Prediabetul, unul din factorii determinanți ai accidentului vascular cerebral

Numeroase studii au sugerat existența unei asocieri generale între prediabet și apariția în viitor a unui accident vascular cerebral (AVC), dar mai mulți factori potențiali de eroare (precum vârsta, obezitatea și hipertensiunea) fac imposibilă cunoașterea exactă a amplorii unei asemenea asocieri.

 Jonathan R Treadwellsenior research analyst, Technology Assessment Group, ECRI Institute,
Plymouth Meeting, PA 19462, USA
jtreadwell@ecri.org
 
Pre-diabetes as acontributor to stroke
Preventive measures should be considered
Citați articolul ca: BMJ 2012;344:e3285

        Datfiind faptul că nu este posibilă repartizarea aleatorie a pacienților încategoriile ”cu prediabet și “fără prediabet”, putem spera, în cel mai bun caz,să se realizeze un protocol de studiu observațional care să implice verificareatuturor factorilor de risc cardiovascular importanți. Dar cercetătorii nu au căzutde acord cu privire la factorii ce impun o evaluare. De exemplu, un studiu aexaminat șapte factori,1 în timp ce altul a analizat 11 (din carenumai trei au fost incluși și în primul studiu).2 Nu este de mirarecă estimările celor două cercetări sunt evident diferite în ceea ce priveștelegătura dintre toleranța alterată la glucoză și producerea, în viitor, a unuiAVC (un risc crescut cu 14% în prima investigare, dar cu 71% în cea de-a doua).

Metaanalizacorelată, realizată de Lee și colab., a urmărit datele din 15 studiiprospective ce au înrolat peste 700 000 de participanți.3 Importanteste că toate au raportat analize multivariate ce au examinat (într-un fel sau într-altul)diferiți factori de risc pentru AVC.

Înciuda marii variabilități a metodelor și a calității celor 15 studii, mesajulgeneral al metaanalizei este că prediabetul este doar unul dintre numeroșiifactori care contribuie la producerea unui AVC. Pentru clinicieni, implicațiileimediate includ luarea în calcul a unor măsuri preventive la cei cu prediabet,atât în vederea preîntâmpinării progresiei spre diabet franc (modificări alestilului de viață) cât și pentru a preveni AVC-ul însuși (medicamentos).

Cândau interpretat datele, cercetătorii s-au confruntat cu mai multe probleme. De exemplu,cum ar trebui să definim “prediabetul”? Unele analize l-au caracterizat pe bazaglucozei plasmatice à jeun de 100-125mg/dl (5,6-6,9 mmol/l), ceea ce este în concordanță cu definiția din 2003 datăde American Diabetes Association (ADA). Altele au stabilit limita ceva mai sus,la 110-125 mg/dl (6,1-6,9 mmol/l), ceea ce este în acord cu definiția ADA din1997. Unele cercetări l-au caracterizat pe baza testului de toleranță la glucoză(toleranța la glucoză alterată; glucoza 7,8-11 mmol/l), iar altele au utilizato combinație între glucoza plasmatică àjeun și toleranța la glucoză. Cercetătorii au optat pentru combinareaultimelor două categorii, abordare ce s-a dovedit a fi singura în măsură săprefigureze constant AVC-ul.

O adoua problemă a fost că o parte din studii ar fi putut include neadecvat paciențicu diabet franc. În mod specific, șapte cercetări au definit prediabetul numaipe baza glucozei plasmatice à jeun, așacă unii dintre subiecții lor ar fi putut avea niveluri de toleranță la glucozăcorespunzătoare diabetului. După excluderea celor șapte studii, autorii nu auobservat nicio asociere validă între glucoza plasmatică à jeun și AVC.

Pelângă implicația clinică legată de măsurile preventive ce trebuie avute învedere pentru persoanele cu prediabet, sinteza subliniază două alte aspecte.Mai întâi, este prea simplu să includem oamenii în categoriile “cu diabet,” “cuprediabet” sau “fără diabet.” Realitatea biologică este cea a unui continuumnatural al managementului glucozei și trebuie să fim precauți, ferindu-ne săpunem oamenilor etichete, să-i categorisim. Aceeași idee se aplică și cuprivire la noțiunea de “semnificație statistică”, aceasta fiind tot o abordarea analizei datelor de tip etichetă. Ceea ce avem în prezent este o asociere determinatăconstant, cu grade diferite de încredere.

Dinsinteza examinată se desprinde și o a doua lecție, și anume că metaanaliza nueste numai pentru trialurile randomizate care compară tratamente. Lee și colab.au realizat o metaanaliză a studiilor clinice nerandomizate privind asocierileprognostice.3 Ei ar trebui să fie lăudați pentru gândirea lorcreatoare în privința a ceea ce poate înfăptui o metaanaliză. Este necesar ca întrebareaclinică să conducă spre metodele de cercetare.

 

Conflicte de interese: Niciunul de declarat.

Proveniență și sistem de recenzare: Articol solicitat, fără evaluare externă.

Traducere: Dr. RodicaChirculescu

Rate this article: 
Average: 3 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: