Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Sa fi ajuns sanatatea Europei in pragul unui dezastru din cauza masurilor de austeritate?

Pe fondul acumularii a tot mai multor dovezi ce atesta faptul ca problemele de sanatate sunt din ce in ce mai serioase in tarile in care s-a recurs la taieri bugetare drastice, Sophie Arie se intreaba daca nu cumva criza economica ar fi putut sa aiba o rezolvare mai buna.
 
In luna aprile a acestui an, sinuciderea unui cuplu de pensionari italieni loviti de masurile de austeritate, care se zbateau sa-si plateasca facturile si datoriile, a dat nastere unui val de durere si manie pe plan national. Romeo Dionisi, un fost constructor in varsta de 63 de ani, si-a pierdut locul de munca deoarece compania la care lucra a fost nevoita sa-si inchida portile, apoi nu a putut beneficia de pensie, fiindca varsta de pensionare a fost majorata cu cinci ani. Cand fratele sotiei sale, in varsta de 78 de ani, a auzit de decesul celor doi, s-a sinucis si el. Multi au condamnat conducerea tarii pentru ca, in ochii populatiei, acesti oameni au fost ”omorati de stat”.
Exemplul mentionat este numai unul dintre cazurile de suicid inregistrate tot mai frecvent in statele europene care au avut cele mai serioase probleme economice si care au fost obligate sa ia cele mai drastice masuri de austeritate. In Grecia, Spania, Italia, Portugalia si Irlanda s-a dublat numarul sinuciderilor si s-au inmultit problemele de sanatate mentala, precum si cele generate de consumul abuziv de alcool si de droguri.1 In Grecia, pentru prima data dupa anii ’70 a reaparut malaria, ca urmare a intreruperii programului de combatere a tantarilor. Mortalitatea infantila a crescut incepand cu anul 2008, dupa ce o lunga perioada de timp scazuse in mod evident; intre 2008 si 2010, numarul copiilor nascuti morti a crescut cu 32% (cauza pare a fi faptul ca tot mai multe femei nu mai au un loc de munca si nici asigurari de sanatate).2
Exista temerea ca masurile de austeritate, si nu recesiunea per se, constituie cauza dezastrului din sanatate la nivel european. Tarile din sudul Europei, care au avut cele mai mari cheltuieli inainte de anul 2008 si care acum au cele mai infioratoare datorii, au fost fortate sa aplice cele mai mari reduceri, intr-o perioada foarte scurta de timp, pentru a primi imprumuturi de la ”troika” (Comisia Europeana, Fondul Monetar International si Banca Centrala Europeana). Sub o asemenea presiune, Grecia a facut reduceri bugetare care acum par a fi lipsite de perspectiva. Ministrul grec al sanatatii a declarat: ”Aceste taieri nu au fost facute cu bisturiul, ci cu barda.”3
Masurile de austeritate au dus, in general, la cresterea somajului si a problemelor de sanatate asociate statutului de somer.
”Daca austeritatea ar fi fost un proces de testare a unui medicament ar fi fost oprit, date fiind dovezile efectelor secundare letale”, remarca economistul politic david Stuckler, coautor, alaturi de dr. Sanjay Basu, al recentei carti ce examineaza legaturile dintre criza financiara si sanatatea publica, The Body Economic: Why Austerity Kills.4 La lansarea volumului, in luna mai, el declara ca ”liderii europeni au negat dovezile ce atestau ca austeritatea se plateste cu pretul unor vieti”.
Pentru a vedea in ce directie merge sanatatea e nevoie de timp, iar datele sunt, adesea, greu de gasit sau sunt generate lent. Asadar, desi ministrii si expertii au prezentat pericolele politicilor ce vor afecta sanatatea, abia acum exista dovezi independente, concludente, pe baza carora poate fi demarata o dezbatere.
 
Cifre alarmante
In Grecia si Spania, unde somajul a atins, in 2012, 24% si, respectiv, 25%, iar somajul in randul tinerilor este de peste 50%, rata sinuciderilor, care era cea mai mica din Europa, a crescut brusc. In Spania s-a majorat cu 46% fata de anul 2005, atingand un maxim in 2009, iar din 2010 a inceput usor sa scada, conform statisticilor oficiale; inca nu sunt disponibile datele privitoare la anii ce au urmat. In Grecia, conform unui raport publicat in American Journal of Public Health, rata sinuciderilor a crescut cu 27,6% intre 2007 si 2009.5 Stuckler si colab. au examinat datele oficiale pentru perioada 2000-2010 din Italia si au observat ca rata sinuciderilor era cu 10,2% mai mare cu un an inainte de izbucnirea crizei, apoi a inceput sa creasca, an de an, cu peste 56%.6
Guvernul grec a redus bugetul sanatatii cu 23,7% intre 2009 si 2011,4 iar cel spaniol, cu aproape 14%, in 2012. Spania si-a propus sa scada cheltuielile cu inca 3,1 miliarde € (2,7 miliarde ₤, 4,1 miliarde $) in 2013. In ultimii cinci ani, Irlanda a taiat din bugetul alocat sanatatii trei miliarde €, adica aproape 20%.7 Prima reducere a cheltuielilor de sanatate a avut loc in Portugalia in 2011, iar in Italia este de asteptat in cursul acestui an. Conform publicatiei italiene La Repubblica, in 2012 a existat o scadere cu pana la 10% a cererilor de servicii de specialitate, precum ecografia, ca urmare a cresterii costurilor ce trebuie suportate de pacienti (65 € pentru o ecografie).  Desi cele mai multe tari au incercat sa faca economii trecand pe medicamentele generice, politicile menite sa transfere cheltuielile de la stat catre pacient inca fac ca din ce in ce mai multi oameni sa nu-si permita medicamentele sau procedurile medicale de care au nevoie. ”Faptul ca nu sunt luate in considerare consecintele politicilor de austeritate ii impiedica pe oameni sa-si cumpere medicamente vitale. Ele devin tot mai putin accesibile si din ce in ce mai greu de procurat pentru multi pacienti”, spunea Monika Kosińska, secretar general al European Public Health Alliance (Alianta Europeana de Sanatate Publica), la o intalnire cu membrii parlamentului european din luna mai a acestui an.8 ”Medicamentele ce salveaza viata bolnavilor nu trebuie sa fie niciodata puse pe lista de reduceri bugetare. Este necesar ca sistemul de sanatate sa fie ultimul pe lista masurilor de austeritate, nu sa constituie o optiune implicita”, declara Alejandro Cercas, membru al parlamentului european. Multe tari au redus salariile doctorilor, iar ca urmare, specialistii din sistemul de sanatate sunt demoralizati sau au parasit tara. Un medic generalist specialist din Portugalia castiga inainte pe ora de consultatie 25 €, iar acum, doar 16,5 €. In acelasi timp, taxele s-au majorat (de la 21,5% la 25%), contributiile sociale s-au dublat, astfel ca medicii generalisti castiga actualmente 50% din cat castigau anterior crizei. Veniturile muncitorilor spanioli au scazut cu aproape 25%, iar in Irlanda, un medic specialist angajat recent in spital castiga 30-40% din salariul predecesorilor sai.9
”Se observa o migrare de la sud catre nord a personalului medical, si nu ca inainte, de la est la vest”, declara Helmut Brand, presedintele European Health Forum Gastein (Forumul European de Sanatate Gastein). Pierderea expertilor din statele sud-europene este una din problemele pe termen lung despre care unii analisti, precum Stuckler, spun ca, pe termen lung, vor costa aceste tari mult mai mult decat toate economiile pe care le-au facut in ultimii ani.
 
Problemele de sanatate nu sunt inevitabile
Dimpotriva, state ca Islanda, Finlanda si Germania, care au protejat bugetele alocate sanatatii si sistemele de securitate sociala de reducerile bugetare, nu au astfel de probleme.
Cartea lui Stuckler si Basu, bazata pe numeroase publicatii, raporturi din media, statistici oficiale si cercetari proprii, sustine ca criza financiara nu trebuie sa afecteze sanatatea publica. Suedia si Finlanda au intrat masiv in criza finaciara in anii 1990, dar ambele si-au protejat securitatea sociala si niciuna dintre ele nu s-a confruntat cu o crestere semnificativa a ratei sinuciderilor, in ciuda cresterii somajului. In Finlanda, speranta de viata a fost dintotdeauna crescuta.
Opiniile difera, insa, cand se incearca identificarea factorilor ce pot fi incriminati pentru aparitia unor astfel de probleme – unii acuza masurile de austeritate in sine, altii sustin ca sunt de vina, mai degraba, cheltuielile prea mari si criza financiara ce e urmat, iar altii, ca atunci cand a imprumutat tarile aflate in cea mai mare dificultate, ”troika” ar fi putut face mai mult pentru protejarea sanatatii publice.
 
Cum ucide austeritatea
Stuckler sustine ca, desi nu are probleme la fel de grave ca unele state europene, Marea Britanie este un exemplu clar despre felul cum ucide austeritatea. Astfel, inainte de recesiune, rata sinuciderilor era in scadere in aceasta tara, ca peste tot in Europa. A atins apoi un varf, in anii 2008-2009, odata cu cresterea somajului; cand, ulterior, intre 2009 si 2010, acesta a scazut, acelasi curs l-a urmat si fenomenul suicidar. In ultimii ani, pe masura ce politicile de austeritate au inceput sa-si faca simtite efectele, rata sinuciderilor a crescut din nou.
Cercetarile au aratat ca rata somajului si cea a suicidelor sunt corelate.10 Michale Marmot, profesor de epidemiologie si sanatate publica la University College din Londra, explica faptul ca politicile ce au impins rata somajului in sus n-au putut decat sa accentueze problemele de sanatate.
”Ar fi suficient sa luam in considerare numai sanatatea ca sa reducem rata somajului si sa investim in protectia sociala”, spunea acesta. ”Daca nu luam niciuna dintre aceste masuri, contribuim la efectele nocive ale somajului.”
Sarah Thomson, cercetator la London School of Economics si coautor al raportului Organizatei Mondiale a Sanatatii privitor la impactul crizei economice asupra sanatatii in Europa, care a fost publicat in septembrie spunea ca, avand la dispozitie trei ani ca sa reduca substantial datoria publica, tarile ”au cules fructul de pe ramura cea mai de jos”, gasind solutia de a face economii prin medicamente ieftine, taieri salariale si transferarea costurilor catre pacient. ”Daca ’troika’ le-ar fi dat mai mult timp, aceste state ar fi evitat unele reduceri si ar fi avut o sansa de a face economii ce le-ar fi eficientizat sistemele de sanatate”, mai spunea ea.
 
Reforme necesare?
Unele masuri se soldeaza cu pierderi inutile, precum cele 409 milioane € pe care Spania le-a pierdut in fiecare an prin prescrierea unui volum standard de medicamente, in locul unor cantitati precise, necesare tratamentului individualizat al pacientului. Dar pentru identificarea unor reforme mai eficiente ar fi fost nevoie de mai mult timp. Ironia face ca ”troika” doar a extins termenul limita pentru atingerea tintelor fiscale. Elias Mossialos, medic si economist la London School of Economics, fost politician grec, a atras atentia asupra pericolului blamarii austeritatii pentru actualele probleme de sanatate aparute in aceste tari. El a subliniat ca, desi rata sinuciderilor a crescut in Grecia, nivelul ei ramane scazut fata de cel din statele nordice. Iar ca o mostenire a anilor de exces, Grecia are mai multi doctori per capita decat orice alt stat european, fiind pe primul loc si in ceea ce priveste aparatura de imagistica prin rezonanta magnetica, consumul de antibiotice si cuantumul cezarienelor. In ciuda reducerii cheltuielilor pentru medicamente, statul elen aloca pentru ele sume mai mari decat orice alta tara (aceasta categorie de cheltuieli a ajuns, de la un miliard €, in anul 2000, la 5,1 miliarde €, in 2009).
”Evident, austeritatea a avut un impact asupra sanatatii. Dar un atare argument poate fi folosit pentru inducerea si cresterea cheltuielilor, fara a le reduce acolo unde nu este necesar”, spune Mossialos, care continua: ”Nu vrem sa ne intoarcem in 2009. UE ar trebui sa ceara statelor membre sa eficientizeze serviciile de sanatate”. Pana acum, sanatatea a facut doar rareori subiectul discutiilor in cadrul dezbaterilor pe tema crizei financiare si a masurilor de austeritate, desi oficialitatile de resort au tras semnalul de alarma de ceva timp. Acum un an, John Dalli, comisar european pentru politici de sanatate si consum, a avertizat ca, din cauza reducerilor din sistemele de sanatate, Europa ar putea sa ”plonjeze intr-o catastrofa.” El a atras atentia ca Europa se indreapta spre o criza umanitara si a accentuat care sunt riscurile neglijarii sanatatii publice pe timp de austeritate.11 Dar, spune Marmot, factorii de decizie din toate orientarile politice au preferat, pana in prezent, sa ignore adevarul incomod despre sanatate. ”La inceput au fost luate foarte multe hotarari la nivel macroeconomic, iar politicienii au fost nevoiti sa puna in balanta diferite optiuni. A fost necesar sa se ia decizii dificile”, declara directorul Comitetului European pentru produse si sisteme de sanatate, Andrzej Rys, care adauga: ”Suntem implicati acum intr-o dezbatere pe tema reformelor structurale si in gasirea celei mai bune modalitati de a face reformele.”
Conform tratatului de la Maastricht, UE este responsabila de protejarea sanatatii, desi fiecare tara este, la randul ei, raspunzatoare pentru sanatatea propriului ei popor. Actualmente, reprezentantii oficiali ai UE si expertii din sanatate cauta o modalitate de a-si consolida mandatul. ”Aceste schimbari ar trebui sa includa intarirea rolului palamentului european pe probleme de sanatate publica”, spunea Brand. ”Una dintre probleme este ca, in Europa, nu avem o convingere puternica in sprijinul sanatatii publice. Statele implicate in reduceri bugetare masive nu aveau ca prioritate sanatatea. E o situatie ce nu mai poate ramane asa.”
 
Sophie Arie, jurnalist independent, Londra, Marea Britanie sophiearie@fmail.co.uk
Conflicte de interese: Niciunul de declarat.
Provenienta si modalitate de recenzare: Articol solicitat, fara evaluare externa.
 
Bibliografia se gaseste in versiunea de pe bmj.com.

Rate this article: 
Average: 4 (1 vote)
Traducere: 
Dr. Gianina Luca
Autor: 
Sophie Arie