O treime din stopurile cardiace apărute în cazul pacienților spitalizați ar fi putut să fie prevenite

Evaluarea mai atentă a pacienților la momentul internării într-o unitate spitalicească și reacția mai promptă la debutul deteriorării stării acestora ar fi putut preveni stopurile cardiace și încercările ulterioare de resuscitare într-o treime din cazurile de atac de cord survenite în spital – este concluzia unei recente anchete.

Susan Mayor LONDRA

         Oechipă multidisciplinară alcătuită din medici specialiști în medicina de urgențăși în cardiologie, constituită în cadrul National Confidential Enquiry intoPatient Outcome and Death (NCEPOD – Ancheta Confidențială Națională asupraEvoluției și Decesului Pacienților), a evaluat datele referitoare la toți adulțiiinternați care, ulterior unui atac de cord survenit pe durata spitalizării, aufost supuși unor proceduri de resuscitare. Au fost vizate spitale din Anglia,}ara Galilor, Irlanda de Nord, Insulele Channel și Insula Man, iar perioada urmărităa fost 1-14 noiembrie 2010.

Investigatoriiau considerat că asistența medicală acordată a fost de bună calitate pentrudoar 29% (154) din totalul celor 526 de subiecți evaluați. Ei au constatat căexistau condiții propice pentru îmbunătățirea atât a îngrijirii clinice, pentrucirca un sfert din cazuri (132), cât și a serviciilor organizaționale, pentru13% dintre cazuri (70).

Per total, grupul de experți a apreciat că 38% din stopurilecardiace survenite în spital ar fi putut să fie prevenite dacă echipa de mediciar fi gestionat corect îngrijirea bolnavilor prin respectarea procedurilorrecomandate.

Investigatoriiau ajuns la concluzia că, în aproape jumătate (47%) din cazurile analizate,evaluarea inițială a celor spitalizați a fost defectuoasă, chiar și la nivelulelementelor ei esențiale, precum examinarea clinică, diagnosticul șiplanificarea tratamentului. În 75% dintre cazuri apăruseră semnele de alarmă ceanunțau deteriorarea stării pacienților și posibila instalare a unui infarct.Dar respectivele indicii fie nu au fost recunoscute, în 35% dintre cazuri, fienu au determinat aplicarea unor măsuri corespunzătoare, în 56% dintre cazuri,fie nu au fost aduse la cunoștința medicilor cu mai multă experiență, în 55%dintre cazuri. 

”Identificareaafecțiunilor acute, viteza de reacție și comunicarea motivelor de îngrijorare cătremedicii coordonatori, în situațiile în care starea pacienților începe să se înrăutățească,nu se întâlnesc în toate spitalele”, a afirmat George Findlay, medic specialistîn medicina de urgență din cadrul Comisiei de Sănătate a Universității Cardiffand Vale, coordonator clinic principal al NCEPOD și autor al raportuluianchetei.

”Mulțipacienți care intră în stop cardiorespirator prezintă factori de risc ce pot fiidentificați cu ușurință – cum, însă, aceștia rămân, tot mai frecvent, nesesizațide către doctorii tineri, se ratează ocazia schimbării tratamentului.”

Esteabsolut necesar ca medicii cu mai multă experiență să fie implicați mai detimpuriu în planificarea îngrijirii bolnavilor cu afecțiuni acute și să îi învețepe tinerii lor colegi cum să recunoască semnalele clinice de alarmă ce anunțăalterarea stării unui pacient, a mai spus dr. Findlay.

Dintreacțiunile care ar fi putut ameliora evoluția bolnavilor au fost citate inițiereamai promptă a terapiei, decizia de a nu încerca resuscitarea cardiopulmonară șiîmbunătățirea monitorizării. Datele din raport arată că manevrele deresuscitare cardiopulmonară au fost practicate în cazul a 52 de pacienți pentrucare exista o decizie explicită de neaplicare a unei asemenea intervenții.

 

Traducere: Dr. MădălinaGeantă

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: