Expunerea la inhibitori ai pompei de protoni in primul trimestru de sarcina (NEJM 2010, 25 November)

Intimpul sarcinii sunt intalnite foarte des simptome generate de boala de refluxgastroesofagian (BRGE). Nu exista suficiente date privitoare la efectul inhibitorilorde pompa de protoni (IPP) asupra fatului, in conditiile administrarii lor incade la inceputul sarcinii.

Recent, in NEJM au fost publicate rezultatele unui studiu de cohorta, desfasuratin Danemarca intre ianuarie 1996 si septembrie 2008, care a vizat consecintele tratamentuluicu IPP in cazul femeilor insarcinate si a urmarit asocierea dintre expunerea laaceasta medicatie pe perioada sarcinii si riscul de aparite a unor defectecongenitale majore.

Au fost analizate date din registrelenationale privind expunerea la IPP, anomaliile congenitale si potentialiifactori de confuzie. Defectele congenitale majore diagnosticate in primul andupa nastere au fost clasificate pe baza criteriilor EUROCAT (organizatieeuropeana ce supravegheaza aparitia anomaliilor congenitale la nou-nascuti).Analiza primara a datelor a fost facuta pe doua categorii, avand in vederefolosirea IPP cu patru saptamani inainte de conceptie si pana la 12 saptamanide gestatie si, respectiv, in intervalul de timp 0-12 saptamani de gestatie(primul trimestru al sarcinii). S-a observat ca, dintre cele 840 968 de nasteriinregistrate, 5 082 au facut parte din categoria celor cu expunere la IPP fie cupatru saptamani inainte de conceptie, fie pana la sfarsitul primului trimestrude sarcina. In cazul copiilor nascuti din mame expuse la IPP in perioada mentionataau fost constatate 174 (3,4%) defecte congenitale majore, fata de 21 811 (2,6%),semnalate in populatia neexpusa la IPP. Analiza expunerii la IPP in primultrimestru de sarcina a evidentiat 118 anomalii congenitale majore la 3 651 (3,2%)de nou-nascuti expusi la IPP.

In concluzie, expunerea la IPP inprimul trimestru de sarcina nu a fost asociata cu un risc semnificativ crescutde aparitie a defectelor congenitale majore la nou-nascuti.

 

Siguranta administrarii deanacetrapib pacientilor cu risc cardiovascular mare (NEJM 2010, 17 November)

 

Anacetrapibeste un inhibitor al colesteril-ester transferazei ce are ca efect crestereanivelului seric de HDL-colesterol si scaderea celui de LDL-colesterol.

A fost organizat un studiurandomizat, dublu orb si controlat placebo, ce a evaluat eficacitatea siprofilul de siguranta al anacetrapibului la pacientii cu boala coronariana saucu risc mare pentru o atare patologie. Participantii, care urmau tratament custatina si aveau o concentratie de LDL-colesterol situata intre limitele impusede ghidurile actuale, au fost randomizati sa primeasca, timp de 18 luni consecutiv,fie 100 mg anacetrapib, fie placebo. Endpoint-urile  primare au fost:procentul de scadere a LDL-colesterolului masurat dupa 24 de saptamani de la momentulincluderii in studiu, comparativ cu valoarea lui initiala (procentul de cresterea HDL-colesterolului a constituit endpoint-ul secundar); siguranta medicatiei si reactiile adverse aleanacetrapibului pana in cea de-a 76 saptamana de tratament. Au fost consemnate,de asemenea, evenimentele cardiovasculare si decesul de orice cauza.

Au fost randomizati 1 623 de subiecti.Pana in saptamana 24, nivelurile de LDL-colesterol au fost reduse de la 81 mg/dlpana la 45 mg/dl, in grupul tratat cu anacetrapib, si de la 82 mg/dl pana la 77mg/dl, in cel cu placebo, adica o reducere cu 39,8% (P<0,001) la pacientii careprimeau anacetrapib. Concentratiile HDL-colesterolului au crescut de la 41 mg/dlla 101 mg/dl (majorare cu 138,1%, P<0,001), in lotul aflat sub tratament cuanacetrapib, dar numai de la 40 mg/dl la 46 mg/dl, in grupul cu placebo. Pana insaptamana 76 nu au fost observate modificari ale valorilor TA, electrolitilorsau aldosteronului seric in cele doua loturi. Evenimente cardiovasculare au aparutla 16 dintre subiectii tratati cu anacetrapib (2%) si la 21 dintre cei careluau placebo (2,6%) (P=0,40). Prin analiza Bayesiana s-a stabilit ca exista oprobabilitate de 94% ca anacetrapib sa nu fie asociat cu o crestere cu 25% aevenimentelor cardiovasculare, asa cum s-a constatat in cazul administrarii detorcetrapib. Tratamentul cu anacetrapib a avut efecte importante asupravalorilor LDL si HDL colesterolului si un profil acceptabil al reactiiloradverse; faptul ca rata de evenimente cardiovasculare a fost diferita de cea inregistratain cercetarea cu torcetrapib trebuie interpretata cu prudenta insa, in limiteleputerii studiului.

 

Diete de mentinere a scaderii ingreutate: care este strategia optima? (NEJM2010, 25 November)

 

Cercetarileprivitoare la dietele bogate in proteine sau care au un indice glicemic mic, cevizeaza mentinerea scaderii in greutate, au ajuns la concluzii variate,probabil datorita faptului ca nu au avut o putere statistica suficient de mare.

Un studiu recent, desfasurat in opttari europene, a inrolat adulti supraponderali care au pierdut 8% din greutateainitiala urmand o dieta cu 800 kcal/zi. Participantii au fost randomizatipentru a primi, timp de 26 de saptamani, unul din urmatoarele cinci tipuri de regimalimentar menit sa previna cresterea in greutate dupa incetarea lui: cuproteine putine si indice glicemic scazut; cu aport proteic scazut si indiceglicemic mare; cu proteine multe si indice glicemic mic; cu aport proteiccrescut si indice glicemic mare; dieta control.

Concluzia studiului a fost ca majorareausoara a continutul de proteine si reducerea modesta a indicelui glicemic au determinato mai buna mentinere a greutatii si o posibilitate mai mare de mentinere a ei pedieta respectiva.

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: