O femeie in varsta de 30 de ani s-a prezentat la medic ca urmare a unor episoade ciclice de durere suprapubiana, dispareunie, mictiune imperioasa si disurie.

La examenul fizic s-a constatat durere in peretele anterior al vaginului. Urocultura a fost negativa, dar ecografia pelvina a relevat prezenta unui nodul transparietal de 30x16 mm la nivelul peretelui posterior al vezicii urinare. Cistoscopia a evidentiat o masa solida in peretele posterior, fara afectarea meaturilor urinare, cu arii chistice si de culoare albastruie. S-a practicat cistectomie partiala laparoscopic, iar examenul histopatologic a confirmat diagnosticul de endometrioza. Endometrioza vezicala ar trebui suspectata la toate femeile cu simptome iritative urinare ciclice si urocultura negativa.
 
Cristina Nogueira-Silva (cristinasilva@ecsaude.uminho.pt), assistant professor and resident of obstetrics and gynaecology, Department of Obstetrics and Gynaecology, Hospital de Braga, Braga 4710-243, Portugal,
Titi Palmela Leitao, invited assistant and urologist, Filipa Osorio, invited assistant and gynaecologist
A fost obtinut consimtamantul pacientului.
 
A se cita: BMJ 2013; 346:f3513
bmj.com
Vezi versiunea online pentru prezentarea video
 
Blestemul degetelului-rosu (Digitalis purpurea) a inceput in 1785, iar cea mai recenta manifestare poate fi gasita in European Heart Journal, in care doua articole au ajuns la concluzii diametral opuse cu privire la utilizarea digoxinului in fibrilatia atriala, cu sau fara insuficienta cardiaca (2013, doi: 10.1093/eurheartj/ehs348,doi:10.1093/eurheartj/eht120). Folosirea digitalinei a fost descrisa prima data de William Withering, medic in Birmingham si membru al Lunar Society (Societatea Lunara), dar intaietatea lui a fost aprig contestata de un coleg din cadrul aceluiasi for, Erasmus Darwin, doctor in localitatea apropiata Lichfield – in vreme ce inainte discutasera amical despre cantitatea corecta de digitalina ce trebuia pusa in tincturi pentru cei cu hidropizie (edeme), ajunsesera sa se acuze reciproc de plagiat, de folosirea unor practici periculoase si de furtul pacientilor. Slava Domnului ca, fata de acele timpuri intunecate, cardiologia a evoluat!

“Chiar daca m-ar face sa am doua capete, tot as incerca!” este subtitlul frapant al unui studiu calitativ cu privire la experientele pacientilor, la atitudinea si asteptarile lor dupa ce primesc informatiile necesare inainte sa inceapa tratamentul anti-factor de necroza tumorala pentru artrita reumatoida (BMC Musculoskeletal Disorders 2013; 14: 165, doi:10.1186/1471-2474-14-165). Cei mai multi dintre noi au, de fapt, doua capete: unul ce analizeaza rational, in functie de procente, datele despre beneficii si efecte adverse, si un altul dispus sa incerce orice terapie capabila sa elimine complet problema. De aceea, subiectii selectati au spus ca, pentru a incerca solutia propusa si a lua o hotarare, a fost nepotrivit momentul unui episod de acutizare a bolii lor. Minerva crede ca sindromul celor doua capete si alegerea momentului sunt doua concepte cheie in luarea deciziei.

Un referat scurt, dar foarte valoros, despre sarut este programat sa apara in American Journal of Medicine (2013, doi:10.1016/j.amjmed.2012.12.022). Conform unei noi stiinte, filematologia, “in timpul unui sarut, cuplurile fac schimb, in medie, de 9 ml de apa, 0,7 mg de proteine, 0,18 mg de compusi organici, 0,71 mg de grasimi si 0,45 mg de clorura de sodiu. In timpul unui sarut activ se transmit circa 10 milioane pana la un miliard de bacterii din 278 de specii diferite, din care 95% sunt nepatogene pentru indivizii imunocompetenti.” Urmeaza un inevitabil “totusi”, chiar daca autorul – care este si redactorul revistei – ajunge la concluzia ca: “in ciuda riscurilor potentiale, acest obicei va continua sa fie practicat de fiintele umane din intreaga lume.”
 
“Evergreening” (perenitate) este numele dat strategiilor folosite de companiile farmaceutice ca sa-si mentina segmentul de piata pentru un produs dupa expirarea perioadei de exclusivitate de 20 de ani. Un exemplu tipic il constituie crearea unor medicamente de continuare usor modificate, de obicei enantiomeri (de exemplu, escitalopram si esomeprazol), in locul genericelor citalopram si omeprazol. Si exista mai multe cai de a convinge prescriptorii sa recomande in continuare produsele originale sau sa evite genericele. Cele mai multe sisteme de sanatate incearca sa combata o atare practica prin folosirea formularelor cu regim special, iar Geneva (din Elvetia) nu face exceptie. O analiza pentru evaluarea costurilor, aparuta in PLOS Medicine (2013, doi: 10.1371/journal.pmed.1001460), arata, insa, ca succesul unor astfel de strategii este limitat. Conform calculelor efectuate de cercetatori, daca toate produsele originale si cele de continuare ar fi inlocuite cu generice, doar in Geneva s-ar reusi, in decurs de opt ani, economisirea a 30,3 milioane € (25,7 milioane ₤; 40,3 milioane $).

Disputele legate de costul tratamentelor cu noile medicamente se extind in toate domeniile medicale. Minerva este sceptica in privinta studiilor referitoare la raportul cost-eficienta, dar admite ca, uneori, factorii de decizie trebuie sa utilizeze atari metode, mai ales cand e vorba de anticoagulante. Actualmente sunt lansati in cursa vanzarilor noi agenti terapeutici scumpi, cu dozaj fix, si exista date clare ce atesta eficienta rivaroxabanului, dabigatranului si apixabanului, fata de cea a warfarinei, in profilaxia accidentului vascular din cazurile de fibrilatie atriala. Multe depind de respectarea coeficientilor internationali stabiliti si de pretul local al medicamentelor. In Stroke (2013, doi: 10.1161/STROKEAHA.111.000402), un model de analiza Markov sugereaza ca toti agentii respectivi pot fi considerati eficienti in raport cu pretul, tinand cont de criteriile normale bazate pe calitatea vietii, desi warfarina ramane, in mod cert, cea mai ieftina.

Aberdeen merita un loc de cinste in analele medicinei, fiind orasul unde Alexander Gordon (1752-1799) a descoperit, cu zeci de ani inainte de Oliver Wendell Holmes si Ignaz Philipp Semmelweis, ca spalatul mainilor ar putea preveni raspandirea febrei puerperale. Gordon si-a analizat cazurile si a deplans faptul ca a omorat involuntar atat de multe femei. Locuitorii din Aberdeen continua nobila traditie a analizei rezultatelor cu un studiu al cazurilor operate pentru boala Graves intre anii 1986 si 2008 (Journal of Otolaryngology- Head and Neck Surgery 2013; 42:37, doi:10.1186/1916-0216-42-37). Intrucat a devenit clar ca tiroidectomia subtotala era aproape intotdeauna urmata de insuficienta tiroidiana, s-a trecut la tiroidectomia totala, eliminandu-se, astfel, imperativul supravegherii pe toata durata vietii. A existat un singur caz de paralizie permanenta a nervului laringian si niciun deces. Gordon ar fi uluit…
 
Automutilarea este o afectiune problematica pentru istorici, filozofi si psihiatri, asa cum arata Sander L. Gilman in “De la simptomele psihiatrice la categoriile de diagnostic: automutilarea din epoca victoriana pana la DSM-5” (History of Psychiatry 2013; 24:148-65, doi:10.1177/0957154X13478082). Autorul identifica prezenta, si atunci, si acum, a “panicii morale” legata de automutilare, ce face legatura intre discursul modern si epoca victoriana. In secolul al 19-lea, ca si in prezent, erau frecvente discursurile virulente privitoare la lipsa ingrijirii din partea parintilor, la copiii care stau numai in casa, la efectele articolelor din media si la stresul vietii modern, in corelatie cu automutilarea, cu tulburarile de alimentatie si, bineinteles, in acele timpuri indepartate, cu masturbarea. Ar putea fi un semn de progres faptul ca, in 2013, DSM-5 nu mai ia in discutie ultima chestiune.

Endometrioza este o cauza recunoscuta a scaderii fertilitatii, iar de ceva timp se stie si faptul ca fiicele ale caror mame sunt afectate de ea au un risc crescut de a dezvolta boala. Un amplu studiu populational, realizat in Danemarca, exploreaza riscul aparitiei endometriozei la fiice si efectele asupra fertilitatii (Human Reproduction 2013, doi:10.1093/humrep/det231). Destul de sigur, fiicele au un risc dublu de a face boala daca si mamele lor o au, dar este surprinzator ca sunt la fel de fertile ca si fetele femeilor fara endometrioza.

Batrani cu tremor se pot transforma in cartofori si cheltuitori, iar barbati in varsta pot alerga dupa fete tinere, ajungand sa se si incaiere: stim ca aparitia unor atari fenomene este posibila in cursul tratamentului cu agonisti ai dopaminei pentru boala Parkinson. Acum s-a adaugat un nou tip de afectare a controlului impulsurilor: cel determinat de folosirea cocainei. Un raport publicat in Neurology (2013, doi:10.1212/WNL.Ob013e318296e9d5) descrie efectul administrarii cocainei la trei barbati care luau agonisti ai dopaminei pentru boala Parkinson; acestia fie au inceput sa utilizeze cocaina, fie au intensificat consumul ei: cu totii au prezentat alte tipuri de comportament impulsiv. Toate acestea, ca si nevoia de a lua cocaina au incetat dupa intreruperea tratamentului cu agonisti ai dopaminei.
 
“Beneficiile cardioversiei cu defibrilator implantabil (ICD) depind de corecta evaluare a persistentei riscului de moarte subita si de estimarea supravietuirii medii a pacientului,” este inceputul unui articol aparut in European Heart Journal (2013, doi:10.1093/eurheartj/eht167), care compara defibrilatorul portabil cu cel implantabil. Odata ce un pacient are implantat un ICD, dispozitivul este scos, in general, doar daca se defecteaza, iar decizia de dezactivare este dificila. Pe de alta parte, defibrilatoarele portabile sunt mai flexibile, dar implica existenta unor fire externe.

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Traducere: 
Dr. Oana Caunii