Rezultatele initiale ale studiului de faza 3 RTS,S/AS01 asupra vaccinului anti-malaric la copiii africani

În fiecare an malaria afectează, la nivel mondial, circa 225 de milioanede persoane, dintre care 781 000 – în majoritate, copii africani – mor. Unvaccin anti-malaric, asociat metodelor actuale de combatere a bolii, ar puteajuca un rol esențial în controlul și chiar eventuala eliminare a maladiei dinAfrica.

            Vaccinul RTS,S, ce țintește proteinacircumsporozoită și este administrat împreună cu un sistem adjuvant (AS01 sau AS02), a dovedit, în studiile de fază 2, o protecție eficientă împotrivabacteriei Plasmodium falciparum lacopii cu vârste de peste șase săptămâni. Profilul de siguranță al vaccinuluieste acceptabil și acesta poate fi administrat în siguranță în asociere cu altevaccinuri.

            Articolulde față prezintă rezultatele inițiale ale unui studiu de fază 3 aflat în cursde desfășurare în 11 centre din șapte țări africane, ce a înrolat 15 460 de copiidin două grupe de vârstă: 6-12 săptămâni și 5-17 luni, vaccinați fie cuRTS,S/AS01, fie cu un vaccin de comparație non-malaric. Obiectivul primar al studiuluia fost analiza eficienței vaccinului împotriva malariei manifeste clinic înprimele 12 luni post-vaccinare, la primii 6 000 de copii cu vârsta de 5-17luni, care au primit toate cele trei doze de vaccin. După ce 250 de copii auprezentat câte un episod sever de malarie, eficiența vaccinului a fost evaluatăla ambele categorii de vârstă.

            Înprimele 14 luni după prima doză, incidența episoadelor inițiale de malarie laprimii 6 000 de copii din categoria de vârstă 5-17 luni a fost de 0,32episoade/persoana-an în lotul RTS,S/AS01 față de 0,55 în lotul de control, la oeficacitate de 50,4% în populația intentionto treat și 55,8% în populațiaper-protocol. Eficacitatea vaccinului împotriva formelor severe la ambelecategorii de vârstă a fost de 34,8% în populația per-protocol pentru o perioadă medie de urmărire de 11 luni.Frecvența efectelor adverse majore a fost similară în ambele loturi. La copiiicu vârstă mai mare, rata de convulsii generalizate dupa vaccinarea RTS,S/AS01 afost de 1,04 la 1 000 de doze.

În concluzie, vaccinul RTS,S/AS01 administrat copiilor africani este eficient împotrivamalariei manifeste clinic, inclusiv a formelor severe.

 

Tratamentul cu lebrikizumabîn astmul bronșic

(NEngl J Med 2011;365:1088-98)

 

Astmul bronșic este o afecțiune complexă cu marcatăheterogenitate în ceea ce privește evoluția bolii și răspunsul la terapie. Înciuda tratamentului cortizonic inhalator, mulți pacienți continuă să aibă formenecontrolate, ce necesită medicație intensivă. Interleukina 13 (Il 13) este ocitokină pleiotropă secretată de celulele T helper 2, ce pare să aibă un rolcheie în patogeneza astmului, contribuind, probabil, la rezistențaanti-cortizonică. Il 13 induce secreția de periostină de la nivelul celulelorepiteliale bronșice, aceasta contribuind la remodelarea căilor respiratorii. Lebrikizumabul este un anticorp monoclonal de tip uman  IgG4, ce se leagăspecific de Il 13 și îi inhibă funcția.

            Studiul prezentat, dublu orb, randomizat, controlat placebo, a evaluatefectele lebrikizumab la 219 adulți cu astm necontrolat sub terapie cortizonică.Obiectivul primar a constat în modificarea relativă a FEV1 de la momentulînrolării la săptămâna 12 de tratament. Dintre obiectivele secundare menționămrata exacerbărilor de-a lungul a 24 de săptămâni. Au fost definite subgrupuripe baza statusului celulelor T helper 2 și nivelurilor serice de periostină.

            Laintrarea în studiu, subiecții aveau un FEV1 la 65% din valoareaprezisă și primeau o doză medie de 580 μg glucocorticoizi inhalatori/zi; 80% dintreei aveau asociat și un beta-agonist cu durată lungă de acțiune. După 12 săptămâni, creșterea FEV1 a fost cu 5,5% mai mare înlotul lebrikizumab față de placebo (p = 0,02). Între pacienții cu concentrațiiserice ridicate de periostină, augmentarea FEV1 a fost cu 8,2% maimare în grupul lebrikizumab față de lotul placebo (p = 0,03). În subgrupul cuniveluri reduse de periostină, creșterea FEV1 a fost cu 1,6% mairidcată în grupul cu lebrikizumab față de cel cu placebo (p = 0,61). Efecteleadverse musculo-scheletale au fost mai frecvente la cei tratați cu lebrikizumabdecât în lotul placebo (13,2% vs 5,4%,P = 0,045).

            Înconcluzie, tratamentul cu lebrikizumab se asociază cu ameliorarea funcțieipulmonare, aceasta fiind direct proporțională cu nivelurile serice de periostinăpretratament.

 

Evaluareadisfuncției diastolice de ventricul stâng la pacienții cu poliartrită reumatoidă.Asocierea acesteia cu activitatea bolii (InternationalJournal of Rheumatic Diseases 2011;14:18–30)

 

Poliartritareumatoidă (PAR) este o maladie inflamatorie de cauză necunoscută, cu valoriridicate de mortalitate și morbiditate prin boală cardiovasculară. Diagnosticulprecoce al afectării cardiace subclinice ar fi de mare utilitate în limitareaconsecințelor acestei boli complexe.

Studiul prezentat și-a propus să cuantifice disfuncțiadiastolică la pacienții cu PAR, dar fără boală cardiovasculară manifestă, și săestimeze corelația între aceasta și severitatea și gradul de dizabilitate indusde boală. Au fost evaluați 53 de subiecți (șase bărbați) cu PAR și 53 fără PAR,echivalenți ca vârstă și sex. Cu toții au fost evaluați prin ecografie cardiacăstandard și prin TDI. S-au analizat 17 parametri (dimensiunile cavitare, FEVS,undele E, A, raportul E/A, timpul de decelerare al undei E, timpul de relaxareizovolumică, unda E TDI inel mitral, raportul E/E TDI la nivelul ineluluimitral, gradientul transtricuspidian); dintre aceștia, doar doi au avut valorianormale în lotul cu PAR: diametrul telesistolic al VS a fost mai redus în grupulcu PAR decât în cel de control (2,78 vs 2,94 cm cu p<0,04), iar viteza undei A afost mai mare în grupul cu PAR decât în lotul de control (0,71 vs 0,61 cm/s, p<0,04). De asemenea,nu s-au înregistrat corelații semnificative între parametrii de funcțiediastolică la pacienții cu PAR și valorile scorului de activitate a bolii (DAS28) sau cele ale indexului de dizabilitate stabilit pe baza unui chestionar(Health Assessment Questionnaires Disability Index).

Concluzia studiului a fost că pacienții cu PAR nu prezintădisfuncție diastolică în comparație cu lotul de control, iar funcția diastolicănu se corelează cu severitatea bolii sau cu durata ei.

Rate this article: 
Average: 2 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: 
Prof. Dr. Mircea Cinteza, Dr. Stefania Lucia Magda