Articol Sinteze Clinice

Adenocarcinomul pancreatic

Adenocarcinomulpancreatic

Giles Bond Smith1, Neal Banga1, Toby M Hammond2, CharlesJ Imber1

 

1Hepatopancreatic-billiary Surgery and Liver TransplatUnit, Royal Free Hospital, London NW3 20G, UK

2Department of Surgery, St Mark's Hospital, Harrow,Middlesex

 

Corespondenţa la: GBond-Smith

gelsmith@zahoo.co.uk

 

A se cita: BMJ 2012;344:e2476

doi: 10.1136/bmj.e2476

 

În anul 2008 s-aestimat că în întreaga lume au fost diagnosticate 217 000 de noi cazuri decancer pancreatic, iar în Marea Britanie sunt depistate, anual, 8 000 de atarineoplazii.4-6 Pe plan mondial, cancerul pancreatic ocupă poziţia atreisprezecea ca incidenţă, dar a opta dacă este evaluat din perspectivadeceselor provocate de bolile neoplazice.4 În Marea Britanie, afecţiunea sesituează pe locul cinci în clasamentul celor mai comune cauze de mortalitategenerată de cancer, la ambele sexe, cu toate că, per total, este plasat abia pe poziţia a  unsprezecea pe lista celor mai obişnuiteforme de neoplazii.7 Situaţia descrisă se datorează, în mare parte, faptului căsimptomele alarmante apar, de obicei, abia odată ce boala a progresat,implicând alte structuri. În consecinţă, doar 10-20% dintre pacienţi vor aveacancer pancreatic rezecabil la prezentare.7

Termenulde cancer pancreatic cuprinde, deopotrivă, tumori exocrine şi endocrine (caseta1), dintre care peste 80% sunt adenocarcinoame. Scopul sintezei de faţă estede-a oferi clinicianului nespecialist o actualizare a datelor existente,privitoare la cauzele, prezentarea clinică şi managementul aşa-ziseloradenocarcinoame pancreatice, fie ele curabile ori incurabile. Sunt discutateprincipalele opţiuni chirurgicale disponibile pentru pacient, inclusiv procesulde luare a deciziei ce implică recomandarea, drept gest terapeutic, achirurgiei curative. Au fost avute în vedere, de asemenea, potenţialelecomplicaţii şi morbiditatea actualelor regimuri de tratament, precum şimanagementul lor.

 

Cum se prezintă cancerul pancreatic?

În momentulprezentării la departamentul de urgenţă pentru durere abdominală nespecificăsau icter ori ambele sunt depistate circa 50% dintre cazurile de cancerpancreatic. Doar 13% sunt diagnosticate prin aplicarea, de către mediciigeneralişti britanici, a procedurii de aşteptare timp de două săptămâni.8

Incidenţaafecţiunii în speţă are un punct maxim situat în decadele a şaptea şi a opta deviaţă şi nu diferă în funcţie de sexul persoanei afectate.2 Semnul luiCourvoisier, descris ca o vezică biliară palpabilă în prezenţa icterului nedureros,apare la mai puţin de 25% dintre pacienţi. Majoritatea bolnavilor ajung lamedic cu o simptomatologie nespecifică. Cei care se prezintă târziu au,frecvent, simptome secundare diseminării metastatice. Aproximativ 80% dintrepacienţi au boală nerezecabilă la momentul stabilirii diagnosticului.2

Durereaabdominală şi icterul sunt acuzele cele mai comune la consultul iniţial. Primaapare, cu precădere, în cazul a până la două treimi din bolnavi şi estelocalizată, în mod obişnuit, în regiunea epigastrică, cu iradiere posterioară,dar se poate prezenta şi ca o simplă durere de spate. Aceasta poate fi atribuită,de obicei, invaziei directe a plexului celiac sau secundar pancreatitei.Treisprezece procente dintre pacienţi se vor prezenta cu icter nedureros şi 46%atât cu durere cât şi cu icter.9 S-a raportat că, în general, cei care vin lamedic cu icter nedureros au un prognostic mai bun decât cei care au doardurere.10 În diagnosticul diferenţial al oricărui pacient mai în vârstă care solicită,pentru prima dată, consultaţie pentru pancreatită acută se impune luarea înconsiderare a cancerului pancreatic, mai cu seamă când nu se cunoaşte existenţaniciunui factor precipitant, precum litiaza biliară ori abuzul de alcool.

Pierdereainexplicabilă în greutate poate să apară ca rezultat al anorexiei ori almalabsorbţiei, datorită insuficienţei pancreatice. Aceasta este, de obicei,secundară unui duct pancreatic blocat şi se manifestă, adesea, prin steatoree.Pacienţii descriu scaune urât mirositoare, uleioase şi dificil de eliminat.Edemul peripancreatic sau o tumoră mare pot comprima duodenul ori stomacul,determinând obstrucţia eliminării conţinutului gastric sau întârzierea eliminăriilui, asociate cu greaţă şi saţietate precoce.

Apariţiaoricăruia dintre simptomele de mai sus, pe fondul unui diabet cu debut tardiv,ar trebui să constituie, pentru doctor, un puternic semnal de alarmă în ceea cepriveşte posibilitatea existenţei unui cancer pancreatic. Pacienţii cu vârstede peste 50 de ani şi cu diabet instalat tardiv au, comparativ cu populaţiagenerală, un risc de opt ori mai mare de instalare a cancerului pancreatic îndecurs de trei ani de la diagnosticare (alţi factori de risc sunt prezentaţi încaseta 2).11

Clinicianultrebuie să fie vigilent ori de câte ori are de-a face cu pacienţi de peste 50de ani care acuză scădere ponderală inexplicabilă, durere persistentă abdominalăori de spate, dispepsie, vărsături sau modificare a funcţiei intestinale, înastfel de situaţii putând fi vorba de un cancer pancreatic. Actualmente, încadrul ghidurilor NICE (National Institute for Health and Clinical Excellence –Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică) privind trimiterea laun consult oncologic nu există niciun algoritm de diagnostic pentru un asemeneatip de neoplasm. Dacă se suspectează cancerul, pacienţii ar trebui să fie îndrumaţicătre un centru specializat şi cu o bogată experienţă. În Marea Britanie, unatare demers poate fi concretizat urmându-se procedura uzuală a aşteptării timpde două săptămâni, în situaţiile în care este suspecat un cancer de tractgastrointestinal superior.

 

Care este patologia cancerului de pancreas?

În 95% dintrecazuri, cancerul pancreatic îşi are originea în porţiunea exocrină a glandei. Înceea ce priveşte apariţia adenocarcinomului invaziv de pancreas s-a propus unmecanism ce implică o evoluţie treptată, prin leziuni bine definite genetic şihistologic, neinvazive, denumite neoplazii pancreatice intraepiteliale(PanINs). Acestea sunt leziuni microscopice, situate în ductele pancreaticemici (sub cinci mm) şi sunt clasificate în trei grade (caseta 3). Înţelegereaalterărilor moleculare din PanINs a permis alegerea raţională a candidaţiloradecvaţi pentru crearea atât a unor biomarkeri pentru detectarea lor precoce câtşi a ţintelor terapeutice.12

 

Cum trebuie investigate şi diagnosticate cazurile suspectate de cancerpancreatic?

Cel mai importantinstrument de investigaţie pentru diagnosticarea cancerului de pancreas estetomografia computerizată (CT). Există şi anumite teste sanguine ce ajută laorientarea managementului ulterior şi care pot fi efectuate în timp cepacientul aşteaptă evaluarea specialistului.

 

Testele sanguine şi markerii tumorali

O hemoleucogramăsanguină completă poate evidenţia fie o anemie normocromă, fie trombocitoză,sau ambele anomalii. Cei care se prezintă cu icter obstructiv vor avea creşterisemnificative ale bilirubinei serice (conjugată şi totală), ale fosfatazeialcaline şi ale γ-glutamiltransferazei. Tot peste valorile normale – dar, deobicei, nu prea mult – pot fi şi concentraţiile aspartat-aminotransferazeiserice (AST) şi ale alanil-aminotransferazei serice (ALT). Metastazele hepaticeunice nu sunt frecvent asociate cu icterul evident clinic, dar pot determina ungrad relativ scăzut de creşteri ale nivelului fosfatazei serice alcaline şitransaminazei.

Carbohidratul19-9 (CA 19-9), cunoscut şi ca antigenul sialilat Lewis, a fost identificatpentru prima dată în cancerul de pancreas în anul 1981.13 Actualmente este unuldin markerii tumorali cel mai des utilizaţi. CA 19-9 se găseşte, în mod normal,în celulele tractului biliar şi, ca urmare, orice boală ce afecteazărespectivele celule (pancreatita, ciroza şi colangita) îi poate mări concentraţiaserică. Organismul oamenilor care nu au antigenul Lewis (5% din populaţie) nupoate produce CA 19-9, fapt ce determină o sensibilitate de 80% şi ospecificitate de 73% pentru cancerul pancreatic.14 Ca urmare, el nu esterecomandat în mod curent ca instrument de screening, însă poate fi folosit cusucces în evaluarea răspunsului la tratamentul chirurgical şi la chimioterapie,precum şi în supravegherea post-tratament.

Odată cuavansarea tehnicilor cu un înalt nivel de performanţă (precum cele de marcare aproteinelor din molecula de ADN şi cele proteomice) au fost identificaţi diverşialţi posibili markeri moleculari pentru depistarea cancerului pancreatic, darpână în prezent nu s-a constatat că ar avea o specificitate superioară celei a carbohidratului19-9.

 

Explorările imagistice

Imagistica nueste doar cel mai important instrument de diagnosticare a canceruluipancreatic, ci are şi capacitatea de a orienta echipa multidisciplinară în încercareade a stabili dacă este sau nu posibilă tratarea bolii printr-o abordarechirurgicală.

Ecografiaabdominală este sigură, neinvazivă şi ieftină. Principalul ei rol este de apermite formularea unui diagnostic diferenţial printre posibilele cauze aleicterului obstructiv. Dilatarea ductului biliar (>7 mm sau >10 mm, dacăexistă colecistectomie în antecedente) cu dilatarea celui pancreatic (>2 mm)poate fi un indiciu indirect al existenţei cancerului pancreatic (aşa-numitulsemn al ductului dublu). Ecografia abdominală nu este la fel de sensibilă ca CT-ulîn imagistica pancreasului şi se întâmplă adesea ca tumorile mici (sub treicentimetri) să treacă neobservate.15 Metastazele hepatice şi ascita suntelemente importante în evaluarea unui pacient suspectat de cancer pancreatic;ele pot fi vizualizate, în mod normal, prin ecografie.

La oraactuală, cea mai bună modalitate de detectare a neoplasmelor pancreatice şi deevaluare a rezecabilităţii constă în practicarea unei CT trifazice, precedatăde aceeaşi procedură, dar fără substanţă de contrast. Este efectuată în fazelearterială, parenchimatoasă pancreatică şi venoasă portală (protocolulpancreatic prin CT). Tomografia computerizată multidetectoare are o eficienţăde până la 90% în ceea ce priveşte predicţia rezecabilităţii unui cancerpancreatic.16 Unele date susţin că CT poate detecta cu precizie doar leziunimai mari de 3 cm.14

Ecografiaendoscopică (EUS) devine o modalitate imagistică din ce în ce mai importantă. Ometaanaliză recentă a arătat că are o sensibilitate de 96% (ce variază între 85şi 100%) pentru diagnosticarea cancerului de pancreas.17 Comparativ cu CT,sensibilităţile de diagnostic erau semnificativ în favoarea ecografieiendoscopice, în special pentru tumorile mici (<3 cm).12 Ecografia endoscopicăpoate detecta cu precizie şi implicarea loco-regională a ganglionilorlimfatici.18 Ulterior este necesară efectuarea aspiraţiei cu ac fin (FNA)pentru evaluarea citologică a leziunilor în cazul cărora nu există certitudinede diagnostic. Sensibilitatea FNA sub ghidaj ecografic endoscopic variază între85% şi 90%, rata de rezultate fals negative fiind de până la 15%. Prin urmare,aplicarea de rutină a acestei tehnici, în situaţia tuturor maselor pancreatice,este controversată. La un pacient cu boală rezecabilă, considerat, din punct devedere fiziologic, potrivit pentru chirurgie, este discutabilă necesitatea FNA,având în vedere faptul că un rezultat negativ nu va exclude neoplazia şi arputea întârzia o procedură potenţial curabilă. De FNA beneficiază, înprincipal, fie bolnavii cu neoplasm nerezecabil, întrucât rezultatele pot ghidamanagementul oncologic ulterior, fie cei care au comorbidităţi semnificative şila care raportul risc/beneficiu al intervenţiei chirurgicale este mai puţinclar.

Înprezent, rolul RMN (rezonanţa magentică nucleară) este încă incert. Tehnica areo utilitate tot mai mare în cadrul demersurilor de detectare a leziunilor mici şia celor de determinare a rezecabilităţii, având în vedere faptul că varianteleei moderne, mai rapide, permit vizualizarea pancreasului cu o rezoluţie maimare. Într-un studiu comparativ pentru determinarea rolului diagnostic alecografiei endoscopice, al CT şi al RMN, în cazul subiecţilor suspectaţi decancer pancreatic, sensibilitatea era de 94%, 69% şi, respectiv, 83%.20

Tomografiacu emisie de pozitroni (PET) utilizează 18F-fluorodeoxiglucoză (FDG) pentru avizualiza tumora primară şi a stabili prezenţa bolii metastatice. Când estecombinată computer tomografia simultană (PET-CT), este mai sensibilă decâtimagistica convenţională pentru depistarea cancerului pancreatic şi ametastazelor extrahepatice. Cu toate acestea, rolul ei în stadializarea boliinu este încă bine stabilit.

Asemănătorecografiei endoscopice, colangiopancreatografia endoscopică retrogradă cucitologie prin periaj sau biopsie cu pensa este o modalitate eficientă(sensibilitate 90-95%) pentru a confirma diagnosticul de adenocarcinompancreatic. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă este, totuşi, oprocedură invazivă, cu un risc de 5-10% de complicaţii semnificative, ce includpancreatita şi perforaţia gastrointestinală ori biliară, fiind rezervată, prinurmare, ca procedură terapeutică pentru obstrucţia biliară sau pentrudiagnosticarea neoplasmelor pancreatice neobişnuite.

 

Stadializarea şi tratamentul adenocarcinomului pancreatic

În tabelul 1 esteprezentată clasificarea adenocarcinomului de pancreas, iar tabelul 2 indicămodalitatea de corelare cu stadiul bolii şi prognosticul.21, 22 Actualmente,rezecţia chirurgicală este singurul tratament curativ pentru adenocarcinomul depancreas. În cazul chirurgiei cu intenţie curativă, supravieţuirea la cinci anieste de 10-15%, iar cea medie, de 11 până la 18 luni. Pentru pacienţii care nudoresc tratamentul chirurgical sau care nu se pretează, din punct de vederemedical, la o abordare terapeutică prin chirurgie pancreatică majoră, există următoarelealternative: chimioterapie sistemică, chimioradioterapie, sistemeradiochirurgicale stereotactice ghidate imagistic (cum ar fi CyberKnife),bypass chirurgical, terapii ablative şi stentare biliară şi gastrointestinalăendoscopică. Acestea sunt proceduri paleative, ce pot ameliora calitatea vieţiibolnavului prin atenuarea simptomelor determinate de tumoră (de exemplu,durerea şi pruritul).

Rolulechipei multidisciplinare este de a stabili care pacienţi sunt potriviţi pentruchirurgia curativă, dacă există un rol al terapiei preoperatorii (neoadjuvantă)sau postoperatorii (adjuvantă) sau de a decide metoda de paleaţie optimă.

 

Ce sunt cancerul pancreatic rezecabil şi cel nerezecabil?

Rezecţiapancreatică este absolut contraindicată fie dacă există metastaze hepatice,peritoneale sau la nivelul ganglionilor limfatici la distanţă, fie dacăbolnavul este considerat nepotrivit, din punct de vedere medical, pentru asuporta o intervenţie chirurgicală majoră. Vârsta pacientului, mărimea tumorii,metastazele ganglionare locale şi invazia continuă a stomacului ori aduodenului nu sunt contraindicaţii pentru rezecţie.

Ca urmarea perfecţionării tehnicilor chirurgicale şi a îngrijirii perioperatorii,implicarea tumorală a vaselor importante din jurul pancreasului nu maireprezintă o contraindicaţie absolută pentru rezecţia curativă,23 deşi scoatereadin uz a arterelor hepatică, mezenterică superioară şi-a axului celiac arată cătratamentul chirurgical este improbabil să confere vreun beneficiu în ceea cepriveşte supravieţuirea. Pancreaticoduodenectomia cu rezecţia venei porte şi/saua venei mezenterice superioare este sigură şi fezabilă, mortalitatea şimorbiditatea fiind asemănătoare pancreaticoduodenectomiei fără rezecţie vasculară.24Efectuarea ei este justificată, însă, doar dacă poate fi realizată o rezecţieîn ţesut sănătos (RO). În cazul în care poate fi obţinută o astfel de rezecţie,supravieţuirea medie este mult îmbunătăţită faţă de situaţiile în care sepractică rezecţii cu margini tumorale pozitive (13 luni versus şase luni; p=0,0002).25

 

Chimioterapia neoadjuvantă şi chimioiradierea

Terapianeoadjuvantă este indicată în situaţiile în care se urmăresc următoareleobiective: creşterea incidenţei rezecţiilor RO, devansarea şi depăşirea demarcaţieidin boala rezecabilă pentru a permite rezecţia totală, reducerea recurenţeiloco-regionale. Totuşi, nu există trialuri ample, controlate, randomizate,multicentrice privind terapia neoadjuvantă pentru cancerul pancreatic.Metaanaliza datelor disponibile arată că o treime din pacienţii cu boală localăavansată fără metastaze la distanţă poate atinge un răspuns oncologicsemnificativ la tratamentul neoadjuvant, crescând şansele efectuării unei rezecţiiRO,26 reducând, astfel, recurenţa locală şi putând ameliora supravieţuirea fărăboală.

 

Rezecţia curativă

Pancreaticoduodenectomia

Majoritateaadenocarcinoamelor pancreatice (78%) sunt asociate cu capul, gâtul şi procesuluncinat al pancreasului şi necesită o pancreaticoduodenectomie.27 Descrispentru prima dată în anii 1930, aceasta implică rezecţia pancreasului proximal,ca alături de cea a stomacului distal, duodenului, ductului biliar distal şivezicii biliare în bloc.28 Continuitatea intestinală este restabilită pringastrojejunostomie, coledocojejunostomie şi pancreaticojejunostomie (fig. 2 A şiB) sau prin pancreaticogastrostomie.

Morbiditateadupă pancreaticoduodenectomie poate ajunge până la 40%, cele mai comunecomplicaţii fiind întârzierea eliminării conţinutului gastric, formarea uneifistule pancreatice şi insuficienţa pancreatică.29 Operaţia are o mortalitatecrescută la 30 de zile, în parte depinzând de volumul chirurgical al centruluiunde a fost efectuată procedura (tabelul 3).30

 

Pancreatectomie distală

Efectuată pentrutumori ale corpului şi cozii pancreasului, procedura are cote de morbiditate şide mortalitate de 28,1% şi, respectiv, 1,2%.31 Complicaţia cea mai obişnuită esteformarea unei fistule pancreatice, datorită scurgerii lichidului pancreatic dinductul pancreatic la marginile de rezecţie.32 Pancreatectomia distalălaparoscopică poate fi efectuată în siguranţă în centre specializate cu unvolum mare de cazuri abordate prin chirurgie laparoscopică şi pancreatică; eadetermină, comparativ cu chirurgia deschisă, o sângerare intraoperatorie mairedusă, un timp mai scurt până la alimentarea pe cale orală şi o perioadă despitalizare postoperatorie mai mică.33 În prezent, centrele care au acumulatexperienţă în domeniul pancreatectomiei distale laparoscopice efectuează, deregulă, şi pancreaticoduodenectomie laparoscopică, deşi au doar rareori astfelde cazuri.

 

Chimioterapia şi chimioiradierea adjuvante după rezecţiacurativă

Regimurile detratament foloseau iniţial 5-fluorouracil şi radioterapie.34 Trialul ESPAC-1din 2004 a evidenţiat, la bolnavii cu cancer pancreatic rezecat, un avantajclar al chimioterapiei adjuvante faţă de chimioradioterapie, care a avut unimpact negativ asupra supravieţuirii.35 ESPAC-3 a arătat că nu există niciodiferenţă între 5-fluorouracil/acid folinic şi gemcitabină, care este acumagentul chimioterapic cel mai frecvent utilizat.36 În prezent, trialul ESPAC-4este în faza 3 şi compară efectul gemcitabinei administrată fie în monoterapie,fie în combinaţie cu capecitabina, asupra pacienţilor în decurs de un an alunei rezecţii potenţial curative.

 

Tratamentul paleativ

Obstrucţiaduodenală ori cea a tractului biliar poate fi rezolvată prin tehnicichirurgicale, endoscopice sau radiologice. Chimioterapia paleativă implică, deobicei, regimuri bazate pe gemcitabină. Actualmente sunt investigaţi anticorpiimonoclonali şi vaccinul GV 1001 cu telomerază (trialul TeloVac), pentru aprelungi supravieţuirea bolnavilor cu cancer pancreatic nerezecabil saumetastatic.3

 

Cum sunt rezolvate problemele postoperatorii şi paleative ce apar în modobişnuit?

Boala avansatălocal şi chirurgia pancreatică pot duce la insuficienţă exocrină, determinândmalabsorbţie a grăsimilor, ce tind să se prezinte ca exces de flatulenţă,diaree, scaune grăsoase şi urât mirositoare sau pierdere progresivă îngreutate. Simptomele pot fi semnificativ ameliorate prin prescrierea unorenzime pancreatice suplimentare (pancreatina). Pancreatina este inactivată deacidul gastric şi, ca urmare, acţionează cel mai bine când este înghiţităîmpreună cu mâncarea. Nu există nicio relaţie liniară între doza de enzimepancreatice şi simptomele insuficienţei exocrine, deci nu s-a stabilit clarcare este doză iniţială. În mod normal, prepararea pancreatinei începe la o dozăde 25 000 până la 40 000 de unităţi per prânzşi este adaptată în funcţie de efectul asupra fiecărui pacient în parte.15

Aparefrecvent întârzierea evacuării conţinutului gastric, ceea ce determinădisconfort considerabil şi poate prelungi perioada de spitalizare. Măsurilegenerale de tratament includ drenajul nazogastric pe termen lung, corectareadezechilibrelor lichidelor şi electroliţilor, începerea administrării unuiinhibitor al pompei de protoni sau a unui antagonist H2 şi administrarea unor suplimentenutriţionale. Pentru a îmbunătăţi evacuarea stomacului pot fi avute în vedere şimedicaţiile prokinetice (de exemplu, metoclopramidul).15 Instalarea evacuării tardivea conţinutului gastric la scurt timp după tratamentul chirurgical (sau după unepisod de pancreatită) poate indica o colecţie de lichid intraabdominal şitrebuie investigată prin ecografie ori prin CT.

Fistulelepancreatice pot apărea ca urmare a unei scurgeri anastomotice. Aceasta este oproblemă dificil de rezolvat, incidenţa ei putând atinge 25%.37 Este vital săfie recunoscută rapid, având în vedere faptul că o fistulă pancreatică poate fiasociată cu sepsis intraabdominal, cu formarea unui pseudoanevrism şi, posibil,cu hemoragie. Dacă apare hemoragia, adesea precedată de o aşa-zisă sângerarepremergătoare, este necesară efectuarea de urgenţă a imagisticii angiografice,pentru a identifica şi controla sursa sângerării, printr-o embolizare enoarterială.Există şi în prezent controverse în legătură cu managementul unei simple fistulepancreactice. Unii susţin abordarea conservatoare, ce include tratamentulsepsisului, drenajul colecţiilor intra-abdominale, aspiraţia nazogastrică,nutriţie parenterală totală şi reducerea secreţiilor pancreatice, în timp ce alţiisunt în favoarea unei noi intervenţii chirurgicale.

 

Contribuţii: GB-S şi NB au efectuat documentarea şi au scris planuliniţial al manuscrisului, pe care TMH şi CJI l-au redactat şi rescris.Conceptul original pentru articol a fost gândit de TMH. CJI este garantul.

Conflicte de interese: Toţi autorii au completat formularul unificat al ICMJEde pe www.icmje.org/coi_disclosure.pdf (disponibil la cerere, de la autorulcorespondent) şi declară că: nu au primit sprijin de la nicio organizaţiepentru lucrarea prezentată; nu există relaţii de natură financiară cu nicioorganizaţie ce ar putea avea, în ultimii trei ani, un interes legat de lucrareaprezentată şi nicio altă relaţie sau activitate ce ar fi putut influenţalucrarea de faţă.

 

Traducere: Dr. Raluca Deliu

 

 

SURSE ŞI CRITERII DE SELECŢIE

Am cercetat PubMed pentru aidentifica articole de cercetare originale cu recenzare externă, metaanalize şisinteze. Termenii de căutare au fost cancer pancreatic, adenocarcinompancreatic, neoplazie sau neoplasm pancreatic. Au fost luate în consideraredoar lucrările scrise în engleză.

 

IDEI PRINCIPALE

Cancerul pancreatic poate prezenta atâtsimptome nespecifice – de exemplu, durere abdominală sau de spate, dispepsie şipierdere inexplicabilă în greutate – cât şi simptomatologia clasică a icteruluinedureros

La momentul prezentării, majoritateacazurilor de cancer pancreatic sunt incurabile1, 2

Curabil sau nu, cancerul pancreatic beneficiază,actalmente, de regimuri de management chirurgical, endoscopic şi oncologic ce potameliora semnificativ calitatea vieţii

Sunt în curs de desfăşurare studiiclinice ale căror rezultate se speră că vor îmbunătăţi evoluţia persoanelorafectate de cancer pancreatic3

 

 

INDICII PENTRU NESPECIALIŞTI

•           Pacienţiidin Marea Britanie suspectaţi de cancer pancreatic trebuie trimişi la un centruspecializat via cele două săptămânide aşteptare

•           Îndiagnosticul diferenţial al unui pacient mai în vârstă cu scădere în greutateinexplicabilă va fi întotdeauna luata în considerare posibilitatea existenţeiunui cancer pancreatic, chiar şi în absenţa durerii abdominale sau a icterului

•           Computertomografia multidetector este investigaţia iniţială de elecţie

•           Toţibolnavii care suferă de cancer pancreatic vor fi examinaţi şi trimişi la unconsult într-un centru specializat, ce evaluează un volum mare de cazuri

 

CERCETĂRI ÎN CURS DE DESFĂŞURARE

Trialul ESPAC 4: Studiu clinic de fază III ce investighează în ce măsură,la pacienţii cărora li s-a efectuat rezecţia unui cancer de pancreas, chimioterapiaadjuvantă combinată (gemcitabina şi capecitabina) ameliorează supravieţuirea încomparaţie cu chimioterapia adjuvantă unică (gemcitabina)

Studiul PanGen-EU: Un mare studiu european de tip caz-control, ce implicăadunarea unor informaţii epidemiologice, clinice şi biologice cu privire lacancerul de pancreas, în vederea validării datelor obţinute anterior, precum şia explorării mecanismelor de instalare a respectivului tip de neoplasm şi deevoluţie a lui

Trialul TeloVac: Studiu clinic de fază III care compară chimioterapiacombinată (gemcitabina şi capecitabina) cu imunoterapia simultană şi secvenţială,utilizând vaccinul cu telomerază (GV1001) în cancerul pancreatic local avansat şimetastatic. A fost încheiată recrutarea subiecţilor şi sunt aşteptate cât decurând rezultatele

 

RESURSE EDUCAŢIONALE SUPLIMENTARE

Resurse pentru cadrele medicale

Hruban RH, Adsay NV,Albores-Saavedra J, Compton C, Garrett ES, Goodman SN, et al. Pancreaticintraepithelial neoplasia: a new nomenclature and classification system forpancreatic duct lesions. Am J Surg Pathol2001;25:579-86 – descrie un nou sistem de clasificare pentru cancerul depancreas

Safi F, Roscher R, Beger HG. Tumourmarkers in pancreatic cancer. Sensitivity and specificity of CA 19-9. Hepatogastroenterology 1989;36:419-23 –prezintă succinct rolul CA19-9 în cancerul pancreatic

Yeo CJ, Cameron JL, Lillemoe KD,Sohn TA, Campbell KA, Sauter PK, et al.

Panctreaticoduodenectomy with orwithout distal gastrectomy and extended retroperitoneal lymphadenectomy forperiampullary adenocarcinoma, part 2: randomized controlled trial evaluatingsurvival, morbidity and mortality.

Ann Surg 2002;236:355-66– rezultatele unui trial ce arată că, în cazul cancerului de pancreas, nu existăniciun beneficiu al efectuării limfadenectomiei extinse la momentulpancreaticoduodenectomiei

Zavoral M, Minarikova P, Zavada F,Salek C, Minarik M. Molecular biology of pancreatic cancer. World J Gastroenterol 2011;17:2897-908 –sinteză a datelor referitoare la biologia moleculară a cancerului pancreatic

Hruban RH, Canto MI, Goggins M,Schulick R, Klein AP. Update on familial pancreatic cancer. Adv Surg 2010;44:293-311 – noţiuniintroductive privitoare la cancerul pancreatic familial

Dieterich S, Gibbs IC. TheCyberKnife in clinical use: current roles, future expectations. Front RadiatTher Oncol 2011;43:181-94.

Resurse pentru pacienţi

Pancreatic Cancer UK(www.pancreaticcancer.org.uk)

Cancer Research UK(www.cancerresearchuk.org)

Pancreatic Cancer Action(www.pancreaticcanceraction.org)

Macmillan Cancer Support(www.macmillan.org.uk)

Patient.co.uk (www.patient.co.uk)

HPB London (www.hpblondon.com)

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: