirect, provocat de simpla vedere a unui fumator. O atare argumentatie logica este periculoasa, iar predilectiile pentru reprimarea feluritelor libertati, mijloace de comunicare si exprimari culturale nesanctionate de catre stat duc cu gandul la regimurile totalitare. Daca e bine sa li se spuna fumatorilor ca nu pot fi vazuti oriunde in public tragand din tigara, de ce sa nu extindem un astfel de rationament si asupra consumatorilor de bauturi alcoolice sau a persoanele care infuleca portii enorme in localurile de tip fast-food?

Constrangerea oamenilor sa renunte la fumat in spatii unde exista un risc neglijabil de-a aduce vreun prejudiciu semenilor este o atitudine vadit paternalista, iar legile cu un asemenea caracter, in spiritul sintagmei ”pentru binele tau”, privitoare la centurile de siguranta sau la castile pentru motocicleta, presupun impunerea unor ingradiri minore ale libertatii; a le spune fumatorilor ca nu-si pot aprinde tigara in vazul lumii este, insa, o restrictie de alte proportii.

 

Chestiunea constrangerii

Am fost recent la un concert rock. Se tot anunta, din cand in cand, ca era un eveniment in aer liber de-a lungul caruia nu se fuma, dar ca pentru cei interesati existau spatii special amenajate la marginea zonei aglomerate – o masura ce mi s-a parut a fi foarte civilizata. Ca si mine, majoritatea oamenilor nu vor sa stea ore intregi intr-un mediu unde se fumeaza chiar langa ei.

In Australia, prevalenta obiceiului de a fuma zilnic este in prezent de numai 12,8%,19 existand mari sanse sa scada in continuare – la o atare situatie s-a ajuns fara ca fumatorilor sa li se impuna ingradiri lipsite de etica. Cei dintre noi care au refuzat categoric abordarea coercitiva, chiar daca stiam ca se sconta ca astfel sa se obtina beneficii epidemiologice, am castigat respectul unui segment notabil al societatii. Masurile menite sa descurajeze, nu sa constranga – de exemplu, pachetele fara sigle si taxele mari pe tutun – au avut sustinere politica atat de stanga cat si de dreapta, ceea ce este aproape sigur ca nu s-ar fi intamplat daca am fi renuntat sa ne mai manifestam preocuparea fata de aspectele etice.

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 

Articol solicitat; nerecenzat.
Bibliografia se gaseste in versiunea de pe thebmj.com.

Is a smoking ban in parks and outdoor spaces a good idea?
Citati articolul ca: BMJ 2015;350:h958

doi: http://dx.doi.org/10.1136/bmj.h958 

Traducere: 
Dr. Ioana Margineanu
Autor: 
Ara Darzi director, Institute of Global Health Innovation, Imperial College London and former chair, London Health Commission Oliver P Keown clinical adviser and policy fellow, Institute of Global Health Innovation, Imperial College London, 10th floor,