Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Imigrantii sunt o povara pentru sistemele de sanatate?

Accesul imigrantilor la serviciile de sanatate este tot mai restrans; sa fie, oare, o masura necesara, justificata de dovezile existente? Sophie Arie prezinta situatia

Ce s-a schimbat?
Marea Britanie isi propune sa taxeze imigrantii sositi, pentru o perioada de timp limitata, din afara European Economic Area (EEA – spatiul economic european) (studentii si persoanele cu permise temporare, ce le permit sa munceasca pe teritoriul britanic intre sase luni si cinci ani), care pana acum au avut acces gratuit la NHS. Studentii vor trebui sa achite o taxa anuala de 150 ₤ (176 €, 242 $), iar ceilalti, una de 200 ₤. Proiectul legii imigrarii mai propune medicilor generalisti sa taxeze serviciile efectuate pentru imigrantii pe termen scurt (cei care au permis de sedere de pana la sase luni) si pentru cei ilegali care, in prezent, au acces la asistenta primara. Se lucreaza la crearea unui sistem mai bun de colectare a sumelor ce ar trebui platite de pacientii straini sau de tarile lor de origine, conform intelegerilor din cadrul Uniunii Europene (UE).1
 
Ce se intampla in alte state din Europa?
Odata cu micsorarea bugetelor alocate sanatatii, multe tari europene restrang accesul la asistenta medicala atat pentru vizitatori cat si pentru imigranti. Din 2012, Spania a interzis imigrantilor ilegali accesul gratuit la serviciile de sanatate, cu exceptia urgentelor (inclusiv nasterea).2 Pe teritoriul iberic, pentru a putea beneficia de asistenta medicala se plateste o taxa lunara in valoare de 59 € (50 ₤, 80 $), de catre studentii originari dintr-un stat neintegrat in UE, si de 259 €, de catre persoanele cu varste de peste 60 de ani.3 In Grecia, unde ingrijirile de sanatate erau gratuite la punctul de acces, incepand din ianuarie a fost introdusa o taxa de 25 €, pentru internarea in spital sau in centre de sanatate (de la a carei plata sunt scutite persoanele cu un venit anual mai mic de 11 000 €), si una de 30 €, pentru orice fel de interventie efectuata dupa consultatia initiala, in cadrul masurilor de reducere a cheltuielilor din sistemul sanitar.3
 
Ce solicita UE?
Inca din anul 1971, regulamentul UE a obligat statele membre ca atat vizitatorilor din UE cat si imigrantilor fara statut de rezidenti sa li se asigure conditii de accesare a ingrijirilor de sanatate egale cu cele oferite propriilor cetateni, costurile respective urmand a fi rambursate de tara de origine a solicitantilor straini. Marea Britanie este pe punctul de-a admite ca are dificultati legate de recuperarea cheltuielilor aferente tratamentului altor cetateni ai UE carora, insa, o noua directiva europeana cu privire la asistenta medicala transfrontaliera, intrata in vigoare pe 25 octombrie 2013, incearca sa le faciliteze accesul in orice stat european, in functie de propriile preferinte;4, 5 astfel, de pilda, fiecare solicitant ar avea posibilitatea sa opteze pentru deplasarea intr-o tara in care listele de asteptare pentru initierea tratamentului sunt mai scurte sau intr-una unde, pe durata acestuia, vor fi mai aproape de rude.
 
Sunt imigrantii o povara pentru resursele nationale?
In vremuri economice grele, imigrantii sunt perceputi de opinia publica drept consumatori de resurse.6 Cateva cercetari recente au conchis, insa, ca majoritatea acestora vizeaza un loc de munca, multi dintre ei platind taxe in tara gazda. Conform International Migration Outlook 2013, 7 in cadrul statelor membre ale Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD – Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare) ”impactul fiscal al imigratiei este aproape zero”.
”Legat de cheltuielile pentru asigurarea serviciilor de ingrijire a sanatatii, in privinta carora exista doar putine informatii, o serie de indicatii sugereaza ca imigrantii sunt, in medie, mai putin costisitori, pentru bugetul public, decat nativii.”
Conform altor studii, majoritatea imigrantilor nu au acces la asistenta medicala din tara gazda deoarece nu stiu nimic despre serviciile disponibile ori din cauza birocratiei si a problemelor de limbaj.8
 
Asadar, de ce sunt vizitatorii europeni o problema?
In numeroase state din EEA, pacientii achita costurile ingrijirilor de sanatate si apoi solicita rambursarea lor prin intermediul sistemului de asistenta sociala si al programelor de asigurari. Asadar, strainii care nu au statut de rezident sunt obligati sa plateasca aproape integral serviciile medicale oferite, iar ulterior solicita rambursarea de la propriul lor sistem sanitar national. In Marea Britanie, acordarea ingrijirilor este gratuita la momentul intrarii intr-un spital sau centru de sanatate, asa ca responsabilitatea pentru asigurarea incasarii ulterioare a contravalorii respectivelor servicii revine sistemului de sanatate. Adeseori insa, in practica, unitatile spitalicesti britanice nu emit facturi catre pacienti pentru ca nu s-a pus la punct un algoritm de urmarire a efectuarii platilor, in pofida faptului ca toate costurile nerecuperate sunt preluate de diverse trusturi. Cele mai recente cercetari initiate de guvern arata ca, anual, executivul cheltuieste, in contul serviciilor ce ar fi trebuit sa fie suportate de beneficiarii lor, 388 de milioane ₤, din care 305 milioane ₤ provin de la pacienti din EEA.9
 
Cat de mult este prea mult?
Un recent raport al Comisiei Europene a incercat sa evalueze impactul pe care-l are asupra serviciilor de sanatate fenomenul imigratiei cetatenilor UE care au rezidenta, dar nu lucreaza in tara unde s-au mutat.10 Documentul arata ca, dintre acestia, cei ”non-activi” (studenti, pensionari, soti(i) si cei care isi cauta un loc de munca) reprezinta un procent foarte mic din populatia imigrantilor cu statut de rezident din fiecare stat al UE.
Comisia a estimat ca, in medie, costurile implicate de tratarea acestui grup reprezinta 0,2% din totalul cheltuielilor pentru sanatate – ele ating aproape 4% in Cipru, 2,3% in Irlanda, 1,1% in Marea Britanie si 1% in Malta. In Marea Britanie, echivalentul lor anual este de 1,8 miliarde €. In perceptia Uniunii Europene, o atare suma este relativ mica in raport cu anvergura economiei nationale si subliniaza ca imigrantii UE ”non-activi” fac parte din familii in care se munceste si se platesc taxe. Preocuparea guvernului este, insa, legata de faptul ca respectivii cetateni nu ar trebui sa aiba acces la serviciile NHS fara a plati o contributie personala. De la un an la altul se tot majoreaza numarul persoanelor neangajate in campul muncii care au resedinta in Marea Britanie sau in alte state ale UE (in Marea Britanie, intre anii 2006 si 2012 s-a ajuns de la 432 000 la 612 000, ceea ce inseamna o crestere cu 42%). 
 
Imigrantii varstnici
Franta are cea mai mare proportie de imigranti UE ”non-activi” care locuiesc in Franta de peste 10 ani (71% in 2012). Multi dintre ei sunt pensionari originari din Marea Britanie. In ultimii ani, Franta si-a schimbat reglementarile legale, astfel ca, in prezent, pensionarii din strainatate sunt conditionati sa aiba asigurare de sanatate pentru a obtine dreptul de rezidenta.10 Pana in 2012, in Spania, pensionarii originari dintr-un stat al UE aveau acces la asistenta medicala doar pe baza inregistrarii statutului de rezidenti la primarie; la ora actuala, pentru a fi luati in evidenta trebuie sa faca dovada unui venit minim si a unei asigurari de sanatate.
 
Asadar, cine sunt „turistii serviciilor de sanatate” de care se teme guvernul?
UE afirma ca exista putine dovezi capabile sa sugereze ca ”principala motivatie a cetatenilor UE care-si doresc sa emigreze si sa locuiasca intr-un alt stat membru este dictata de avantajele scontate, nu de munca sau de familie”. Comisia sustine ca a solicitat Marii Britanii sa prezinte date probatorii privitoare la asa-numitul turism pentru beneficii, dar nu a primit inca niciun raspuns.
Sunt greu de gasit detalii referitoare la oamenii care vin in Marea Britanie cu scopul precis de-a utiliza serviciile de sanatate fara sa plateasca, iar recentele cercetari realizate de guvernul britanic nu specifica numarul celor care folosesc sistemul in acest fel. Conform estimarilor, costul implicat de tratarea unor asemenea ”turisti”, amatori sa beneficieze gratuit de asistenta acordata de NHS, se ridica la 70-300 de milioane ₤.11 Aceleasi cercetari fac referire si la ”maternitati intregi” pline de femei est-europene, fara sa precizeze, insa, cate dintre utilizatoare fac parte din familii platitoare de taxe.
 
Ce se stie despre pacientii britanici care calatoresc in strainatate pentru a beneficia de servicii medicale?
Un articol, publicat in PLoS ONE pe 24 octombrie 2013, sugereaza ca, de fapt, Marea Britanie exporta un numar de ”turisti de sanatate” mai mare decat cel ”de import”.12 Studiul efectuat de cercetatori de la London School of Hygiene and Tropical Medicine si University of York a aratat ca, dintre pacientii internati in 18 spitale din reteaua de stat, numai 7% erau straini veniti pe cont propriu, iar tratarea lor a generat sistemului de asistenta tertiara 42 de milioane ₤, adica aproape un sfert din venitul privat al acestuia. S-a estimat ca, in anul 2010, s-au deplasat in strainatate pentru tratament circa 63 000 de rezidenti britanici, in vreme ce in Marea Britanie au venit cu acelasi scop numai 52 000 de pacienti – de altfel, numarul acestora din urma a ramas stabil in ultimii zece ani; in schimb, s-a inregistrat o pronuntata tendinta ascendenta in randul celor dintai. Articolul in speta compara, insa, numai datele statistice referitoare la practicantii ”turismului de sanatate” care platesc integral serviciile utilizate.
 
Imigrantii ilegali
Majoritatea statelor au legi care acorda imigrantilor ilegali dreptul de a beneficia gratuit de ingrijirile medicale esentiale. De curand, multe tari au redus accesul imigrantilor ilegali. Spania, de pilda, l-a interzis total din anul 2012. In Marea Britanie, aceasta categorie de imigranti poate folosi serviciile de ingrijire primara, dar guvernul propune obligativitatea platii lor de catre utilizatori. In Belgia, accesul la asistenta medicala este permis abia dupa parcurgerea unui intreg algoritm birocratic, ceea ce indeamna, adesea, la renuntare; una dintre etape presupune o vizita la domiciliul imigrantului, de catre reprezentantii autoritatilor, prin care se urmareste evaluarea posibilitatilor sale financiare; multi dintre cei sositi fara acte in regula nu solicita acest drept fiindca nu vor sa le impuna o astfel de vizita oficiala celor unde stau in gazda. Organizatii precum Médecins du Monde furnizeaza programe de vaccinare pentru imigrantii ilegali.
Germania este una dintre putinele tari in care medicii, asistentii sociali sau alti angajati civili pot fi actionati in justitie daca nu raporteaza imigrantii ilegali.13 Un document elaborat de Médecins du Monde, ce ofera asistenta persoanelor fara acces la ingrijirile medicale din sapte state membre ale UE, a aratat ca multi imigranti ilegali nu le solicita de teama sa nu fie raportati serviciilor de imigrare.3
 
Sophie Arie jurnalist independent, Londra, sophiearie@fmail.co.uk
Conflicte de interese: Niciunul de declarat.
Provenienta si modalitate de recenzare: Articol solicitat, fara evaluare externa.
 
A se cita ca: BMJ 2013;347:f6444
EDITORIAL, p. 98

Rate this article: 
Average: 4 (1 vote)
Traducere: 
Dr. Gianina Luca