Abuzul asupra vârstnicilor

European Regional Office of the World Health Organization (Biroul Regional European al OMS) a publicat recent un raport asupra prevenirii tratamentelor abuzive aplicate persoanelor în vârstă.

                Extras din programul OMS de protecţieîmpotriva violenţei, documentul prezintă succint amploarea unor asemenea abordăriterapeutice şi a schimbărilor demografice din Europa; factorii de risc corelaţiatât cu victimele cât şi cu autorii abuzurilor la adresa bătrânilor;eficacitatea programelor dedicate combaterii problemei şi politicile pentruprevenirea, depistarea şi managementul ei.

Maltratarea bătrânilor (cunoscută mai ales sub denumireade abuz asupra vârstnicilor) este o problemă globală ce afectează milioane depersoane în etate din Europa, unde este responsabilă pentru 2 500 de decese pean. Este dificil să i se determine cu precizie prevalenţa, dat fiind faptul că,în special pentru formele cele mai frecvente de abuz (psihologic şi financiar)la vârstnici, diferă, de la o ţară la alta, atât definirea termenului cât şinormele sociale. O sinteză sistematică ce viza prevalenţa fenomenului în speţăa arătat că 6% dintre persoanele vârstnice din populaţia generală au raportatabuzuri grave în ultima lună, ratele fiind semnificativ mai mari la categoriilevulnerabile.2 Demenţa este un factor de risc deosebit de important.3 Pe lângăsuferinţa provocată de variatele forme de abuz, costurile lor directe şiindirecte sunt considerable.4

Populaţiile îmbătrânesc şi trăiesc mai mult, aşa încâtcuantumul manifestărilor abuzive va creşte invariabil dacă nu vor filegiferate, la nivel naţional şi regional, sisteme de identificare a maltratăriişi strategii de prevenire a fenomenului. Documentele oficiale preliminariiprivind asemenea iniţiative în Europa sunt încurajatoare.5 Raportul menţionatanterior subliniază că modelul bio-psiho-social explică numai parţial fenomenulşi că trebuie avuţi în vedere şi factorii culturali, cei de mediu şi – extremde important – cei economici. Dacă avem în vedere, însă, faptul că raportul afost elaborat pe baza unui program de prevenire a violenţei, poate că nu e demirare atenţia disproporţionată pe care o acordă maltratării fizice, îndetrimentul încadrării abuzului de bătrâni în sfera mult mai largă a responsabilităţilorde la nivelul societăţii, dincolo de cea a asistenţei medicale şi sociale.

O atare abordare deficitară, observată mai ales în cazulabuzului financiar (al doilea ca frecvenţă în multe studii), este expresia unuiadin cele mai disputabile aspecte ale fenomenului de abuz asupra bătrânilor:mare parte a studiilor, metodologiilor şi programelor de pregătire destinate înţelegeriirespectivului fenomen au fost concepute în cadrul sectoarelor de asistenţămedicală şi socială, dar cele mai multe dintre formele lui de manifestare aparîn afara mediilor menţionate.

Conform estimărilor, şase milioane de vârstnici europenisuferă un abuz financiar, iar numărul lor poate creşte ca rezultat al recenteirecesiuni economice. Astfel, devine vitală implicarea sectoarelor financiar,bancar şi legislativ – un demers dificil însă, din cauza analfabetismuluigerontologic (eşecul adaptării politicilor şi practicii la progresele dindomeniul ştiinţelor gerontologice), larg răspândit în sectorul economic.6Dovezile izolate sugerează că profesiile juridice şi legislative sunt, deasemenea, îngrijorător de ignorante în privinţa abuzului faţă de bătrâni.7

Există, totuşi, semne promiţătoare: implicarea sistemuluibancar din unele state americane şi din Australasia şi o primă declaraţie deintenţie (chiar dacă e destul de modestă) din partea British BankingAssociation, ce vizează activitatea bancară pentru clienţii vulnerabili.8 Înplus, o bancă de referinţă s-a angajat într-un proiect important de cercetaregerontologică din Marea Britanie, axat pe experienţa, judecăţile şi luarea dedecizii de către lucrătorii sociali, specialiştii din sănătate şi cei dinsistemul bancar, în depistarea abuzului asupra persoanelor vârstnice.9 Un ataretip de cercetare va fi util pentru elaborarea strategiilor bazate pe dovezi cear putea mări sensibil pragul de vârstă pentru practicile bancare prietenoasedeja în vigoare în Noua Zeelandă şi în alte regiuni ale globului – ele includinstruirea, oportunitatea monitorizării conturilor şi legătura strânsă între bănci,serviciile de protecţie şi poliţie.10

Esenţial pentru dezvoltarea unor asemenea iniţiative esteca tuturor actorilor implicaţi, inclusiv băncilor, să li se arate clar caresunt beneficiile unui sistem bancar prietenos cu vârstnicii, capabil să câştigeîncrederea – o componentă foarte valoroasă a unui serviciu comercial – unuisegment de consumatori din ce în ce mai vârstnici. Încurajarea sectoruluisanitar în vederea implicării în acest mod, alături de sectoare din afaraasistenţei medicale şi sociale, este oferită prin programele cetăţeneşti aleOMS, prietenoase cu vârstnicii, extrem de inovative.11 În contrast cu răspunsul,adesea ezitant, al sistemelor de sănătate, legat de adaptarea la nevoilespecifice vârstnicilor, este uimitor modul în care consiliile orăşeneşti,urbaniştii şi politicienii au îmbrăţişat cu entuziasm oportunitatea adaptăriimediului urban pentru populaţiile îmbătrânite. Se nasc, astfel, excelenteoportunităţi, pentru interacţiuni pe subiecte relevante pentru vârstnici, cusectoare care în mod obişnuit nu au experienţa celor din sistemul medical şi deasistenţă socială.

               Oabordare similară pentru sectoarele financiar, al pensiilor şi legislativ ar fideosebit de valoroasă şi utilă pentru impulsionarea colaborării necesare elaborăriiunei legislaţii suportive la nivel naţional şi european, asemănătoare cu ElderJustice Act, din 2010, din SUA.12 Dat fiind faptul că puţine ţări din Europa auo politică naţională privind maltratarea vârstnicilor,1 nevoia unei conlucrărisemnificative între sectoarele de asistenţă medicală şi socială şi celelaltestructuri ale societăţii europene nu a fost niciodată mai presantă decât acum.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: