Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Protejarea studentilor si promovarea flexibilitatii

       Acordarea unei atentii speciale mediului de invatare, mai ales perceptiei asupra atitudinii profesorilor, poate contribui la reducerea riscului de stres si de epuizare. Raportul GMC este o lectura esentiala pentru toti cei care intra in contact cu studentii medicinisti.
 
Caroline Fertleman site sub-dean, Whittington Campus,
University College London Medical School, London N19 5NF, UK
Will Carroll honorary associate clinical professor, Faculty of Medicine and Health Sciences, Nottingham University, Derbyshire Children’s Hospital, Derby DE22 3NE, UK
will.carroll@nhs.net
 
            Ora de curs parea sa decurga bine in ansamblu. Toti studentii sunt activi, cu exceptia unuia singur, care pare absent. Paul a avut o slaba participare la curs, iar incercarile tale de a-l implica prin intrebari simple, blande, s-au lovit mereu de un zid. Stai de vorba cu el dupa ore si este evident ca are probleme de ceva timp. Are un moral scazut, pare sa aiba retineri in a se confesa si in mod evident nu are incredere in tine si in universitate. Experienta noastra de educatori sugereaza ca orice cadru didactic se va confrunta, la un moment dat, cu o astfel de situatie. In comparatie cu restul profesorilor, cei din invatamantul medical simt, adesea, ca au o responsabilitate in plus fata de studentii cu probleme de sanatate – in cazul celor de natura psihica ne putem rataci intr-un labirint de dileme etice si profesionale. Este de inteles faptul ca studentii medicinisti ezita sa discute deschis despre ele. In trecut, reactiile fata de cei cu astfel de dificultati au variat considerabil, inclusiv in privinta atitudinii profesorilor si a facultatilor de medicina, asa incat este cu atat mai binevenita publicarea, de catre General Medical Council (GMC – Colegiul Medicilor), a ghidului de suport al studentilor medicinisti. Documentul in sine are putin peste 70 de pagini si vizeaza toate aspectele sanatatii mintale, de la stres la boli psihice mai grave, ca schizofrenia si sindromul bipolar.1 Este insotit de un raport mai lung, care contine un rezumat al bazei de dovezi si detalii ale practicii curente din facultatile de medicina britanice.
 
            Clar, baza de dovezi existenta pentru ambele documente este relativ saraca. O analiza sistematica a literaturii, de catre autorii ghidului, a identificat numai 73 de studii recente relevante, toate – cu o singura exceptie – fiind legate de preventie, identificare si trimitere la specialist. Nu au fost investigate suficient de detaliat modalitatile optime de a gestiona problemele, de a facilita tratamentul si de a reintegra studentii. Desi baza de dovezi identifica unele teme interesante, cercetarea calitativa intreprinsa chiar de autori este cea care confera greutate si profunzime documentului. Ei au coordonat un sondaj on-line si interviuri telefonice structurate cu facultatile de medicina. In plus, au discutat cu profesorii si cu studentii. Grupurile-tinta de studenti au identificat cateva teme importante. Una dintre cele mai socante a fost ezitarea studentilor de a solicita ajutor. Cand au fost invitati sa opteze pentru una dintre sursele de suport existente, a reiesit ca doar putin peste jumatate dintre studenti ar prefera sa ceara ajutorul unui prieten, un sfert ar apela la familie, iar 10% ar incerca sa se ajute singuri. Numai 10% au ales sa se adreseze medicului de familie, facultatii sau serviciilor de sustinere universitare.
 
            Cu toate ca abordarea narativa are limitele ei, suntem de parere ca raportul mai scurt al GMC este o lectura esentiala pentru toti cei care intra in contact cu studentii medicinisti. Exista trei elemente ce justifica o atare concluzie. In primul rand, este clar ca documentul va circula pe scara larga, iar medicinistii vor fi incurajati sa-l citeasca si sa se raporteze la el. In consecinta, studentii se vor astepta sa fie tratati conform recomandarilor GMC. In al doilea rand, aprecierea pe scara larga a dimensiunilor problemei si aplicarea unor masuri de suport afectiv pentru problemele de sanatate mintala ar trebui sa contribuie la destigmatizarea lor intr-o comunitate mai mare. Doctorii si facultatile de medicina au prilejul sa fie conducatori in domeniu. In fine, raportul ne ofera o imagine mai clara asupra propriilor noastre responsabilitati profesionale fata de studentii cu probleme de sanatate mintala. Sunt incluse recomandari cu privire la momentul si modul in care trebuie luata in considerare evaluarea capacitatii de practica, dar si la gestionarea tranzitiei de la perioada studiilor universitare la cea de stagiatura. Ambele rapoarte subliniaza felul in care rezolvarea problemelor de sanatate mintala intr-o etapa precoce a instruirii poate contribui la promovarea rezistentei si la diminuarea epuizarii psihice pe termen mai lung. Implicarea studentilor in programele de suport pentru colegi nu numai ca ajuta la crearea unui mediu ce ofera sustinere si incurajare celor cu dificultati psihice, ci are si un impact pozitiv asupra rezistentei lor personale, prin procesul de instruire in sine.3 Angajarea in astfel de programe asigura o mai buna informare a studentilor si a medicilor cu privire la accesarea ajutorului in cazul in care vor avea ei insisi probleme.
 
            In concluzie, cum poate fi imbunatatita situatia actuala a studentilor, in afara de identificarea si semnalarea problemelor? E posibil ca paradigmele de predare alternative, de genul modelului Longitudinal Integrated Clerkship, ce ofera suportul personalului facultatii pe o perioada extinsa, sa fie mai benefice pentru studenti decat structura de tip bloc traditionala, ce presupune rotatia la intamplare a cabinetelor clinice.4 Baza de dovezi sugereaza ca si acordarea unei atentii speciale mediului de invatare, in special atitudinii percepute a profesorilor, poate diminua riscul de stres si de epuizare psihica al studentilor.5 Unele sugestii – de exemplu, notarea doar cu admis/respins la examene,6 pastrarea tuturor informatiilor despre evaluarea unui student intr-un singur loc (accesibil acestuia), precum si limitarea autonomiei facultatilor de medicina – pot fi intampinate cu rezistenta, dar exista argumente convingatoare ca toate vor fi in beneficiul studentilor.
 
            Mizele sunt mari. Rata sinuciderilor in randul medicilor ramane mai ridicata decat in populatia generala, si se pare ca astfel de probleme apar din timpul facultatii, studentii raportand probleme de sanatate mintala mai mari decat cei din grupurile de control cu aceeasi varsta.9,12 Dificultatile cu care se confrunta cei din categoria lui Paul sunt reale si necesita rezolvare. O atare abordare ar trebui sa mareasca rezistenta si sa reduca epuizarea psihica in randurile comunitatii medicale.
 
Conflicte de interese: Niciunul de declarat.
Provenienta si modalitate de recenzare: Articol solicitat, fara evaluare externa.
Bibliografia se gaseste in versiunea de pe bmj.com.
      
 
 

Rate this article: 
Average: 4 (1 vote)
Traducere: 
Dr. Roxana Tucra