Dispepsia

O pacientă de 35 de ani se prezintă la medicacuzând senzaţia de arsură în abdomenul superior. Senzaţia descrisă, ce aparerecurent de circa trei luni, se agraveazănoaptea şi nu este influenţată de efortul fizic. În plus, a crescut frecvenţaepisoadelor de disconfort, ce nu mai sunt ameliorate de medicamentele generice.

 

Cear trebui să urmăriţi

Istoricul este cel al dispepsiei tipice.Încercarea de autotratament înainte de solicitarea unui consult medical esteuzuală. Deosebirea durerii epigastrice de pirozis şi de refluxul acid nu areconsecinţe terapeutice probabile, însă simptomele atipice ori cele care seagravează în timp impun luarea în calcul a altor posibilităţi – de exemplu,angina, colica biliară sau pancreatita.

Atenţiela:

•Semnalele de alarmă în cadrul anamnezei şi al examenului clinic (caseta) –acestea ar trebui să fie documentate

•Eventualitatea unei sarcini, ce poate afecta simptomele şi tratamentul

•Istoricul medical: mai ales anemia pernicioasă, esofagul Barrett, displaziaintestinală ori antecedentele de ulcer peptic operat, deoarece afecţiunilecitate se asociază cu risc crescut de malignitate şi scad pragul de trimiterela specialist

•Antecedentele heredo-colaterale: în special cele de cancere gastrointestinalesuperioare

•Medicamentele administrate recent sau cele pentru tratamentele cronice –eliberate cu ori fără reţetă; cel mai des sunt implicate antiinflamatoarelenesteroidiene, blocanţii canalelor de calciu, nitraţii, teofilina, bisfosfonaţiişi steroizii

•Istoricul ocupaţional: evenimente majore stresante, de ordin social sau ocupaţional,survenite recent. Anxietatea poate contribui la apariţia dispepsiei

•Stilul de viaţă, inclusiv fumatul, obiceiurile alimentare, greutatea, consumulde alcool şi de cafeină.

 

Ce ar trebui să faceţi

După stabilirea unui diagnostic de lucru:

•Discutaţi cu pacientul atât despre temerile pe care le încearcă faţă dediagnostic, cât şi despre aşteptările legate de endoscopie

•Explicaţi-i că dispepsia este o afecţiune frecventă care, de obicei, răspundebine la tratament

•Opriţi sau limitaţi orice medicaţie ce ar putea contribui la simptomatologie(pe cât posibil)

•Oferiţi sfaturi referitoare la stilul de viaţă – de pildă, renunţarea la fumat,scăderea ponderală, reducerea consumului de alcool sau de cafea şi practicarearegulată a efortului fizic. Nu au fost dovedite încă efectele pe termen lungale modificărilor stilului de viaţă asupra dispepsiei, însă există un consensîn privinţa faptului că pacienţii ar trebui să evite gesturile despre care se ştiecă agravează simptomatologia1

•Prescrieţi medicamente: fie efectuaţi analize şi apoi indicaţi tratament pentruinfecţia cu Helicobacter pylori, fierecomandaţi o schemă de patru săptămâni pentru inhibarea secreţiei acide cuinhibitori ai pompei protonice. Nu există suficiente dovezi capabile să indicesuperioritatea vreuneia dintre opţiuni faţă de o alta,2 însă dacăuna din ele eşuează, puteţi trece la cealaltă. Analizele preferate pentruobiectivarea infecţiei cu H. pylorisunt testul respirator uree 13C sau determinarea antigenului înscaun, deoarece serologia este mai puţin specifică şi nu poate confirmaeradicarea infecţiei.3 Ideal este ca testele să se facă înainte deiniţierea tratamentului cu inhibitori de pompă protonică, deoarece este necesarăo perioadă de două săptămâni de la ultima administrare a respectivei medicaţiiînainte de a trece la oricare dintre testele descrise. Dacă analizele pentru H. pylori sunt pozitive, prescrieţischema de eradicare a infecţiei (consultaţi ghidurile terapeutice locale,deoarece modelele de rezistenţă variază în funcţie de regiunea geografică).Reevaluaţi situaţia după patru săptămâni şi repetaţi analizele, dacă simptomelepersistă. Dacă infecţia cu H. pylorieste încă prezentă, recomandaţi o schemă alternativă de eradicare. Dacă aţiales medicaţia cu inhibitori de pompă protonică în doză întreagă, reevaluaţicazul după patru săptămâni, pentru a discuta cu pacientul despre eventualeleefectele adverse ale medicaţiei şi pentru a opri tratamentul sau pentru areduce cantitatea administrată la cea mai mică doză care controleazăsimptomele. Dacă răspunsul este incomplet, puteţi încerca continuarea curietimp de încă patru săptămâni, înainte de a repeta analizele. Dacă nu reuşiţideloc să controlaţi simptomele, luaţi în calcul eventualitatea unui altdiagnostic. Unii pacienţi pot răspunde la antagoniştii de receptori H2sau la prokinetice,1 însă sunt necesare informaţii suplimentare.Folosirea inhibitorilor de pompă protonică pe termen lung, pentru simptomelerecurente fără alte semnale de alarmă, este considerată sigură, dar din pricinacosturilor şi a micului risc asociat de complicaţii infecţioase sau de deficitenutriţionale, se recomandă administrarea lor în doze minime, pe perioada ceamai scurtă care este suficientă pentru controlarea simptomelor.4

 

Când să trimiteţi pacientul la medicul specialist

La persoanele mai tinere de 55 de ani, carese prezintă cu dispepsie, dar fără alte motive de îngrijorare, nu este necesarăendoscopia de rutină, deoarece se estimează că, în astfel de cazuri,probabilitatea depistării unui cancer gastrointestinal superior este de unul laun milion.5

Trimiteţipacienţii mai departe dacă:

•Remarcaţi semnale de alarmă în cadrul anamnezei sau al examenului clinic

• Auvârsta de peste 55 de ani, iar dispepsia este nou instalată şi persistentă, înciuda modificării stilului de viaţă şi a tratamentului de patru săptămâni

•Sunt mai tineri de 55 de ani, iar simptomele nu răspund la doza maximală deinhibitori de pompă protonică, la eradicarea infecţiei cu H. pylori şi la modificarea stilului de viaţă, existând îndoieli înprivinţa diagnosticului.

 

LECTURI UTILE

PatientUK. Dyspepsia. www.patient.co.uk/doctor/Dyspepsia.htm.

NHSClinical Knowledge Summaries. Dyspepsia – unidentified cause – management.(Date clinice rezumate din experienţa Sistemului Naţional de Sănătate.Dispepsia – de cauze necunoscute – management) www.cks.nhs.uk/dyspepsia_unidentified_cause.

 

Traducere: Dr. Mădălina Geantă

Rate this article: 
Average: 2 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: