Moartea asistată

Ann McPherson, care a murit anul trecut, era, în calitatea ei de medic de familie și scriitoare, o vajnică susținătoare a respectării doleanțelor pacienților în luarea deciziilor legate de sănătate.

FionaGodleeeditor in chief, BMJ, London WC1H9JR, UK fgodlee@bmj.com 

Poate cea mai semnificativă moștenire pecare ne-a lăsat-o a fost, însă, schimbarea legislației cu privire la moarteaasistată. Dăruirea cu care și-a apărat cauza a cedat doar în fața propriei saleboli terminale. Sentimentul de neajutorare pe care-l avea în momentele desuferință a motivat-o să ajute pacienții cu maladii terminale, care, în ciudacelei mai bune îngrijiri paliative, erau grav afectați fizic și psihic,ajungând să solicite sprijin ca să moară mai repede.2 Ironia a făcut ca sfârșitulpropriei sale vieți, provocat de un cancer pancreatic, să oglindească exact oasemenea experiență. Povestea lui Ann, relatată recent de fiica ei, TessMcPherson, oferă o premisă decisivă a demersurilor ce vizează schimbarealegislației.3

Aproape peste tot înlume, a ajuta pe cineva să moară este un act criminal. Până acum, doar câteva țări(printre care Belgia, Luxemburg, Olanda și Elveția) și trei state americane(Oregon, Washington și Montana) au legalizat eutanasia. În 2006, în MareaBritanie a fost respinsă o moțiune referitoare la eutanasie pentru pacienții cuboli terminale, depusă la Camera Lorzilor;4 iar în 2010, îndrumările oferite deprocurorul general au mărit probabilitatea ca medicii din Anglia, Țara Galilor șiIrlanda de Nord să fie puși sub acuzare dacă se afla că au grăbit decesulvreunui pacient ori că l-au sfătuit să opteze pentru eutanasie.5 În cadrul uneidezbateri desfășurate la Camera Comunelor în martie a.c., numeroși participanțis-au declarat împotriva modificării legislației actuale, deși s-a ajuns la unconsens în ceea ce privește neînceperea urmăririi penale a celor implicați înfacilitarea morții asistate.6

În contextul opozițieioficiale față de schimbarea legislativă, există o puternică susținere a legalizăriidin partea publicului larg, sondajele de opinie relevând faptul că peste 80%dintre cei chestionați au avut o atitudine pro.7, 8 În rândurile medicilor, părerilesunt ceva mai împărțite, 65% declarându-se contra.9 Când au fost întrebați(într-un sondaj pe doctors.net) dacă, la nevoie, și-ar dori să beneficieze eiînșiși de opțiunea morții asistate, o treime din totalul de 1 000 de medici defamilie incluși a răspuns afirmativ, o treime a spus nu, iar restul erau indeciși.10

O parte dinargumentele pro și contra morții asistate au fost reluate de BMJ.11, 12 În luna mai, Iona Heath aadus argumente împotriva eutanasiei, iar în iunie a.c. am publicat o selecție arăspunsurilor critice la articolul respectiv.13, 14 În ianuarie a.c., o comisiespecială condusă de Lord Falconer a studiat dovezile și argumentele expuse defiecare parte.15 Concluzia la care s-a ajuns a fost că, în cazul paciențiloraflați în stadii terminale de boală, care sunt în deplinătatea facultățilormintale și care, deși au primit cea mai bună îngrijire paliativă, cer să fieajutați să moară, medicilor ar trebui să li se permită să prescrie substanțeletale, într-un cadru strict legal. Unii nu au luat în seamă raportul, deoarecefusese comandat de grupul pro-legalizare ”Dignity in Dying” (”O moarte demnă”).Susținătorii afirmă că raportul a fost independent, sponsorii neavând niciuncuvânt de spus în ceea ce privește conținutul sau concluziile formulate.

Intensitatea implicațiilorpersonale, profesionale și religioase referitoare la problema în speță duce cugândul la anii ’60, când se dezbătea chestiunea avortului. Pe atunci,reprezentanții profesiei din Marea Britanie (BMA și Colegiul Regal alGinecologilor și Obstetricienilor) s-au opus legalizării, de teama pierderiiautonomiei clinice.16 O serie de sponsorizări private, conjugate cu teamacrescândă a publicului, generată de problema avorturilor ilegale, a forțat, pânăla urmă, sprijinul guvernului. Din momentul în care schimbarea legislației adevenit inevitabilă, BMA și colegiul au renunțat la opoziție și au începutnegocierile cu sponsorii și cu guvernul, în vederea stabilirii detaliilortehnice. Deși controlau metoda prin care se puteau face avorturile, medicii nuaveau aceeași putere de decizie în ceea ce privește legea.

Situația eutanasieieste identică: doctorii controlează mijloacele, însă decizia aparține societățiiși reprezentanților ei politici. O schimbare a legii, cu toate măsurile deprecauție necesare, este o consecință aproape inevitabilă a evoluției sociale cătreo autonomie individuală cât mai mare și către alegeri ce aparțin pacienților.S-ar putea ca schimbarea să se lase așteptată și poate că nu se va produce pânăcând nu vom considera moartea ca pe unul dintre evenimentele majore ale vieții,ajungând să privim decesele chinuitoare în aceeași lumină în care erau văzuteavorturile făcute de neprofesioniști.

Care ar trebui să fieperspectiva celor care practică medicina în această perioadă de tranziție?Grupul de lobby inițiat de Ann McPherson și de alți colegi de breaslă,Healthcare Professionals for Assisted Dying (HPAD – Cadre medicale pentrumoartea asistată), dorește ca BMA și colegiile regale să adopte poziția deneutralitate în locul celei de opoziție. Rezultatele unui nou sondaj, inițiatde ”Dignity in Dying”, arată că, dintr-un total de 1 000 de medici de familiechestionați, 62% susțineau neutralitatea.17 Raymond Tallis, președintele HPAD,explică, într-un articol publicat în iunie a.c., că scopul este ”neutralitateagândită”, nu indiferența.18 Intenția este de a nu se transmite nici sprijinul,nici opoziția față de schimbarea legii, pentru a reflecta, astfel, diversitateaatitudinilor personale și a convingerilor religioase în rândul medicilor și alpacienților, precum și pentru a încuraja dezbaterea deschisă. În cadrulîntâlnirii anuale din 2012, BMA va dezbate mai multe moțiuni ce îndeamnă laneutralitate. BMJ sprijină acestproces și va continua să ofere o platformă pentru dezbatere.

 

Conflicte deinterese: Niciunul de declarat.

Proveniență șimodalitate de recenzare: Articol comandat, fărăevaluare externă.

 

Traducere:Dr. Mădălina Geantă

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: