Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Oare ar trebui medicii sa încurajeze deprinderea pacientilor de-a înregistra consultatiile?

Oricum, e un procedeu legal si utilizarea lui va stimula imbunatatirea practicii si luarea în comun a deciziilor, sustine Glyn Elwyn. Laurence Buckman, in schimb, se teme ca ar putea sa duca la o practica defensiva si sa pericliteze relatia medic–patient

DA Unii pacienti au si inceput sa înregistreze consultatiile cu ajutorul telefoanelor inteligente; multi nu cer permisiunea si nici nu-si exteriorizeaza intentia. Într-o atare situatie, ce sa faca medicii? Sa protesteze? Nu – ar trebui sa încurajeze practica pacientilor de-a înregistra fara retineri întâlnirile, deoarece acest lucru poate sa contribuie la îmbunatatirea ingrijirii, la încurajarea unei medicini bazate si mai mult pe dovezi si a luarii în comun a deciziilor, precum si la cresterea încrederii si a receptivitatii. Totodata, s-ar reusi împiedicarea înregistrarii pe ascuns si sprijinirea dreptului legal al pacientului de-a înregistra examinarea la care este supus. A sustine ca medicii n-ar trebui sa incurajeze pacientii care vor sa-si înregistreze consultatiile inseamna a evita confruntarea cu lumea digitala.

 

Asistenta îmbunatatita

Cel mai puternic argument în favoarea încurajarii pacientilor de-a înregistra consultatiile il constituie, de departe, faptul ca astfel pot fi îmbunatatite calitatea si siguranta ingrijirii acordate. Niciun studiu nu a demonstrat ca asa stau lucrurile, insa ar fi nefiresc daca clinicienii nu ar respecta principiile unei practici adecvate când sunt înregistrati. Datele ce atesta preferinta pacientilor pentru înregistrari sunt furnizate de cercetarile realizate în ultimele trei decenii, în care doctorii le-au dat persoanelor examinate casete audio cu consultatiile acordate, de regula, în cadrul unitatilor de oncologie si de pediatrie si, în principal, în Europa.1 O sinteza a unui numar de peste 30 de studii a conchis ca pacientii apreciaza mult primirea unor atari înregistrari si faptul ca astfel înteleg mai bine cum a decurs examinarea si au posibilitatea de a-i face partasi la ea si pe cei din familie.1 Aceleasi rezultate s-ar obtine si daca pacientii ar fi încurajati sa-si înregistreze consultatiile  acordate.

Fara indoiala ca ar putea aparea unele efecte negative daca s-ar ajunge la practicarea pe scara larga a înregistrarii. Poate ca medicii ar indica mai multe teste, trimiteri si vizite de control. E foarte posibil ca o atare modalitate de aparare sa determine, de asemenea, diagnosticare si tratament în exces, precum si costuri crescute.2 Cred, totusi, ca un asemenea risc este tranzitoriu si redus, neexistand niciun indiciu ca avizarea medicilor asupra înregistrarii le-ar influenta mereu comportamentul.3, 4 Mai mult, cresterea receptivitatii va determina o imbunatatire a practicii, o mai mare sprijinire pe dovezi si o implicare mai stransa a pacientului, ceea ce tinde sa atenueze interesul fata de tratamentele agresive sau nedorite.5

 

Luarea în comun a deciziilor

Inevitabil, înregistrarile vor permite evaluarea întâlnirilor. A mentionat medicul abordarile alternative? A fost data vreo informatie cu ajutorul careia sa poata fi comparate variantele oferite? Au existat indicii legate atat de probabilitatea unor prejudicii cat si de cea a beneficiilor posibile? Ce surse de dovezi au fost citate (daca au existat, desigur)? Au fost consultate ghidurile? A avut medicul în vedere vreun instrument a carui utilizare sa-i permita pacientului luarea unei decizii bine informate? Daca nu, de ce? S-a straduit doctorul sa ia în considerare aspectele care conteaza cel mai mult pentru pacient – sa-i identifice preferintele? Pentru prima data, datele verificabile ce vadesc abilitatea unui clinician de a furniza o medicina bazata pe dovezi si pe decizii luate în comun va fi în mâinile pacientilor.

Chiar daca poate stresa medicii, o atare schimbare nu poate avea decât urmari favorabile. Va creste cererea pentru instrumentele menite a sustine colaborarea si discutiile dintre pacienti si clinicieni – cu alte cuvinte, practicarea “medicinei minim perturbatoare.”6

Evident, trebuie avuta în vedere posibilitatea utilizarii legale. Înregistrarile consultatiilor, daca nu au fost manipulate sau editate, sunt tranzactii, din ce în ce mai mult considerate drept probe admisibile în instantele de judecata. UK General Medical Council (Colegiul Medicilor din Marea Britanie) a permis ca în audierile în care exista plângeri substantiale sa se tina cont de înregistrarile realizate de pacienti. Asadar, o atare practica poate avea multiple scopuri.

 

Încredere si receptivitate

Se va considera ca medicii dispusi sa fie înregistrati nu au nimic de ascuns. Un demers similar il constituie conceptul Open Notes (Note Deschise) din SUA,7 ce permite pacientilor sa comenteze cu privire la precizia propriilor lor dosare medicale electronice. Rezistenta profesionala initiala fata de o atare initiativa poate diminua, date fiind rezultatele pozitive ale studiilor de evaluare.8

Încurajarea înregistrarii consultatiilor va împiedica practicarea ei pe ascuns, asa cum se si procedeaza de altfel.9, 10 Cercetarea mea arata ca pacientii recurg la un asemenea gest de teama ca nu cumva, cerand permisiunea, sa fie refuzati si perceputi drept persoane dificile, care nu au încredere în medicul lor (date nepublicate).

În sfârsit, daca nu sunteti convinsi de beneficiile mentionate, macar fiti constienti de aspectele juridice. Este legal pentru pacientii din Marea Britanie sa înregistreze consultatiile, chiar si pe ascuns si fara consimtamântul clinicianului.11 Dimpotriva, medicilor nu li se permite sa înregistreze consultatiile fara acordul pacientilor.12 În SUA, înregistrarea se supune legilor elaborate pentru interceptarea convorbirilor. În 40 de state, pentru a realiza o înregistrare, la vedere sau altfel, este necesar consimtamântul unui singur participant la o conversatie. În alte jurisdictii, legalitatea este adesea neclara sau înca neexaminata. Chiar daca stiu ca înregistrarile sunt legale, medicii nu vor privi întotdeauna cu ochi buni un asemenea procedeu. Daca, insa, doctorii observa înregistrarea pe ascuns, s-a dovedit ca au reactii foarte ostile, manifestandu-se prin alungarea pacientului din cabinet, chemarea politiei si confiscarea dispozitivului de înregistrare.10 Cu siguranta ca vorbim despre o arie ce necesita mai multe indrumari.

Din motivele expuse este necesar ca medicii sa încurajeze pacientii care doresc sa înregistreze consultatiile. Nu sunteti în pozitia de a refuza, iar prin facilitarea procesului pot aparea multe aspecte benefice, mai ales pentru pacienti.

 

NU Obiectiile mele fata de încurajarea pacientilor sa înregistreze consultatiile nu sunt fundamentate pe o atitudine de superioritate, de tip ”medicii stiu cel mai bine” si nu îsi propun sa fie o piedica. Ele se bazeaza, mai degraba, pe o serie de probleme practice si profesionale pe care le pot produce astfel de inregistrari.

Consultatiile apartin pacientilor care, daca doresc, au dreptul sa înregistreze ceea ce se petrece in timpul lor, dar trebuie sa reflecteze serios înainte, pentru ca majoritatea persoanelor care consulta un specialist nu procedeaza asa. Cei mai multi oameni percep drept inacceptabila orice înregistrare clandestina de catre una dintre parti (chiar daca e legala pentru pacient), insa pot exista ocazii în care ambele persoane implicate sa cada de acord asupra înregistrarii consultatiei. Exemplele evidente sunt cele în care un pacient este incapabil sa scrie sau sa citeasca notele din consultatie ori când medicul înregistreaza consultatia cu scopul de-a o utiliza pentru formare, caz in care exista reguli stricte ce dicteaza cine poate audia înregistrarea, când si cum trebuie ea distrusa.

Motivele cuiva care face o înregistrare clandestina fara permisiunea celeilalte parti trebuie privite cu circumspectie. Atât pentru medic cât si pentru pacient este incorect sa recurga la asa ceva cu intentia deliberata de a întinde o cursa, de a prinde cu greseala cealalta parte. Consultatia devine un fals, în care o parte încearca sa o surprinda pe cealalta pe picior gresit. Nu conteaza daca se anticipeaza aparitia unor litigii. Nu asta trebuie sa-si faca unul altuia medicul si pacientul. Medical Defence Union (Sindicatul pentru Protectie Medicala) sustine ca, practic, este necesar sa se cada de acord asupra unei înregistrari la vedere, urmand ca fiecare din cele doua parti sa aiba cate o copie.13

 

Modificari de comportament induse de înregistrare

Motivul pentru care specialistii nu sunt înregistrati de rutina când ofera sfaturi clientilor este ca actul înregistrarii, ca orice determinare a competentei, influenteaza evolutia discutiei. Când ma înregistrez pe mine în scop educational stiu ca acea consultatie e modificata — vorbesc mai încet, cu un ochi la posteritate, chiar daca stiu ca am primit consimtamântul persoanei examinate. Chiar daca se declara multumiti ca sunt înregistrati, pacientii se simt si ei inhibati, vorbind si purtandu-se cu mai multa prudenta. Consultatiile pot fi mai lungi si ambele parti sunt mai circumspecte în ceea ce spun. Majoritatea medicilor nu pot lucra astfel pe termen lung. Singurul studiu (mic) publicat pe care am reusit sa-l gasesc a aratat ca durata consultatiilor a fost marita cu un minut sau cam asa ceva, desi cresterea nu a fost semnificativa.3 Data fiind presiunea timpului pe care o resimt medicii, chiar si posibilitatea adaugarii unui minut poate influenta asistenta pacientilor.

Interferenta cu consultatia depaseste sfera relatiei profesionale. Fixarea echipamentului de înregistrare – inevitabila daca pacientul face înregistrarea – va rapi un timp pretios din consultatie, chiar si atunci când totul merge bine; in plus, distrage atentia medicului si a pacientului, ambii încercand sa rezolve, intr-o perioada scurta de timp, evaluarea trebuintelor si satisfacerea lor.

 

Sunt preferabile alte solutii  

Din toate motivele anterior mentionate, înregistrarea interfera cu pretioasa relatie medic–pacient, adesea dezechilibrata in ceea ce priveste autoritatea, asa incat pacientii se pot gândi ca procedeul la care recurg va contribui la redresarea balantei. Mi-e teama ca medicii vor reactiona defensiv când ceea ce-ar trebui sa faca ar fi sa vada de ce pacientii au sentimentul ca sunt privati de autoritate; sa fie, oare, greseala doctorilor?

Pacientii nu au nevoie sa înregistreze consultatiile daca nu-si doresc altceva decat sa revada mai târziu in detaliu tot ce s-a discutat. Obisnuim de multa vreme sa oferim pacientilor materiale si note scrise cu privire la principalele aspecte pe care e bine sa le retina. Numerosi medici încurajeaza oamenii sa ia notite în timpul consultatiilor, cu toate ca si un astfel de procedeu încetineste lucrurile. O nota este un rezumat, nu o transcriere ad litteram, ceea ce ii mareste probabilitatea de a deveni utila.

 

Folosirea abuziva

Orice înregistrare implica un risc de utilizare abuziva, putand sa fie data unor terte parti fara permisiunea celor doi participanti; sa fie folosita ca informatie doveditoare cu privire la medic, la pacient ori la o alta persoana adusa cumva in discutie de catre pacient sau, rareori, de catre medic; sa fie publicata ca “distractie” in cadrul retelelor de socializare; ori sa fie utilizata (abuziv) de media. Singura modalitate de restrangere a unor asemenea riscuri este ca atât doctorul cât si pacientul sa aiba o copie a înregistrarii, astfel încât sa stie amândoi ce anume a ajuns sa se afle de fapt. Un medic prudent ar trebui s-o sugereze.

Înregistrarea consultatiilor isi are rostul fie in situatiile in care pacientii nu pot citi, fie in cele in care sunt vizate obiective educationale. Ar fi firesc ca doctorii sa permita, de obicei, înregistrarea de catre pacienti (fiind vorba de examinarea lor si de un drept legal pe care il detin), dar sa n-o încurajeze. Practicarea ei ar trebui sa fie conditionata de acordul mutual al celor doua parti implicate, care ar urma sa primeasca fiecare cate o copie.

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 

Should doctors encourage patients to record consultations?
Citati articolul ca: BMJ 2014;349:g7645

http://dx.doi.org/10.1136/bmj.g7645

Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: 
Laurence Buckman general practitioner, Temple Fortune Health Centre, London UK l.buckman@ntlworld.com