Ce implicatii ar putea declansa lipsa de control asupra internetului?

A fost dezbatutamotiunea "Vietile private ale persoanelor publice merita o protectie maieficienta impotriva presei", iar Max Mosley, fostul presedinte al FederatieiInternationale de Automobilism, a descris efectele devastatoareale dezvaluirilor facute de News of theWorld cu privire la viata lui sexuala. 

Desi trecuseradoi ani de cand câstigase procesul împotriva ziarului care îi încalcase dreptulla viata privata, Mosley înca se straduia sa elimine de pe internet o parte dinmaterialele ofensatoare la adresa lui. Rachel Atkins îsi exprima simpatia fatade cazul respectiv, afirmând ca internetul este „greu, sau chiar imposibil, decontrolat".

Oasemenea declaratie graitoare era facuta de un asociat al firmei de avocaturaSchillings, ce include în pachetul sau de servicii si gestionarea problemelorlegate de reputatia clientilor sai - unul dintre demersurile intreprinse inacest sens il constituie identificarea interdictiilor judecatoresti si aordinelor ce limiteaza si opresc publicarea materialelor referitoare la clientiicelebri. Daca informatiile sensibile ajung, totusi, sa fie date publicitatii,actiunile legale prompte pot preveni repetarea publicarii lor de catre alteziare. Pe internet, insa, pana si gasirea unei porti sigure pentru accesul lainformatii s-a dovedit a fi extrem de dificila, darmite închiderea ei înaintesau, macar, imediat dupa scurgerea datelor - odata scapate in spatiul virtual, acestease pot propaga la nesfarsit.

Aceleasiconotatii sexuale se regasesc intr-un alt perimetru, in Suedia, unde JulianAssange, redactorul sef al WikiLeaks, este investigat de catre politie în legaturacu o acuzatie de viol, pe care cel incriminat o neaga cu înversunare. Acuzatiaa aparut la mai putin de o luna dupa ce WikiLeaks postase 75 000 de rapoartemilitare cu privire la razboiul din Afganistan. Prin publicarea lor, WikiLeaks si-aîmplinit in modul cel mai empatic misiunea asumata pana in prezent, si anume, aceeade a posta „materiale secrete, cenzurate sau cu acces limitat, din sferapolitica, din cea diplomatica ori din cea etica" (http://wikileaks.org).

Nu dezvaluirilereferitoare la viata sexuala a lui Assange sunt, insa, subiectul dezbaterii; nicichiar disparitia lui subita, peste noapte, ca in cazul uneia dintre victimeledin trilogia lui Stieg Larsson, n-ar avea cum sa schimbe datele problemei. WikiLeaksofera „valabilitatea conceptului". Functioneaza conform propriului proiect. Oriceincercare de a-l închide se va solda cu aparitia, in locul lui, a unei duzinide site-uri similare, mai mari si mai eficiente.

Inmomentul de fata, inchiderea sa pare a fi o perspectiva utopica. Assange adeclarat pentru New Yorker caWikiLeaks se foloseste de mai bine de 20 de servere din lumea întreaga pentrudepozitarea continutului si de sute de nume de domenii, ce includ mai multesite-uri oglinda conduse de oameni de bine independenti (www.newyorker.com/reporting/2010/06/07/100607fa_fact_khatchadourian).Obsesia maniacala pentru siguranta îl face „considerabil mai sigur decât oriceretea bancara". Un guvern sau o companie care ar dori sa elimine WikiLeaks artrebui, practic, sa dizolve internetul însusi pentru a-si putea atinge scopul,afirma New Yorker.

Pânaatunci, insa, informatiile confidentiale vor putea fi postate pe internet completnecenzurate. Cum s-ar fi delectat cu acest moment de rascruce în domeniulcirculatiei libere a informatiei Lord Northcliffe, director de ziar, caruia îiapartine celebra remarca „stirile sunt acele informatii pe care cineva, undeva,intentioneaza sa le ascunda; orice altceva este doar publicitate".

„Tinta"lui WikiLeaks o constituie guvernele si corporatiile exagerat de preocupate depastrarea confidentialitatii informatiilor, nu escapadele amoroase alepersoanelor publice. Putem sa multumim tabloidelor britanice pentru cademonstreaza atât de clar faptul ca, odata lansat în format digital, niciunsubiect nu mai poate fi impiedicat sa ajunga la public, indiferent ce barieratehnica s-ar utiliza. Recent, un fost reporter al News of the World a pretins ca, pentru aproape fiecare materialpublicat cu câtiva ani în urma, ziarul se folosise de serviciile unui detectivparticular daca nu pentru a sparge casuta vocala, cel putin pentru a accesabaze de date confidentiale (www.guardian.co.uk/media/2010/sep/08/phone-hacking-news-of-the-world-witness).si e posibil ca si alte publicatii de scandal sa fi apelat la tertipuri asemanatoare.

De indatace sistemul NHS Summary Care Records va fi disponibil integral in variantaonline, este usor de imaginat ce tentatie va reprezenta el pentru ziaristiilipsiti de scrupule si pentru oamenii lor. Gânditi-va numai cum doar catevadetalii medicale ar putea condimenta o stire, altfel neinteresanta, referitoarela viata cutarui cuplu celebru. Constientizarea unei atari posibilitati a fostunul dintre numeroasele elemente ce au generat opozitia fata de proiectulConnecting for Health; un altul a fost reprezentat de îngrijorarea fata depropunerile guvernului, abandonate între timp, de a le permite ministrilor sa„îndeparteze sau sa modifice orice bariere legale din calea schimbului de date"in vederea asigurarii unui obiectiv politic (BMJ 2009;338:b895).

Suntceva ani de cand observ cu mare atentie evolutia internetului si am ajuns laconcluzia ca, odata ce îti dai seama ce directie urmeaza, ideal este sa teîndrepti in acelasi sens, folosindu-ti energia si resursele ca sa iesi in intampinareanoii tendinte, nu ca sa i te împotrivesti. Iata, asadar, ce învataminte am trasîn ultima vreme: în aceasta lume noua, orice informatie interesanta care existaîn mediul digital îsi va gasi drumul catre opinia publica si va ramâne dedomeniu public, în afara oricarei jurisdictii.

Ce rasunetare o atare idee în medicina? Guvernele ar trebui sa se astepte la aparitiaunor cetateni preocupati de opinia publica, prost îndrumati sau nu, care vor lasasa transpire documente cu caracter privat referitoare la sanatatea publica si lacheltuielile din sanatate. Confidentialitatea de ordin comercial ce protejeaza,de exemplu, centrele de tratament independente, va fi brutal încalcata. Datelepe care companiile farmaceutice refuza sa le divulge, în ciuda îndemnurilor înacest sens, vor aparea oricum, la un moment dat, pe internet.

Celalaltaspect al problemei il constituie faptul ca medicii si pacientii ar puteadeveni mai zgârciti in ceea ce priveste divulgarea adevarului în cadrulprocesului de actualizare a dosarelor medicale electronice. Astfel de consecintesunt de înteles si pot fi aparate - desigur, cu exceptia cazului în careSummary Care Records ar putea garanta aceleasi standarde de siguranta ca siWikiLeaks.

 

Tony Delamothe este editor adjunctla BMJ

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Madalina Geanta
Autor: 
Tony Delamothe