Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Plata pentru asistenta medicala a imigrantilor

           Publicarea rezultatelor cercetarii ce viza accesul vizitatorilor si imigrantilor la NHS (sistemul national britanic de asistenta medicala), autorizata de Department of Health (Ministerul Sanatatii), a situat in prim plan problema asa-zisului ”turism de sanatate” (adica deplasarea oamenilor dintr-un loc in altul cu intentia de-a beneficia de tratamente la care nu au dreptul gratuit de la NHS). In cursul anului 2013, guvernul s-a consultat asupra propunerilor politice din Anglia legate de accesul imigrantilor la NHS si de contributia financiara aferenta; mai exact, era vorba de o cotizatie anuala de 200 ₤ pentru vizitatorii non-EEA (European Economic Area – Zona Economica Europeana). Draft Immigration Bill (Proiectul de lege al imigrarii), publicat in noiembrie 2013, legalizeaza dispozitia pentru o astfel de suprataxa.
 
           Recentele rapoarte elaborate de Department of Health examineaza un spectru larg al utilizarii serviciilor NHS de catre vizitatori, fie ei expatriati din Anglia, cetateni ai UE ori imigranti clandestini si ”practicanti ai turismului de sanatate”. In ciuda anunturilor din presa, furnizate de secretarul de stat din Ministerul Sanatatii (in care se afirma ca suma cheltuita anual de NHS pentru toate grupurile anterior mentionate este de doua miliarde ₤), raportul – ce atrage atentia, in repetate randuri, asupra validitatii datelor, avand grija, totodata, sa nu exagereze revendicarile – estimeaza ca aproximativ 10 000 de  pacienti ar indeplini criteriile de incadrare a lor in categoria de ”practicanti ai turismului de sanatate”, cheltuielile aferente ridicandu-se la circa 70 de milioane ₤ pe an. Suma respectiva este comparata, de exemplu, cu cea de 305 milioane ₤, reprezentand costurile impozabile colectate de la cetatenii EEA, ce pot fi recuperate de guvern printr-un acord cu UE, si cu cea provenita de la emigrantii englezi care locuiesc in afara EEA, estimata la 50 de milioane ₤ anual. Raportul calitativ subliniaza complexitatea problemelor implicate in urmarirea unor astfel de rambursari si taxe ale pacientilor, inclusiv cand acestia ar putea fi cetateni ai UE sau emigranti englezi care locuiesc in strainatate. In randul clinicienilor exista un consens clar exprimat, ce atesta faptul ca nu doresc sa fie implicati in clarificarea drepturilor pacientilor la ingrijire medicala. Documentul mai indica dificultatile ivite in ceea ce priveste administrarea si aplicarea reglementarilor actuale, cum sunt, de pilda, cele referitoare la drepturile pacientilor din UE. In particular, probabil ca masurile ce vieaza identificarea pacientilor neinregistrati legal in NHS atunci cand solicita asistenta medicala secundara sau tertiara vor necesita o modificare a atributiilor pe care le are in prezent personalul NHS. Datele scot in evidenta o perspectiva absurda – administratiile NHS implicate activ in taxarea pacientilor au datorii mai mari decat cele neangrenate.
 
           Analiza omite costurile de gestionare ale politicilor mai stricte si ale verificarilor cu privire la utilizarea NHS de catre imigranti si vizitatori. Data fiind multitudinea aspectelor abordate de recentul studiu, ramane neclar cum ar putea arata un prototip optimizat si eficient al politicii si administrarii. Cu siguranta s-ar impune o serie de modificari la nivelul culturii NHS, al modalitatilor de lucru si al structurilor lui de management. Evaluarea, de catre Home Office (Ministerul de Interne), a impactului exercitat de Immigration Bill (proiectul legii imigrarii), estimeaza ca venitul generat, de-a lungul a zece ani, de taxarea guvernamentala pentru accesul imigrantilor la NHS, este de circa doua miliarde ₤, iar pentru colectarea sumei mentionate, in aceeasi perioada de timp, s-au facut cheltuieli administrative de trei milioane ₤. Aspectele complexe scoase la iveala chiar de rezultatele publicate ale cercetarii initiate de guvern par sa indreptateasca dubiile celor care se intreaba daca s-a avut in vedere costul unei astfel de politici. Un raport recent al OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development – Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), referitor la imigrarea cetatenilor EEA inactive, nu prea sustine ideea ca intentia de-a obtine asistenta medicala este principala motivatie a demersurilor legate de calatorie si emigrare. Concluzia a fost ca, in interiorul EEA, consumul de servicii medicale corelat cu cetatenii mobili ai UE non-activi pare a fi scazut in raport cu cuantumul cheltuielilor totale pentru sanatate (in medie, 0,2%), iar cei mai mobili cetateni EEA plecau in alte tari ca sa munceasca.
 
           Actuala dezbatere din Marea Britanie s-a axat pe costurile generate pentru NHS de catre vizitatori si emigranti, insa a ignorat aproape complet varietatea problemelor corelate cu mobilitatea pacientului. Consultarile executivului sunt ghidate de principiul ca ”fiecare vine cu propria sa contributie” si are ”toate conexiunile posibile si relatii durabile, ce justifica includerea in modelul nostru de asistenta sociala”. Afirmarea unor astfel de drepturi nu presupune demersuri de a caror concretizare Marea Britanie se poate ocupa singura. Datele existente sunt departe de-a fi suficiente, insa este evident ca ele nu reflecta numarul real al persoanelor – si al pacientilor – care se deplaseaza dintr-o tara in alta, inclusiv cu intentia explicita de a cauta un tratament (fie ca ”practicanti ai turismului de sanatate”, incercand sa efectueze calatorii cu avionul dus-intors si evitand plata, fie ca turisti medicali aflati in cautarea unui tratament mai ieftin, mai bun sau, pur si simplu, mai accesibil, pentru care platesc), care este mult mai mare. Informatiile pe care le detinem in legatura cu numarul exact de pacienti care calatoresc si cu nivelul de cheltuieli aferente sunt limitate, insa datele furnizate de UK International Passenger Survey (Studiul statistic privitor la supravegherea internationala a pacientilor din Marea Britanie) sugereaza ca exista un numar crescut de pacienti care se deplaseaza in strainatate  pentru tratament. Probabil ca si experientele Greciei si Spaniei au avut implicatii pentru sistemul de asistenta medicala britanic, fiindca e posibil ca tot mai numerosi emigranti englezi sa se intoarca in tara lor pentru a solicita tratament in cadrul NHS, in conditiile in care serviciile de ingrijire a sanatatii din Spania si Grecia au devenit mai greu accesibile.
 
           Mobilitatea pacientilor are si alte dimensiuni. Exista date intamplatoare despre cei britanici care se intorc de la un tratament efectuat in strainatate cu complicatii sau cu infectii. O atare situatie reflecta clar nu doar implicarea unor costuri, ci si expunerea pacientilor si a sanatatii publice la anumite riscuri, ori inerentele provocari de natura etica. Aspectele mentionate nu sunt luate in considerare de niciuna dintre strategiile si documentele subliniate, ceea ce inseamna ca merita sa fie analizate cu toata atentia in cadrul actualei dezbateri asupra dreptului la servicii. Chiar daca se incearca abordarea lor prin colectarea unei taxe si prin noile sisteme de reglementari si control, pare putin probabil ca rezolvarile sa apara exclusiv ca urmare a masurilor guvernamentale ale unei singure tari, fiind mult mai utila o actiune internationala concertata, prin intermediul unor organizatii precum World Health Assembly (Adunarea Mondiala a Sanatatii).
 
Conflicte de interese: Niciunul de declarat.
Provenienta si modalitate de recenzare: Articol solicitat; fara evaluare externa.
Bibliografia se gaseste in versiunea de pe bmj.com.
FOTO: Ne dati ori nu ne dati?
 
Paying for migrant healthcare
Recent research allows no easy headlines
Citati articolul ca: BMJ 2013;347:f6514.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Traducere: 
Dr. Raluca Deliu