Este necesar un cadru de lucru profesionist care sa sustina activitatea de predare ca disciplina de sine-statatoare

Procesul de predare este o activitate centrala a practiciiclinice. Il desfasoara toti medicii, iar cei care se dovedesc a fi profesoribuni contribuie nemijlocit la imbunatatirea calitatii îngrijirilor de sanatateacordate pacientului.1 Castigarea unui asemenea statut presupune, casi in cazul celelorlalte domenii ale practicii medicale, pregatire, experienta sisustinere. Multe cadre didactice simt, insa, ca munca lor nu este recunoscutasau apreciata la justa ei valoare, fapt ce poate avea un efect demoralizant în situatiileîn care activitatea didactica nu este reprezentata în mod realist în cadrulunei organigrame. Un atare inconvenient se datoreaza, partial, complexitatiimediului in care se desfasoara respectiva activitate: numerosi medici dinîngrijirea primara sau secundara predau studentilor, absolventilor si colegilorde alte specialitati în cele mai variate împrejurari. Construirea unei cariereîn domeniul educatiei medicale este o sarcina dificila în cadrul unui sistem desanatate în care solicitarile de acordare a serviciilor exercita presiuniasupra pregatirii postuniversitare si educatiei medicale continue, atât pentrustudenti cât si pentru profesori. Este la fel de greu în cadrul facultatilor demedicina, a caror misiune educationala este amenintata, adesea, de cererileconcurente de pe piata cercetarii stiintifice.

Exista voci care afirma ca astfel de probleme structuralenecesita o abordare aidoma.2 Pentru a stimula si a forma lideriiviitorului, avem nevoie de un cadru de lucru profesional clar formulat, care sasustina carierele din domeniul educatiei medicale. Ca si în cazul altordiscipline, pentru instruirea medicala este esentiala formarea de liderieficienti in ceea ce priveste mentinerea autonomiei profesionale si asigurareaîmbunatatirii continue a calitatii.

Pentru cei dornici sa se implice în activitatea didacticaau existat dintotdeauna oportunitati. Cadrelor universitare li s-a solicitat demulta vreme sa-si dezvolte aptitudinile didactice,3 iar medicii defamilie au un istoric bine cunoscut de pregatire formala în scop vocational. {i,în ciuda provocarilor, un numar tot mai mare de studenti si de medici urmeazacursuri sau participa la programe destinate îmbunatatirii abilitatilor sidezvoltarii carierei în domeniul educatiei medicale.4  Studentii au ocazia sa învete câte cevadespre activitatea de predare în cadrul unor module speciale si al unor cursuride certificare;5 medicii rezidenti au si ei stagii de educatie medicala,în cel de-al doilea an de rezidentiat, adesea obtinând, pe parcursul lor, sicertificari formale; structurile din cadrul National Health System (NHS - SistemulNational de Servicii de Sanatate britanic) ofera burse ce presupun o activitatede predare pentru rezidentii din diferite specialitati; de asemenea, în cadrulfacultatilor de medicina, al organizatiilor, rectoratelor si colegiilor regale existao multitudine de alte oportunitati de dezvoltare profesionala cu caracter maiputin formal.

Exista, totodata, o presiune tot mai mare din parteaangajatorilor si a organismelor cu rol de reglementare, care urmaresc sa seasigure ca persoanele angajate într-o activitate didactica au aptitudinilenecesare. Tomorrow's Doctors 2009 solicitafacultatilor de medicina sa furnizeze absolventi capabili sa "activeze eficientca mentori si profesori." Programa pentru anii de rezidentiat include recomandaridirecte cu privire la dobândirea unor abilitati de predare,6 iar celereferitoare la pregatirea in diverse specialitati, publicate de Academyof Medical Royal Colleges (Academia Colegiilor Regale ale Medicilor), cuprinde sicompetente didactice specifice pentru toti medicii care obtin statutul despecialist.7 Supervizorii educationali, inclusiv cei care lucreazaîn sectorul de îngrijire medicala secundara, vor fi in curand supusiprocedurilor oficiale de evaluare si, ulterior, celor de acreditare.8, 9În prezent, educatia medicala este o disciplina clinica în sine, cu toateapanajele unui domeniu clar individualizat al profesiei medicale. Ea presupune,ca si alte discipline profesionale, existenta unui set specific de cunostinte side abilitati; de asemenea, a beneficiat, vreme de peste 50 de ani, de publicatiisi de literatura de specialitate proprii, ca si de numeroase asociatii sigrupuri de sustinere - de exemplu, Association for the Study of MedicalEducation (Asociatia pentru Studiul Educatiei Medicale), Association forMedical Education in Europe (Asociatia pentru Educatie Medicala în Europa) sialtele. Desi o parte din elementele teoretice si tehnice pot fi comune cu celeale altor specialitati, valorile si etica educatiei medicale sunt unice.

Ca si în cazul practicii medicale, prioritaraeste siguranta pacientului, la care se adauga, insa, devotamentul fata de cerinteleeducationale ale studentilor, combinate cu responsabilitatea asumata în ceea cepriveste îmbunatatirea îngrijirii bolnavului prin excelenta în educatia medicala.Cei implicati în aceasta din urma au o specialitate distincta si îsi folosescabilitatile profesionale pentru a evalua modul ideal de a conduce instruireamedicilor viitorului; iar acum, ei trebuie sa creeze structurile capabile sasustina profesionalismul în educatia medicala.

În mai multe facultati de medicina dinSUA au fost instituite structuri academice menite a sprijini cadrele didactice,prin oferirea unor stimulente profesionale si rasplatirea excelentei, prinprograme de acordare a burselor si încurajarea inovatiilor aduse programei scolare.2De curand, Royal Australasian College of Surgeons (Colegiul Regal alChirurgilor din Australasia) a fondat propria sa Academie de Predare aChirurgiei, al carei obiectiv este „de a promova un nivel înalt al îngrijirilormedicale acordate pacientilor, prin formarea de experti în leadershipul educational,in activitatea de îndrumare si consiliere, precum si prin incurajareaprogramelor de burse educationale si punerea lor în practica".10

În Marea Britanie, Academy of MedicalEducators (Academia Cadrelor Didactice Medicale) are planuri si mai ambitioase,ce transcend limitele si disciplinele nationale si cuprind educatia medicaladin facultatea de medicina pâna la pensionare. Ca si alte structuri academice, urmarestesa dezvolte educatia medicala ca domeniu al practicii, beneficiarii lui fiind pacientii;spre deosebire de alte organizatii similare, insa, pune accentul pe standardelece pot fi aplicate tuturor cadrelor didactice medicale, indiferent de pregatiresi de specialitate. Astfel, recent, si-a publicat propriile standardeprofesionale (Professional Standards),ce definesc cunoasterea, aptitudinile si valorile necesare tuturor celor carese implica în educatia medicala în calitate de formatori, inclusiv celor careau alta profesie decât cea de medic, managerilor si cercetatorilor.11, 12Documentul ofera o definitie comuna a abilitatilor, valorilor si însusirilornecesare unui profesionist care lucreaza în domeniul educatiei medicale. Elpoate fi folosit atat de catre cadrele didactice, pentru monitorizarea siplanificarea dezvoltarii profesionale proprii, cat si de catre angajatori,pentru a evalua performantele individuale. Prin încercarea de a evaluapropriile performante în functie de standardele definite la nivel national,cadrele didactice îsi vor asuma (în calitate de indivizi sau ca membri ai unorcorporatii), pentru prima data, responsabilitatea fata de cei pe care îi deservesc.Responsabilitatea este îndatorirea esentiala a unei profesii si marca unuileadership eficient.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Madalina Geanta
Autor: