Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Google, medicii si „dreptul de a fi uitat”

In Europa, medicii – si nu numai ei – au dreptul legal de a fi ”uitati” online. Dat fiind faptul ca, in prezent, motoarele de cautare de pe internet raspund la primele solicitari, David Payne examineaza implicatiile de p^na acum pentru profesia medicala

 

Detaliile personale ale unui medic britanic a carui ”treaba de mantuiala” a atras atentia presei se afla printre miile de URL-uri1 (localizatoare uniforme de resurse) eliminate din rezultatele cautarii pe Google, dupa ce European Court of Justice (ECJ – Curtea Europeana de Justitie) a decis ca orice persoana are ”dreptul de a fi uitata”.

Hotararea ECJ din mai 2014 se aplica oricarui material ”inadecvat, excesiv, nerelevant sau care nu mai este de actualitate”,2 iar in cazul medicului a determinat inlaturarea, de pe motorul de cautare, a conexiunilor (link-uri) la trei pagini de internet ce contineau detalii personale (generate de cautarea numelui sau), dar nu mentionau procedura. Ram^n peste 50 de link-uri catre prezentari ale procedurii.

Decizia a reprezentat o victorie pentru afaceristul spaniol Mario Costeja Gonzalez,3 care reclamase faptul ca, la o cautare a numelui sau, aparuse o nota dintr-un ziar despre scoaterea la licitatie a proprietatii lui. Licitatia urma sa fie tinuta pentru neplata unor datorii catre asigurarile sociale. In realitate, Gonzales isi reglase datoriile, iar licitatia nu a avut loc niciodata.

Google (ca si alte motoare de cautare, precum Bing de la Microsoft si Yahoo)4 a aplicat hotararea numai la variantele europene ale paginilor de internet, ca google.be sau google.fr, dar anul trecut s-a confruntat cu solicitarea unui comitet consultativ independent al Uniunii Europene ca, pe baza articolului 29 din Directiva de protectie a datelor 95/46/EC, sa extinda decizia pe plan international la intregul sau domeniu.5

Cererea a fost exploatata de criticii americani ai hotararii ECJ, care au afirmat ca dreptul de a fi uitat este un concept strain ce pericliteaza primul amendament al SUA, incompatibil cu dreptul constitutional la exprimare libera.6

Deloc surprinzator, Google dezaproba decizia ECJ, sustinand, totusi, ca respecta autoritatea legala si se straduieste sa i se supuna. Juristul sef al companiei, David Drummond, a declarat, intr-un articol de opinie publicat, in iulie anul trecut, in patru ziare europene (inclusiv The Guardian), ca ”este ca si cum ai spune ca o carte poate ramane in biblioteca, dar nu poate fi inclusa in catalogul cu inregistrari”7 si ca ”atunci cand trebuie sa hotaram ce anume este in interesul publicului, luam in considerare un numar de factori: daca informatia se refera la un politician, o celebritate sau o alta figura publica; daca materialul provine dintr-o reputata sursa de stiri si cat de recent este; daca implica discursul politic; probleme de conduita profesionala ce pot fi relevante pentru consumatori; implicarea unor condamnari penale neexecutate inca; si daca informatiile sunt publicate de un guvern – toate acestea vor fi, insa, decizii dificile si controversate.”

In declaratia sa de transparenta de pe pagina 1, Google afirma: ”Cand va evaluam cererea ne intereseaza daca rezultatele cautarii includ date despre dumneavoastra ce nu mai sunt valabile si daca informatiile prezinta vreun interes public – de exemplu, putem refuza eliminarea anumitor date despre fraude financiare, incompetenta/neglijenta profesionala, condamnari penale ori conduita publica a oficialilor guvernamentali.”

Firma de avocatura municipala Brett Wilson ofera, pe pagina sa de internet, informatii privitoare la rezultatele motoarelor de cautare si la dreptul de a fi uitat, sfatuindu-si clientii ca merita sa aiba in vedere o eventuala cerere.8

Iain Wilson, partener la firma mentionata, compara decizia ECJ cu UK Rehabilitation of Offenders’ Act (legea britanica a reabilitarii delicventilor), votata in 1976, care a introdus conceptul de ”expirare” a avertismentelor si a sentintelor fara detentie dupa trecerea unei perioade de timp: ”Principiul calauzitor al Rehabilitation of Offenders’ Act este ca oamenii ar trebui sa aiba dreptul de a merge mai departe fara un clopot atarnat la gat daca au facut o prostie cand erau mai tineri – de exemplu, o farsa la betie pe timpul studentiei. N-ar trebui sa ramana stigmatizati pentru totdeauna. Aici este vorba de disproportie.”

Nu e de mirare ca jurnalistii au o viziune diferita. Ca un ecou al lui David Drummond de la Google, Martin Clarke, redactor la MailOnline (varianta electronica internationala a ziarului britanic Daily Mail), a asemanat dreptul de a fi uitat cu ”intrarea in biblioteci si arderea cartilor care nu-ti plac”.9

Tim Berners-Lee, fondator al sistemului informational World Wide Web, a afirmat, in decembrie 2014, in cadrul unei conferinte de la Paris: ”Dreptul de a fi uitat pare periculos in acest moment. Important este dreptul de-a avea acces la istoric.”10

 

Atragerea atentiei

Carolyn Fryar, sefa serviciilor consultative ale UK Medical Defence Union (MDU – Sindicatul pentru Protectia Medicilor din Regatul Unit), le aminteste membrilor acestei organizatii ca decizia ECJ, desi binevenita, nu va duce la eliminarea paginilor si a documentelor de pe intregul internet, ci numai din rezultatele cautarilor pe Google in Europa.

Ea avertizeaza: ”Utilizatorii pot inca sa navigheze pe o anume pagina folosind un termen de cautare complet diferit sau intrand cu acelasi termen pe un motor de cautare din afara Uniunii Europene. In ultima instanta, trebuie pusa in balanta dorinta de inteles de a sterge un link de internet cu admiterea faptului ca asta nu inseamna ca povestea este uitata, ba chiar poate atrage mai multa atentie.”

Riscul aparitiei unor comentarii ca urmare a stergerii datelor de pe internet, la care s-a referit Fryar, este, poate, cel mai bine ilustrat de reactiile ziarelor nationale britanice atunci cand Google le atentioneaza ca au fost eliminate link-urile catre unele materiale. In prezent, multi folosesc un astfel de aviz ca punct de plecare pentru o investigatie jurnalistica, readucand in actualitate informatii pe care unii le doreau uitate (cand ii avizeaza pe publicisti, Google nu dezvaluie numele celor care solicita eliminarea rezultatelor cautarilor).

The Telegraph a facut acelasi lucru. Google a instiintat ziarul ca a eliminat un link spre o relatare despre procesul din 2009 al lui Edward Erin, un medic gasit vinovat de tentativa de otravire a amantei sale insarcinate, pentru a avorta copilul. Ziarul pastreaza in continuare o lista completa a materialelor indepartate din rezultatele cautarii pe Google si face trimiteri acolo ori de cate ori publica o noua poveste de ”eliminare”.11

Michael Devlin, directorul MDU pentru standarde profesionale si intermediere, a declarat pentru The BMJ ca, desi membrii organizatiei apeleaza la aceasta pentru a corecta informatiile eronate aparute despre ei online, doar cativa i-au contactat in mod special pentru a cere dreptul de a fi uitati, si a adaugat: ”Cred ca exista doua explicatii ale acestui fapt. In primul rand, medicii au o multitudine de obligatii de a raporta la GMC si la angajator sau contractor, avand, de aceea, o viziune larga si pragmatica asupra comunicarii in presa locala ori nationala a concluziilor unui comitet de conduita sau for reprezentativ. In al doilea rand, oamenii tind sa fie preocupati de afectarea posibilitatii de angajare in urma publicarii a ceva defaimator, in vreme ce domeniul medical furnizeaza in continuare locuri de munca stabile. Doctorii raman angajati mult timp, asa ca sunt mai putin ingrijorati de pierderea locului de munca.”

Oare numarul mic de cereri adresate MDU pentru dreptul de a fi uitat nu inseamna ca medicii prefera sa apeleze la una din tot mai numeroasele companii ce ofera ”managementul reputatiei online”?12

Devlin se indoieste, pentru ca organizatia are propriul birou de presa care ii poate consilia pe membri. Ministrul justitiei britanic, Simon Hughes, a descris afacerea in plina dezvoltare a managementului reputatiei online ca ”rauvoitoare” atunci cand s-a prezentat in fata House of Lords Home Affairs Select Committee (Comitetul Restr^ns al Afacerilor Interne al Camerei Lorzilor), in iulie 2014.

Liberal-democratul a avertizat ca reglementarile planificate de UE privind dreptul de a fi uitat in urma hotararii ECJ nu vor putea fi aplicate, ceea ce va da nastere la mii de plangeri gresit concepute.13

I s-au concretizat temerile? Incepand din mai 2014, Google a primit peste 193 000 de cereri, acoperind aproape 704 000 URL-uri, iar pana in prezent a respins 60%. A convocat o comisie formata din 10 experti pentru a da sugestii legate de dreptul la informare si de cel la confidentialitate, iar intre septembrie si noiembrie anul trecut a tinut o serie de intruniri prin Europa.

Raportul comisiei va include recomandari pentru: cererile mai dificile (de exemplu, condamnarile penale); opiniile cu privire la implicatiile deciziei tribunalului pentru utilizatorii de internet din Europa, redactorii de stiri, motoarele de cautare etc.; si etapele procedurale ce ar putea imbunatati responsabilitatea si transparenta pentru paginile de internet si pentru cetateni.

Asa cum a afirmat insa Drummond, in articolul sau din ziar, aceasta ”este o problema complexa, la care nu exista solutii simple; in consecinta, este binevenita si necesara o dezbatere serioasa, avand in vedere faptul ca, de data aceasta, niciun motor de cautare pe internet nu poate gasi un raspuns imediat ori perfect.”

 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

THE BMJ SI DREPTUL DE A FI UITAT

In noiembrie 2014, The BMJ a primit primul aviz de la Google despre link-uri eliminate. Motorul de cautare a instiintat revista ca nu mai poate afisa link-urile spre trei materiale online, incluzand o stire despre John Rogers, un consultant onorific de la Royal London Hospital si conferentiar senior la Queen Mary si la Colegiul Westfield al Universitatii din Londra.

Articolul, publicat in 2001, descria ”victoria legala fara precedent” a lui Roger atunci cand General Medical Council (Colegiul Medicilor) a fost de acord sa renunte la acuzatiile impotriva lui, pe motiv ca intarzierea audierilor in cazul sau pana in 2002 ii incalca dreptul la un proces corect conform Legii Drepturilor Omului.14

Rogers se confrunta cu acuzatii privitoare la o procedura pentru refluxul gastric, ce facea parte dintr-un studiu de cercetare. I se imputa faptul ca nu primise aprobarea unui comitet etic, ca efectuase si facturase proceduri inutile din punct de vedere clinic si ca publicase informatii false cu privire la ratele succesului si esecului.

Al doilea era un link spre 22 de raspunsuri la o analiza din 2005 a documentarului de televiziune Cine mi-a omorat copilul?, realizata de pediatrul Harvey Marcovitch.15

Al treilea link conducea la raspunsurile la un articol din Patient's Journey (Odiseea pacientului) despre lupusul eritematos sistemic.16

Google da putine detalii cand ii instiinteaza pe jurnalisti ca link-urile spre anumite materiale au fost eliminate, pentru a proteja confidentialitatea reclamantilor. Nu poate dezvalui ce baze de date au fost afectate si, de multe ori, cautarile nu sunt legate de numele niciuneia dintre persoanele mentionate cu precadere pe pagina de internet respectiva.

Se cer, insa, informatii suplimentare printr-un formular online, mentionandu-se ca furnizarea lor ”se poate solda cu anularea sau o alta modificare a actiunii de eliminare.”

 

CUM SA DEPUNEM O CERERE

Formularul de cerere online de pe Google solicita numele la care se raspunde prin link-uri catre informatii ”inadecvate, nerelevante sau care nu mai sunt valabile in prezent” si o lista de URL-uri pe care solicitantul le doreste eliminate.17

Se cere si ”o copie lizibila a unui document menit sa va ateste identitatea (ori pe cea a persoanei pe care suneti autorizat sa o reprezentati)”, cu promisiunea de ”a sterge copia in decurs de o luna de la incheierea cazului cererii dumneavoastra, cu exceptia unor situatii prevazute de lege.”

Daca cererea este aprobata, Google le comunica operatorilor de internet: ”Nu mai putem afisa una sau mai multe pagini de pe site-ul dumneavoastra intre rezultatele la unele cautari de nume ori alte identificatoare personale. Sunt afectate numai rezultatele cautarilor pe versiunile europene ale Google. Nu este necesara nicio actiune din partea dumneavoastra. Aceste pagini nu au fost complet blocate in rezultatele noastre si vor continua sa apara ca raspuns la alte cautari decat cele mentionate personal in cererile de protectie a datelor pe care le-am onorat, conform legilor europene. Din pacate, din motive de confidentialitate individuale, nu putem dezvalui ce subiecte de cautare au fost afectate.”

Compania pune la dispozitia operatorilor de internet un formular pentru a ”furniza informatii suplimentare cu privire la acest continut, ce ar putea avea ca rezultat anularea sau o alta modificare a actiunii de eliminare.”18

 

 

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 

ONLINE REPUTATIONS
Google, doctors, and the “right to be forgotten”
Citati articolul ca: BMJ 2015;350:h27

http://dx.doi.org/10.1136/bmj.h27

Traducere: 
Dr. Roxana Tucra
Autor: 
David Payne, The Bmj