Un bărbat în vârstă de 39 de ani, căsătorit, a dezvoltat infecţii toracice recurente şi dispnee progresivă.

Radiografia de torace a evidenţiat opacităţi radiculare bilateral. S-a sugerat un test HIV, dar pacientul a refuzat. A prezentat persistent număr absolut de limfocite scăzut şi globuline policlonale crescute.

    Avea, de asemenea, dermatită seboreică, ce implica sprâncenele, şigene lungi  (tricomegalie). Starea luis-a deteriorat treptat, fiind până la urmă internat la terapie intensivă pentruventilare, după şase luni de la prezentarea iniţială. Testul HIV a fostpozitiv. Numărul de limfocite CD4 a fost 3 celule/mm3. Investigaţiileulterioare au confirmat pneumonita cu citomegalovirus. Tricomegalia dobândităeste o manifestare cunoscută a infecţiei cu HIV la nivelul fanerelor.

 

    Date recente sugerează că un consum mai mare de calciu poate reduceadipozitatea excesivă la adulţi şi copii, mecanismele propuse implicând creştereaexcreţiei fecale de grăsimi şi supresia hormonului paratiroidian. Un studiu peadolescenţi supraponderali pare să contrazică, însă, această idee. Un trialcontrolat, care a dublat aportul de calciu faţă de nivelul actual recomandatzilnic, la 25 de fete şi 17 băieţi, în două sesiuni controlate de alimentaţie(fiecare cu o durată de trei săptămâni) nu a sesizat niciun impact al cantităţiisau al sursei de calciu asupra balanţei calorice ori a celei lipidice, în ciudaasocierii nivelului ridicat de calciu cu supresia postprandială a hormonuluiparatiroidian (American Journal ofClinical Nutrition 2011;94:1163-70, doi:10.3945/ajcn.110.010264).

 

    Forma idiopatică a hiperostozei difuze a scheletului este frecventă, darsubdiagnosticată. Adesea percepută ca o descoperire radiologică întâmplătoare şifără semnificaţie patologică, ea implică osificarea ligamentelor spinale, cepot comprima esofagul sau traheea. O sinteză sistematică arată că incidenţadisfagiei ori a obstrucţiei respiratorii, produse de hiperostoza difuză ascheletului idiopatică, a crescut în ultimul deceniu, iar autorii afirmă căeste un efect real, neexplicat numai de erorile de publicare sau de expansiunealiteraturii medicale (Spine Journal2011, doi:10.1016/j.spinee.2011.09.014).

 

    Un studiu norvegian ce a avut ca obiectiv statusul marital şi supravieţuireadupă cancer a arătat că mortalitatea înregistrată în rândul oamenilor care nuau fost niciodată căsătoriţi a crescut constant, în timp, la bărbaţi,  în special la cei mai în vârstă. O tendinţăascendentă s-a observat şi la femei. Datele din registre pentru diagnosticeleînregistrate între 1970 şi 2007 sugerează un model similar la persoanele văduve.La divorţaţi, în schimb, mortalitatea excedentară a rămas stabilă. Beneficiilecăsătoriei pot fi explicate prin prisma faptului că bolnavii care au sentimentulcă sunt sprijiniţi tolerează mai bine tratamentul oncologic (BMC Public Health 2011;11:804,doi:10.1186/1471-2458-11-804).

 

    Specimenele de biopsie din artera temporală pot contribui la o rată crescutăfals negativ pentru testarea prezenţei arteritei cu celule gigante. O analizăretrospectivă, pe toţi pacienţii cu biopsie de arteră temporală efectuată, înultimii cinci ani, în şase spitale, a arătat că atât dimensiunea specimenului câtşi rata sedimentării eritrocitelor au fost factori prognostici independenţipentru un rezultat pozitiv al testului. Cercetătorii sugerează că o dimensiunea specimenului standard de un centimetru ar ajuta la eliminarea discrepanţelordintre rezultate (British Journal ofSurgery 2011;98:1556-60, doi:10.1002/bjs.7595).

 

    Adulţii cu istoric parental de diabet de tip 2 care dorm puţin au un riscmai mare de a dezvolta şi ei boala decât cei care dorm mai mult. Un studiu pe47 asemenea oameni, care erau slabi şi aveau o toleranţă bună la glucoză, a arătatcă toţi cei care dormeau, de regulă, sub şase ore pe noapte aveau o secreţiecrescută de insulină şi un indice mai mare de rezistenţă la insulină decât ceicare aveau un somn de peste şase ore. Combinaţia hiperinsulinemie–rezistenţă lainsulină îi expune pe cei care îşi scurtează somnul la un risc crescut de instalarea diabetului (Diabetes Care 2011;34:2259-64,doi:10.2337/dc11-0777).

 

    De ce mor oamenii cu cancer în spital? O sinteză retrospectivă pe aproape800 de bolnavi din Irlanda de Nord a identificat trei motive: un sfert au fostdiagnosticaţi cu cancer pe parcursul ultimei spitalizări (aceştia tind să fiemai în vârstă, singuri şi cu mai puţine comorbidităţi), un procent ridicat aufost internaţi de urgenţă cu simptome şi semne fizice legate de cancer, şi mulţirămas în spital deşi au solicitat transferul în altă parte. Numai 41% dintrepacienţi îşi înregistraseră preferinţa pentru locul unde voiau să moară (BMJ Supportive and Palliative Care2011;1:135-9, doi:10.1136/bmjspcare-2011-000036).

 

Traducere: Dr.Rodica Chirculescu

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: