Erorile de administrare a medicamentelor în anestezie şi în alte situaţii

Oricare anestezist va întâlni de-a lungul carierei, măcar o dată, o eroare medicamentoasă. Pentru fiecare procedură anestezică efectuată, riscul apariţiei unei asemenea erori este de 0,01-0,75%.

       Înanestezie, astfel de situaţii sunt corelate, în principal, cu administrareamedicamentelor deoarece, cu excepţia asistenţei preoperatorii sau a celei postoperatorii,anesteziştii nu prescriu medicamente. În sălile de operaţii, ei selectează,prepară, etichetează şi administrează toate medicamentele necesare pentruprocedură, aşa că, în domeniul lor de activitate, nu prea le sunt de folos strategiileutilizate în mod obişnuit în vederea minimizării greşelilor de prescriere amedicamentelor în spitale, precum intrările computerizate ale comenzilormedicilor şi sistemele de suport decizional.2

       Înstudiul corelat, Merry şi colab. testează un nou sistem destinat rezolvăriiacestei problematici.3 Trialul lor randomizat, realizat pe un număr de peste 1075 de pacienţi anesteziaţi, a comparat un nou sistem multimodal, dezvoltat deei, cu administrarea convenţională a medicamentelor. Demersul propriu, conceputpe baza celor mai bune practici susţinute de dovezi, ce vizau minimizareaerorilor în administrare,4 combina tăviţele pentru medicamente personalizate şiseringile cu cod de bare preumplute cu etichetele de codificare colorate pentrumedicamente ce aveau şi concentraţiile standardizate. Pentru simulareaprocedurilor de dublu control, autorii au apelat la un cititor de coduri debare conectat la un laptop. Când sistemul a fost utilizat consecvent, rata globalăa erorilor referitoare la medicamente – inclusiv a celor privitoare laadministrare lor – a fost redusă de la 11,6 (interval de încredere 95% 9,3 –13,9) la 9,1 (6,9 – 11,4; P=0,045).

       Datele obţinutede ei concordă cu cele ale studiilor anterioare, care au arătat că tehnologiade scanare a codurilor de bare diminuează mult greşelile de administrare amedicamentelor,5,  6 ele reprezentând 38% din totalul erorilor ce apar înspitale.7 Principala inovaţie a sistemului prezentat de Merry şi colab. este, însă,faptul că oferă o soluţie complet integrată, care combină nu numai tehnologiacodurilor de bare, ci şi seringile preumplute, etichetate clar şi în tăviţespecial personalizate. Toate seringile sunt pregătite în farmacie sau de cătreproducător, nu în sala de operaţii, ca în practica convenţională; sunt minimizate,astfel, atât greşelile de etichetare a lor cât şi cele legate de preparareamedicamentelor – datorită standardelor înalte de control al calităţii dinindustria producătoare de medicamente, unde apare circa o eroare per un milion de preparate farmaceutice,ceea ce suportă o comparaţie favorabilă cu rata de eroare de 3-23 per 100 de produse medicamentoase, înregistratăîn cazul în care medicamentele sunt preparate de personalul medical superior orimediu, în spitale.8, 9 Aspectul menţionat este deosebit de relevant în domeniiprecum pediatria sau oncologia, unde greşelile legate de tipul sau de doza demedicament pot genera evenimente adverse grave. El poate fi avut în vedere, înspitale, şi pentru minimizarea erorilor din transfuziile de sânge în sistemABO, ce apar, de regulă, cu o frecvenţă de una per 12 000 de unităţi administrate.10

 

 

       Studiuleste novator şi datorită faptului că a utilizat un protocol randomizat pentru ademonstra eficacitatea noului sistem multimodal. Prea adesea, noile tehnologiisunt aplicate în spitale fără a fi evaluate în prealabil, pe baza opinieifrecvente că inovarea este inerent benefică pentru pacienţi. În realitate, însă,nu se întâmplă mereu aşa. Prin testarea noii lor proceduri în condiţiileriguroase ale unui trial clinic, Merry şi colab. nu i-au relevat doareficacitatea, ci şi limitările. Una dintre acestea din urmă este slaba complianţă.Sistemul lor multimodal a fost utilizat integral numai 18% din timp. De ce?

Poate cănoua abordare este greoaie. Se ştie că regulile de siguranţă care cresc încărcăturamuncii şi scad eficacitatea tind să fie ignorate progresiv de către cei dinprima linie de activitate, adesea cu complicitatea tacită a echipei demanagement.11 Şi totuşi, se pare că nu este cazul şi în situaţia de faţă,deoarece sistemul multimodal nu implică adăugarea altor practici la cele curente.3Aşadar, o explicaţie poate că rezidă, de pildă, în tensiunea intrinsecă dintreimpunerea unor proceduri stricte şi autonomia profesională. Dat fiind faptul cădobândirea cunoştinţelor medicale este un proces complex şi îndelungat,controlul metodologiei de lucru se află în mâinile profesiei.12 Utilizarea unorproceduri standardizate pentru a organiza, elimina, verifica şi administramedicamente, precum cele folosite în acest sistem multimodal,3 reprezintă,inevitabil, o provocare la adresa autonomiei profesionale – e posibil ca, maiales în cazurile simple, fără complicaţii, anesteziştii să le considere doar niştepaşi ”birocratici” inutili pentru administrarea medicamentelor. Este o problemăce merită o atenţie deosebită, întrucât până şi cele mai bune inovaţii vor rămânelipsite de eficacitate dacă nu vor fi adoptate integral de către clinicieni.

       În sfârşit,eforturile pentru minimizarea erorilor legate de administrarea medicamentelornu trebuie să se centreze exclusiv pe asistenţa spitalicească. Multemedicamente, precum anticoagulantele, insulina şi vaccinurile, sunt date pacienţilorîn cabinetele de familie sau în instituţiile de asistenţă socio-medicală. Estede dorit ca o atare situaţie să nu fie ignorată de cercetători, tot aşa cum artrebui să se acorde atenţia cuvenită iniţiativelor menite să reducă riscul deerori din administrarea medicamentelor în asemenea cadre instituţionale.

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu