Reparare percutana versus chirurgie in regurgitarea mitrala

Regurgitarea mitrala severa se asociaza cu disfunctie ventriculara stangaprogresiva. Fara o interventie, pacientii simptomatici au o rata de mortalitateanuala de peste 5%. Tratamentul medical este strict paleativ si nu influenteazaprogresia bolii. Ghidurile in vigoare recomanda interventie chirurgicala la bolnaviicu regurgitare mitrala moderat-severa simptomatici sau la cei cu disfunctie deventricul stang. In prezent, pentru repararea valvei mitrale sunt disponibile atatprocedura clasica chirurgicala cat si o metoda noua, percutana, prinintermediul unui dispozitiv (MitraClip, Abbott Vascular) care este introdus inatriul stang pe cale transseptala. Repararea valvei mitrale cu ajutorul respectivuluidispozitiv a si fost testata in cadrul unui studiu cu 107 subiecti si a contribuitla reducerea semnificativa a severitatii regurgitarii mitrale.

Studiul anterior mentionat - EVEREST II (Endovascular Valve Edge-to-EdgeRepair Study) - realizeaza o comparatie randomizata intre repararea mitralapercutana si cea chirurgicala si isi propune sa evalueze eficacitatea sisiguranta procedurii percutane in raport cu chirurgia conventionala. Dupa inrolare,279 de bolnavi cu regurgitare mitrala moderata sau severa (grad 3+ sau 4+) aufost randomizati, intr-un raport 2:1, catre reparare percutana ori catrechirurgie conventionala de plastie/inlocuire a valvei mitrale. Obiectivul primarcompus de eficacitate a constat in absenta, la un an, a decesului, a unei noioperatii pentru abordarea disfunctiei de valva mitrala si a regurgitariimitrale de grad 3+ sau 4+. Obiectivul primar de siguranta a fost un compus deevenimente adverse majore in primele 30 de zile dupa efectuarea procedurii.

La un an, rata obiectivului primar de eficacitate a fost de 55%, in grupulcu reparare percutana, si de 73%, in cel cu tratament chirurgical (P=0,007), avandurmatoarea distributie: 6% dintre subiecti au murit, in ambele grupuri; 20 vs 2% reinterventie chirurgicala pentrudisfunctie de valva mitrala; 21 vs20% regurgitare mitrala de grad 3+ sau 4+. Evenimentele adverse majore inregistratein primele 30 de zile au avut loc in proportie de 15%, in lotul cu repararepercutana, si de 48%, in cel abordat chirurgical (P<0,001). La un an,dimensiunile VS, clasa NYHA si calitatea vietii erau ameliorate in ambele grupuri.

In concluzie, se pot afirma urmatoarele: procedura de reparare percutanapare a fi mai putin eficienta decat chirurgia in reducerea regurgitariimitrale, dar este mai sigura si aduce beneficii similare in ceea ce priveste ameliorareaclinica.

 

Folfirinox versus gemcitabina incancerul pancreatic cu metastaze (N Engl J Med 2011;364:1817-25)

 

In anul 2010, adenocarcinomulde pancreas a fost, in SUA, cea de-a patra cauza de deces prin neoplazii. Prognosticul maladiei estenefast, supravietuirea la cinci ani fiind de 6%, atat in SUA cat si in Europa.Gemcitabina a devenit terapia de electie pentru neoplasmul pancreatic, dupa ce un studiu randomizat a demonstrat o amelioraresemnificativa a supravietuirii globale,comparativ cu fluorouracilul administrat inbolus iv. Irinotecanul pare sa aiba o anumita eficacitate clinica in tratamentul cancerului pancreatic avansat. Studiilepreclinice indica faptul ca irinotecanul are o activitate sinergica atunci cand este administrat inainte de fluorouracil si de leucovorin.Oxaliplatinul are efecte antineoplazice pancreatice numai cand este combinat cufluorouracil.

     Pornind de la relativa lipsa de suprapunere intre reactiile adverse generate defluorouracil, leucovorin, irinotecan si oxaliplatin, un regim combinat intresubstantele mentionate a fost urmarit in cadrul unor studii defaza 1 si a pus 1n evidenta raspunsuri terapeutice la pacientii cu neoplasm pancreaticavansat.

     Studiul prezentat este unul de faza 2-3, care realizeaza ocomparatie intre regimul cu folfirinox (oxaliplatin, irinotecan, fluorouracil si leucovorin) si terapia standard cugemcitabina, in cancerul pancreatic.

     Au fost inclusi 342 de pacienticu neoplasm pancreatic si cu scor de performanta Eastern Cooperative Oncology GroupPerformance Status 0 sau 1 (scala de la 0 la 5, 5 fiind cel mai grav),randomizati sa primeasca fie folfirinox (oxaliplatin, 85 mg/m2 desuprafata corporala; irinotecan, 180 mg/m2, leucovorin,400 mg/m2; si fluorouracil, 400 mg/m2, bolus, urmat de 2 400mg/m2, perfuzie continua, timp de 46 de ore, din doua in doua saptamani),fie gemcitabina in doza de 1 000 mg/m2, saptamanal,timp de sapte din opt saptamani,apoi saptamanal,timp de trei din patru saptamani. In cazurile cu raspuns pozitiv, chimioterapia a fost continuata timp de sase luni in ambele grupuri.

     Obiectivul primar al studiului a fost reprezentat de supravietuireaglobala. Parametrul vizat a fost de 11,1 luni, in lotulcu folfirinox, versus 6,8 luni, in celcu gemcitabina (P<0,001). Supravietuirea medie fara progresiea bolii a fost de 6,4 luni in grupul cu folfirinox vs 3,3 luni in cel cu gemcitabina (P<0,001). Rata de raspuns obiectiv laterapie a fost de 31,6% in grupul cu folfirinox vs 9,4% in cel cu gemcitabina (P<0,001).In lotul tratat cu folfirinox s-au inregistrat, insa, mai multe evenimente adverse: 5,4% dintrepacientii repartizati in lotul respectiv au prezentat neutropenie febrila. Degradarea definitiva a calitatii vietii la sase luni a aparut la 31% dintre subiectii care luau folfirinoxvs 66% dintre cei tratati cu gemcitabina (P<0,001).

     In concluzie, se pot afirma urmatoarele: fata de terapia clasica pe baza degemcitabina, regimul nou propus, cu folfirinox, s-a asociat cuo supravietuire mai buna, dar in detrimentul unei toxicitati mai mari. Folfirinox poate fi luat in considerarepentru tratamentul pacientilor cu neoplasm pancreatic si cu scor de performantaoncologic bun.

 

 

  

  

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: