CARE ESTE CEL MAI BUN SISTEM DE SĂNĂTATE DIN LUME?

Poate că e plăcut să vă descoperți propria țară în fruntea clasamentului sistemelor de sănătate, însă relevanța pentru factorii de decizie este strict limitată, explică

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în 2000, țaracu cel mai bun sistem de sănătate din lume a fost Franța; Marea Britanie a reușitsă se califice abia pe cea de-a 18-a poziție, iar ultimul loc (al 190-lea) afost ocupat de Birmania (Myanmar).1 Conform EuroHealth Consumer Index (Indiceleconsumatorului de sănătate european), în clasamentul a 33 de state (înprincipal europene) din 2009, Franța s-a clasat pe poziția a șaptea, iar Olanda,pe prima (Marea Britanie ocupând locul 14). Între timp, ediția din 2010 asondajului anual destinat evaluării performanțelor sistemului de sănătate din 11țări, organizată sub auspiciile Commonwealth Fund din New York, a sugerat căMarea Britanie s-a situat în fruntea listei statelor cu cea mai mică proporțiea participanților selectați din publicul larg care cred că sistemul necesităschimbări fundamentale sau o restructurare radicală (fig. 1).3 Potrivit unuisondaj paralel organizat de același for, tot anul trecut, dar care includeanumai șapte țări, Olanda a fost în topul clasamentului (iar Marea Britanie pelocul doi) ce luase în calcul criterii de performanță (fig. 2).4

Deși este evident că autorii unor asemenea sondajesunt conștienți de problemele extrem de spinoase pe care le presupune evaluareacomparativă a performanțelor sistemelor de sănătate din state diferite, tentațiade a reduce comparația la echivalentul unor note de la 1 la 10 este, adesea,mult prea mare; Fondul Commonwealth a reușit să-i reziste, cu ocazia sondajuluice a implicat 11 țări,3 însă i-a cedat, în cel cu șapte state.4Analizele diferite folosesc, totodată, un număr diferit de state în cadrulcomparației, ceea ce accentuează gradul de confuzie generat de comparareapunctajelor obținute; locul doi din șase este similar cu locul 20 din 60 (maiexact, în primii 30%), dar cea de-a doua formulare sună mult mai rău. La fel,locul codaș dintr-un clasament ce a inclus, să zicem, un număr mic decompetitori de elită (țările vestice industrializate) nu poate fi considerat peaceeași treaptă cu ultima poziție din lume.

Cu toate acestea, persistă tendința formulării unui răspunsla întrebarea ”Care este cel mai bun sistem din lume?”

Reformarea sistemului de sănătateeste mai mult decât o obsesie a britanicilor, deși poate că momentan așa pare.În timp ce 34% dintre participanții din Marea Britanie la chestionarul aplicatde Fondul Commonwealth consideră că sistemul de sănătate necesită schimbăriesențiale, cei din celelalte zece state incluse în sondaj au exprimat un gradmai mare de nemulțumire (fig. 1).3 Politicienii și alți factori de decizie dintoate țările se luptă cu schimbările din propriile lor sisteme, încercând săgestioneze temerile populației. Căutarea unor idei noi începe cu formulareaunor întrebări (de exemplu, unde să căutăm), urmând, firesc, cele referitoarela sistemele de sănătate ale altor state și la rezultatele acestora. Oare arezolvat altcineva problema dificilă cu care ne confruntăm – cheltuielile preamari, îngrijirea deficitară a pacienților, lipsa impactului asupra sănătății,raportul cost/eficiență necorespunzător?

Există, însă, un nucleu deprobleme comune în încercarea de a răspunde la întrebarea comparativă:performanțele dintr-un sistem de sănătate sunt multidimensionale; poate că, înfond, este vorba despre sănătate, însă nu putem ignora eficiența,acceptabilitatea și disponibilitatea resurselor necesare…5 OMS și EuroHealthConsumer Index admit aceste aspecte (aidoma altor sondaje comparative similare)și pun la punct ”dimensiuni” ale performanței, populate cu tot felul destatistici (șase aspecte evaluate și 38 de statistici în cazul sondajuluiEuroHealth2).

Inevitabil, o astfel deabordare presupune faptul că unele țări vor obține punctaje mai bune laevaluarea anumitor aspect, și mai slabe, la altele; în evaluarea OMS din 2000, MareaBritanie s-a situat pe locul doi în clasamentul distribuției serviciilor de sănătatela nivel populațional, însă la capitolul capacitate de reacție a paciențilors-a clasat pe poziția 26. Rezumarea tuturor acestor date în cadrul unui număr saupunctaj unic necesită analiza fiecărei evaluări în parte – este puțin probabilca diferitele variabile evaluate să aibă o pondere egală în rezultatul final.Însă cum alegem ce valori folosim? Pe cele ale publicului? Sau pe cele alefactorilor de decizie?6 {i cum am putea integra metodele diferite deevaluare ale populaților din state diferite?

Chiar dacă acestor întrebărili se va răspunde, se naște imediat o alta: de ce este Franța pe locul întâi(sau este pe locul șapte?), iar Marea Britanie pe locul 18 (ori 14 sau 2). Deșinu putem avea așteptări prea mari de la un model atât de simplist, esteinteresant de remarcat cât de puternică este legătura dintre locul unde esteevaluată o țară (fie de către OMS, fie de către EuroHealth Consumer) și sumelepe care le cheltuiește per capita în sectorulde sănătate: fără a susține o relație de cauzalitate, se pare totuși că, pe măsurăce cresc cheltuielile, punctajul obținut este tot mai bun (fig. 3). Desigur,dacă în toate țările s-ar cheltui mai mult, clasamentul ar putea rămâneneschimbat; chiar dacă în toate s-ar obține performanțe mai mari, e posibil ca pozițiadin clasament să se mențină aceeași.

Cu atât mai puțin pot fiemise ipoteze cu privire la aparenta corelație pozitivă dintre sistemul OMS declasificare a sistemelor de sănătate și cotarea echipelor internaționale defotbal în clasamentul FIFA; în 2000, ambele plasau Franța pe primul loc.7

Dată fiind importanțaîntrebărilor privitoare la strategii, poate că afirmația cea mai blândă care sepoate face în legătură cu multe dintre exercițiile de comparare a sistemelorsanitare este că acestea atrag imediat atenția și generează dezbateri, nereușind,însă, să ofere răspunsuri decisive, ceea ce provoacă un sentiment de frustrare.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Madalina Geanta
Autor: