Carenţa prelungită de somn este asociată cu obezitatea?

Foarte posibil şi s-ar putea ca, pe termen lung, să aibă şi alte efecte nedorite asupra stării de sănătate.

          Înstudiul longitudinal realizat de Carter şi colab. este evaluată asociereadintre durata redusă a somnului şi diferenţele ce ţin de compoziţia corporală şide riscul instalării obezităţii la copiii mici.1

Nepetrecem aproximativ o treime din viaţă dormind. Avem un somn mai îndelungat cândsuntem bebeluşi şi în copilărie, iar apoi ne încadrăm, treptat, într-un modelde circa şapte–opt ore pe noapte. O perioadă adecvată de somn asigură unrandament optim în timpul activităţilor cotidiene şi întreţine starea de bine,însă durata somnului variază mult în cadrul populaţiei.2

Cantitateaşi calitatea somnului se supun unor tendinţe seculare, dar şi schimbărilor dinsocietatea modernă, ce impun un program de lucru prelungit, munca în schimburi şiasigurarea unor servicii non-stop. Asemenea transformări au redus durata mediea somnului în rândul populaţiilor occidentale, care relatează tot mai frecvent manifestăriale oboselii, asteniei şi somnolenţei diurne excesive.2 O atarereducere a duratei somnului a fost atribuită, în principal, modificărilorstilului de viaţă.2 Prea puţine ore de somn se asociază, la adulţi şila copii, cu efecte nedorite asupra sănătăţii, ce includ mortalitatea globală,3atacul vascular cerebral şi coronaropatiile,4 diabetul de tip 2,hipertensiunea arterială,6 afecţiunile respiratorii, starea de sănătateautoevaluată ca mediocră2 şi obezitatea.7

Înrândul copiilor, obezitatea a atins, în prezent, proporţiile unei epidemii şi genereazăprobleme de ordin psiho-social, inclusiv un nivel redus al stimei de sine;acestea se extend, adeseori, şi la vârsta adultă, determinând morbiditate majoră,invaliditate şi decese premature. Câteva studii au raportat asocieri între numărulredus de ore de somn şi riscul de obezitate la copii.7 Cele maimulte dintre ele au fost de tip transversal, fiind, prin urmare, neadecvatepentru documentarea unei relaţii de tip cauză-efect. Unele studii prospective, longitudinale,având ca subiecţi copii, au arătat că durata scăzută a somnului poate să preceadăapariţia supraponderalităţii sau a obezităţii. Potenţialele implicaţii aleasocierii de tip cauzal asupra sănătăţii publice sunt deosebit de ample. Studiileau avut, însă, şi limitări: adesea, evaluarea duratei somnului s-a bazat, cuprecădere, pe relatările părinţilor sau ale participanţilor la studiu, şi într-omăsură mai mică pe determinări directe, iar indicele de masă corporală (IMC) afost principalul parametru folosit pentru evaluarea obezităţii, existând doarpuţine date suplimentare – de exemplu, determinări specifice ale ţesutuluiadipos sau ale distribuţiei grăsimii corporale.

Carterşi colab. au prezentat rezultatele unei analize longitudinale a relaţiei dintredurata somnului şi apariţia obezităţii la 244 de copii din Noua Zeelandă,monitorizaţi de la vârsta de trei ani şi până la cea de şapte ani.1Durata somnului a fost măsurată direct, cu ajutorul unui accelerometru, în treimomente diferite (la vârstele de trei, patru şi cinci ani), iar IMC a fost evaluatanual. În plus, au fost efectuate măsurători anuale ale activităţii fizice (cuaccelerometrul) şi ale masei de ţesut adipos şi, respectiv, non-adipos (prin determinareaimpedanţei bioelectrice şi evaluarea gradului de absorbţie a razelor X); aufost analizaţi şi alţi factori de confuzie. După ajustarea pentru factori deconfuzie multipli, s-a observat că un număr mai mare de ore de somn la vârstelede trei–cinci ani s-a asociat cu reducerea IMC (0,48 pentru fiecare oră de somnîn plus) şi a riscului de supraponderalitate la şapte ani (cu 61%). Diferenţeleau fost datorate mai degrabă efectelor asupra masei de ţesut adipos decât celorexercitate asupra celorlalte tipuri de ţesuturi. Efectul a fost independent desex, de educaţia mamei şi de IMC, de fumat în perioada sarcinii, de venit,etnie, greutate la naştere, activitate fizică şi unele aspecte ale dieteicopiilor. Concluzia autorilor a fost că, la copiii mici cu intervale reduse desomn, există un risc crescut de supraponderalitate, ca urmare a creşteriidepozitelor adipoase.

Studiuleste o contribuţie valoroasă la înţelegerea relaţiilor de cauzalitate prin caredurata redusă a somnului influenţează direct supraponderalitatea şi obezitateala copii. Sunt evitate atât cauzalitatea inversă, datorită structuriilongitudinale, cât şi eventualele inexactităţi ale perioadei de somn,cuantificată prin folosirea accelerometrului şi a jurnalului somnului – metodemai credibile, directe şi repetabile, de evaluare a timpului petrecut în pat şia celuei de somn propriu-zis. Rezultatele sunt atent analizate prinantropometrie standard şi prin două măsurători directe ale distribuţiei ţesutuluiadipos. Sunt luaţi în calcul principalii factorii de confuzie. În sfârşit,dimensiunea efectului este relevantă din punct de vedere biologic şi, cu condiţiareversibilităţii, prezintă interes potenţial pentru sănătatea publică.

Adesea,limitările sunt inevitabile. De exemplu, rata răspunsului a fost de 59%, adică,potrivit standardelor convenţionale, prea mică pentru a-i asigura pe cititori cănu este vorba de niciun fel de eroare sistematică generată de autoselecţie,fapt ce ar putea limita potenţialul de generalizare al rezultatelor. În plus,autorii au presupus un efect liniar al duratei somnului asupra rezultatelor.Este posibil ca o atare ipoteză de lucru să nu rămână în picioare dacă timpulde somn exercită un efect de prag ce duce la apariţia unei asocieri exprimatede curba în U, aşa cum este cazul altor rezultate, la adulţi.3-6 Alţifactori de confuzie, precum statutul socioeconomic, ar putea fi incompletreprezentaţi prin caracteristicile materne (educaţie şi venit), fiindcă se întâmplăadesea ca nivelul socioeconomic să fie determinat de indicatori de tipul:venitul tatălui, accesul la servicii, dimensiunea locuinţei şi aglomeraţia înspaţiul vital. În general, cel puţin la adulţi, aceştia se asociază cu duratasomnului.2

Cumanume provoacă perioada scurtă a somnului apariţia obezităţii? S-a sugerat, înspecial pe baza unor experimente efectuate pe voluntari tineri, care au fostprivaţi drastic de somn pe durate scurte de timp, că mecanismul ar fi creştereadepozitelor energetice şi reducerea consumului energetic, prin activarea răspunsuluihormonal (de exemplu, homeostazia leptină-grelină). S-ar putea declanşa,astfel, un apetit accentuat; intoleranţă la glucoză şi rezistenţă la insulină;8o activare a inflamaţiei uşoare; şi o reducere a cheltuielilor energetice,mediate toate de tirotropină, cortizol şi norepinefrină (figura).2, 9

Deasemenea, un tip particular de obezitate ar putea fi asociat cu distressul,proasta calitate a somnului, oboseala, hiperactivitatea axuluihipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal şi cu nivelul ridicat al citokinelor, întimp ce un alt tip s-ar putea corela cu absenţa distressului, cu un somn maibun, dar o somnolenţă mai pronunţată, cu activitate normală sau redusă a axuluihipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal şi cu o concentraţie mare de citokine.10Scurtarea perioadei de somn le oferă oamenilor un interval mai lung în care potsă mănânce sau să desfăşoare alte activităţi sedentare, aşa cum este cazulcopiilor şi al adolescenţilor care stau până noaptea târziu în faţacalculatorului sau a televizorului, consumând gustări variate (deşi un atarescenariu a fost exclus din studiul în speţă). Asocierea dintre durata scurtă asomnului şi obezitate nu elimină posibilitatea cauzalităţii inverse, obezitateaputând duce la reducerea duratei somnului sau la întreruperea acestuia, caurmare a problemelor respiratorii din timpul nopţii şi a efectului mediatorilorinflamaţiei asupra controlului cerebral al ritmului circadian.11 Unfapt interesant este că, deşi studiile prospective cu subiecţi copii au arătatefecte semnificative, rezultatele obţinute în cohortele cu adulţi sunt mai puţinconcludente.2 În plus, impactul modificărilor acute de scurtă duratăşi cu caracter extrem ale duratei somnului s-ar putea să nu reflecte ceea ce seîntâmplă în cazul privării de somn mai puţin severe şi mai susţinute, cucaracter cronic.

Dovadafinală în sprijinul principiului formulat ar trebui să vină dintr-un studiurandomizat care să evalueze efectul ”prelungirii” somnului asupra modificăriigreutăţii corporale.12 Problema este că, deocamdată, nu avem o metodăintervenţională suficient de eficientă şi reproductibilă. În consecinţă, cercetărileviitoare ar trebui să exploreze şi să valideze noi metode comportamentale(non-medicamentoase) de prelungire a duratei somnului la copii şi la adulţi. Întretimp, n-ar fi rău ca oamenii să fie informaţi cu privire la faptul că reducereasusţinută a duratei somnului ar putea afecta pe termen lung sănătatea adulţilorşi a copiilor.

 

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Madalina Geanta
Autor: 
Francesco P Cappuccio, Michelle A Miller