Analiza neadecvataa lucrarilor stiintifice medicale, dupa publicare

Imaginati-vafreamatul creator alcercetarii stiintifice si ritmul de lucru neobosit al celor ce lucreazain acestdomeniu de activitate; ei se concentreazaasupra rezolvarii celor mai presanteincertitudini ale disciplinei si publicaarticole care, sub orientarea ghidurilorde prezentare a rezultatelor studiilor1 si îmbunatatite suplimentar prinevaluarea la care sunt supuse inainte de publicare, oferarelatari detaliate alemetodelor utilizate, ale datelor obtinute si ale punctelor slabe. Animati dedorinta de a progresa, comunitatea oamenilor de stiintase implicaîntr-un dialogactiv cu privire la valabilitatea si implicatiile fiecarui nou articol. Criticaadusadupapublicare, în calitate de ultim arbitru al semnificatiilor fiecareinoi comunicari, nu este mai putin importantadecât fazele ce au precedat-o,constituind semnul unei comunitati stiintifice sanatoase, care se implicaactivîn mersul inainte al cercetarii.2-4

În studiul corelat,5Gøtzsche si colab. au constatat caautorii articolelor aparute în BMJ sunt reticenti fatade practica dreptuluila replicain cazul criticilor primate sub forma raspunsurilor rapide, ceea ceîntareste concluziile mai multor studii anterioare,4, 6, 7 care auidentificat dovezi concludente în sprijinul ideii ca, in domeniul cercetarii medicale,toate aspectele evaluarii post-publicare lasade dorit. Majoritatea articolelor stiintificepublicate nu primesc niciun fel de critici si, în cazul celor putine care autotusi parte de ele, autorii aleg, adesea, sanu reactioneze deloc sau saraspunda,dar nu la obiect. În loc sasublinieze factorii care ar ajuta comunitatea sastabileascavalabilitateasi importanta unui articol, procesul actual de analizapost-publicare lasamulteprobleme nerezolvate.

Tinând cont de faptul castiinta nueste infailibila, ce concluzie ar trebui satragem cu privire la un domeniu al explorarilorstiintifice unde nu existaniciun fel de evaluare dupaprezentarea rezultatelor inpublicatiile de profil? Ce anume a creat o asemenea problema: procesul de analizacriticapost-publicare,elementele culturale dominante sau chiar publicatiile respective? Tabelul redafactoriice ar putea determina caracterul nesatisfacator al procesului de evaluareulterior publicarii. Deoarece recenzarea de catre specialisti este imperfecta,8iar dovezile aratacamajoritatea articolelor publicate prezintadefecteimportante la nivel de metoda9 sau de raportare,10 primaexplicatie la îndemâna- canivelul calitativ al lucrarilor este atat de ridicat incatnu comportaniciun comentariu - poate fi rapid respinsa.

Nu putem decât saemitem speculatii cuprivire la gradul în care volumul scazut al corespondentei depinde dematerialul publicat (realizat, adesea, mai degrabacu scopul de a face reclamaautorilorsau unui produs oarecare decât de a promova progresul stiintific si beneficiilepentru pacienti), de cititori (greselile nu sunt detectate ori cei care leobservanu se deranjeazasale semnaleze) sau de editori (care nu vor sadea curs publicariiscrisorilor ce le criticamodul de selectare si de evaluare a articoleloraprobate). Cercetarea de azi fundamenteazasintezele sistematice de mâine, ceea ceface imperios necesar ca orice gresealaimportantadescoperitaîntr-un articol safiesemnalataori de câte ori este cazul.11 Este regretabil, asadar,faptul cajurnalele descurajeazacorespondenta prin impunerea unor constrângeriinutile cu privire la amploarea unui raspuns, la perioada limitatade timp încare poate fi trimis acesta, la numarul de scrisori ce poate fi publicat si la refuzulde a insera mai multe runde de raspunsuri.11, 12

Publicatiile au capatat experientaîndomeniul conflictelor de interese dintre autori si recenzori. Cu toate acestea,existaun conflict de interese semnificativ referitor la scrisorile catre editor,deoarece publicarea replicilor critice la adresa articolelor sugereazacaeditoriinu îsi indeplinesc responsabilitatile, riscand saprejudicieze prestigiulpublicatiei de care se ocupa; in plus, pentru gestionarea corespondentei seface apel la resursele jurnalului. Prin urmare, s-ar putea pune problema numiriiunui editor independent pe probleme de corespondenta.

Dacasingurele impedimente ar ficele de naturalogistica, optiunea de a trimite un raspuns rapid pe web - ce înlaturamultedintre dificultatile logistice legate de publicarea unui raspuns critic - artrebui safie populara. Ea nu este folosita, insa, pe scaralargade catre publicatiilece apar în primul rând sub forma tiparita, cu exceptia BMJ,7 iar când este, totusi, utilizata, deseori nu estedifuzat un raspuns complet al autorilor articolului,5 ceea cesugereazacaproblemele de ordin logistic nu sunt singura cauzaa evaluarii necorespunzatoarepost-publicare.

Caracterul neadecvat al raspunsurilorautorilor la critici sugereazacaacestia nu se simt obligati sadea replica unor criticiargumentate, iar cei care au trimis comentariile se tem caincercarea lor de a semnalaerorile pe care le-au identificat i-ar putea cataloga drept cârcotasi sau lipsitide colegialitate. O astfel de atitudine franeazaprogresul stiintific pentru cainabusacomunicarealiberace permite literaturii de specialitate sa-si identifice si sa-sicorecteze singura propriile greseli, ceea ce este esentiala pentru dezvoltarea cercetarii.2

În sfârsit, volumul si calitateaarticolelor stiintifice ar putea contribui la generarea problemei - o gramadadelucrari slabe, farao imagine claraa ceea ce expun, care obosesc, ametesc siplictisesc cititorul. În fiecare an este publicat un numar de articole mai maredecat in anul precedent (cuantumul celor adaugate în baza de date Medline în2009 a fost de circa 500 000), în timp ce numarul de scrisori este aproximativconstant.12 Fiecare nou articol este doar un monolog care marestevolumul celor existente panala el. Putini îl citesc si chiar mai putini suntcei carora le pasacaa aparut. Erorile trec neobservate sau nu sunt aduse lacunostinta publicului si nimeni nu pare safie prea deranjat de o atare stare defapt.

Solutia problemei pe care oreprezinta absenta unei evaluari eficiente post-publicare nu are de-a face cumecanismele descrise; rezolvarea necesita o reevaluare fundamentalaasubiectelor cercetarii, a felului în care se face aceasta si a modului în carerezultatele ei sunt integrate în cunoasterea actuala. Ar trebui sase publice unnumar mai mic de articole, dar care sa aiba o calitate si o importanta superioare.De asemenea, se simte nevoia unei schimbari culturale în legatura cu apreciereadezbaterii publice, dacase doreste implicarea comunitatii de cercetatorimedicali în genul de recenzare post-publicare pe care o meritapacientii nostri.4,9

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Madalina Geanta
Autor: 
David L Schriger, profesor de medicinade urgenta, Centrul de Medicinade Urgenta, Facultatea de Medicina, Universitatea din California Los Angeles, 924 Westwood Blvd Suite 300, Los Angeles, CA 90024-2924, USA schriger@ucla.edu Douglas G Altman, director s