Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

PARTENERIATUL CU PACIENTUL

Cand medicii si pacientii au opinii diferite

În epoca internetului, medicii vor fi pusi, inevitabil, în situatii în care nu vor fi neaparat cei mai indreptatiti sa ia deciziile importante

Desi nu cunoastem natura comunicarii dintre medici si familia din cazul Ashya King,1 dezbaterile ulterioare din presa au adus in lumina reflectoarelor o chestiune cu conotatii mult mai largi, ce tine de modul în care se desfasoara comunicarea dintre reprezentantii profesiei medicale, pe de o parte, si pacienti si familiile lor, pe de alta parte.

Este necesar ca deciziile cu privire la tratament si la managementul optim sa fie luate de comun acord, tinandu-se cont de îngrijorarile si parerile pacientilor si ale celor care-i îngrijesc.2 Nu este usor. Doctorii discuta zilnic despre ceea ce constituie modelul de bune practici si despre felul cum poate fi el aplicat persoanei pe care-o au în fata,3 iar ca sa-i asculte pe pacienti, sa obtina de la ei informatiile esentiale si sa înteleaga cu adevarat ce anume le determina conduita, fie fac eforturi ca sa-si gaseasca timpul necesar, fie nu au abilitatea ori motivatia de care ar fi nevoie. Ca urmare, pacientii si cei din familiile lor sunt, adesea, frustrati. Mesajul perceput de cei mai multi dintre ei este ca medicii si sistemele de sanatate publica lucreaza sub constrângere. Când, insa, miza este mare, pacientii vor dori – si, categoric, au dreptul – sa exploreze fiecare optiune posibila; si se asteapta ca doctorii lor sa-i trateze cu delicatete atunci cand isi expun punctul de vedere.

Tatal lui Ashya King a cautat intens pe internet date privitoare la cel mai bun tratament. Este un scenariu cu care profesionistii din sanatate trebuie sa se obisnuiasca. Informatia este in plin proces de democratizare si e absurda sugestia ca pacientii sa nu aiba acces la ea.4 In contextul actual, medicii au, daca ar fi sa ne folosim de jargon, menirea de “indrumatori, nu de Dumnezeu”, neetichetandu-si drept dificili pacientii care îsi cauta singuri informatiile dorite.

Doctorii vor fi pusi, inevitabil, în situatii în care nu vor fi neaparat cei mai indreptatiti sa ia deciziile importante. Asa cum se observa in inregistrarea video a unei recente întruniri din Suedia, un membru al comisiei de pacienti a publicatiei The BMJ sustine – dupa ce-a aflat singur, in cadrul comunitatii suferinzilor de cancer avansat, detalii referitoare la tratamentele salvatoare de vieti – ca poate fi daunator sa nu cauti pe internet informatii legate de propria stare de sanatate (http://bit.ly/WGgUGd).

Capacitatea pacientilor de a obtine raspunsuri de pe internet pentru problemele lor de sanatate semnaleaza o schimbare profunda în mediul serviciilor de îngrijire. Relatia dintre pacienti, familii si cadrele medicale se schimba fundamental.5 Cei care elaboreaza politicile au inteles situatia si incurajeaza noua abordare de tip parteneriat. In practica insa, deciziile sunt în continuare luate, în mare parte, de catre doctori.

Când, cu câteva luni înainte de a muri, o ruda apropiata a mea, care suferea de dementa, a fost mutata într-un nou centru de asistenta, medicul i-a sistat intreaga medicatie, din care facea parte si un antidepresiv. Bolnavul a avut un episod psihotic, a fost sedat si a fost imediat repus pe tratament. Dar s-a hotarat sa se recurga la internare fortata. I-am sugerat psihiatrului ca timpul va rezolva rapid lucrurile si ca respectiva decizie nu era nici necesara, nici în interesul rudei mele. In zadar insa! Ca urmare, am condus acel om, atat de fragil fizic si confuz, catre unitatea de sanatate mentala securizata desemnata, i-am explicat cum m-am priceput de ce-l dusesem acolo si am plecat cu lacrimi în ochi.

A doua zi m-a sunat si m-a implorat “în genunchi” sa-l scot din acel loc. Era profund impresionat de ceilalti pacienti care erau “atât de bolnavi si tulburati.” Au ramas amintiri dureroase dupa aceasta experienta (a fost externat abia dupa trei saptamâni).

Un alt pacient drag mie, care suferea de artrita reumatoida, nu a obtinut remisia dupa sapte luni de administrare a medicamentelor de prima linie. Am “cautat” acces la terapiile biologice si am constatat ca ratele de prescriere variaza mult de la o unitate de ingrijire la alta si ca criteriile de eligibilitate ale National Institute for Health and Care Excellence (NICE – Institutul National de Sanatate si Excelenta in Ingrijire) includeau un indicator foarte subiectiv: durerea la presiunea asupra articulatiilor. Doctorii cu care am vorbit afirmau ca daca, în opinia lor, un pacient necesita tratament cu terapii biologice, dar nu întrunea criteriile NICE (mai stricte decât în multe alte tari). isi sfatuiau bolnavii sa nu mai fie stoici si sa spuna “Au!”când le erau presate articulatiile. Acest lucru le permitea sa creasca scorul de activitate a bolii pentru a realiza pragul NICE.

Înarmata cu ceea ce aflasem, am solicitat medicului care-l trata sa-si revizuiasca decizia de a nu-i prescrie terapii biologice. A refuzat si nu mi s-a propus niciun fel de discutie pe aceasta tema. Nu a fost usor sa obtin schimbarea unitatii de ingrijire, dar odata realizata, necesitatea tratmentului biologic a fost agreata si pusa în practica.

Pacientii stiu ca în practica medicala exista variatii care, multumita activitatii lui Jack Wennberg, nu mai constituie un secret.6 Ei discuta despre ele, ca si despre diverse aspecte legate de problema lor de sanatate si de tratamentul ei, cu alti semeni ai lor din cadrul comunitatilor virtuale. Doctorii care au acceptat ideea ca bolnavii au capacitatea de-a accesa informatiile disponibile si de a face schimb de experienta colaboreaza cu ei pentru a îmbunatati calitatea si cost-eficienta îngrijirilor.7

O astfel de asistenta in colaborare este posibila, insa, numai daca intre partile implicate exista respect reciproc si o buna comunicare; pentru pacienti si cei care au grija de ei este de o importanta covârsitoare calitatea relatiei cu personalul medical, nu numai cu doctorul.

Cazul Ashya King, desi pastreaza confidentialitatea asupra detaliilor, a starnit numeroase întrebari, ca, de exemplu: ce valoare au acreditarile profesionale daca nu sunt acceptate parerile pacientilor si ale familiilor acestora, daca nu se mentine dialogul si daca nu se ajunge la un acord cu privire la modalitatea de a realiza aceste obiective? Vremurile noi impun abordari noi.

 

Rate this article: 
Average: 4.3 (4 votes)
Bibliografie: 

Conflicte de interese: a se vedea thebmj.com/about-bmj/editorial-staff/tessa-richards.

A fost obtinut consimtamantul pacientului.

O prima varianta a articolului a aparut pe thebmj.com/blogs

Bibliografia de gaseste in versiunea de pe thebmj.com.

 

PATIENT PARTNERSHIP Tessa Richards

When doctors and patients disagre

A se cita: BMJ 2014;349:g5567

Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu SERVATIONS
Autor: 
Tessa Richards este senior editor/patient partnership, The BMJ trichards@bmj.com