Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Tuberculoza: experienta mea legata de managementul bolii în Romania

Pe 3 noiembrie 2009 a murit, la venerabila vârsta de 97 de ani, Sir JohnCrofton, faimosul medic si cercetator în domeniul tuberculozei (TB) printre alecarui merite notabile se inscrie si acela de-a fi initiat celebrul regimtriplu-medicamentos ce a facut posibila evitarea aparitiei rezistentei laantibiotice a bacilului tuberculos; acesta a revolutionatmanagementul bolii, astfel ca nu a mai fost nevoie sa se apeleze la interventiichirurgicale pentru salvarea vietii celor suferinzi de cumplita maladie. Pânaatunci, terapia consta în utilizarea experimentala de antibiotice ori de operatiidrastice si in cura de aer curat. Ulterior,prevalenta TB a scazut rapid în Marea Britanie, ceea ce a marcat o victorieimportanta a omenirii împotriva teribilei boli. Putini britanici îsi maiamintesc acum ororile produse de aceasta, iar groaza generata de ideea de-a contactaboala, anii petrecuti la pat, soldati, aproape inevitabil, cu dizabilitatefizica, ca si nenumaratele sanatorii sordide, construite departe de comunitatileurbane, au ramas doar in amintirea lor.

Pe când eramstudent medicinist în ultimul an la Nottingham University am avut posibilitateasa ma familiarizez cu sistemul medical din România, tara care, asa cum stiamdin studiile mele de epidemiologie, avea cea mai ridicata incidenta a TB dinEuropa; m-am considerat privilegiat, asadar, ca aveam sansa sa vad „la primamâna" o boala devenita atât de rara în Anglia. Ajunsesem in Romania de o luna sitotusi, eram la fel de socat ca la inceput de cumplitele efecte pe care leexercita maladia asupra pacientilor in plan fizic si social.

Pentru a ofericititorului o imagine despre prevalenta TB în România, în anul 2007 erau inregistrateoficial peste 27 000 de cazuri, fata de circa 7 000 în Marea Britanie, in conditiilein care populatia Romaniei este doar o treime din cea a britanicilor.

     M-amstabilit in Iasi, unde mi-am început activitatea în dispensarul de TB - un felde departament ambulatoriu, în care pacientii erau trimisi pentru investigatii,fie în cazul suspiciunii unui atare diagnostic, fie in vederea supravegherii evolutieibolii. Lucram sub supervizarea dr. Adriana Sorete-Arbore, o specialista în TB foartededicata profesiei.

Tuberculozaeste o maladie a saraciei, asa ca multi dintre cei care veneau la dispensarerau oameni fara locuinta, alcoolici sau tigani. Am ajuns sa învat ca obstacolulcel mai mare în calea terapiei eficace îl reprezinta slaba aderenta a bolnavuluila medicatia prescrisa. Lipsa unei bune educatii pentru sanatate la nivel nationalse concretizeaza în abandonarea înainte de termen a tratamentului antibiotic decatre pacienti, ceea ce duce la dezvoltarea bacililor TB cu rezistenta medicamentoasamultipla.

     Înefortul de a controla boala, guvernul furnizeaza persoanelor diagnosticate cuTB medicatie specifica gratuita si facilitati financiare echivalente cu 50 € pe luna. Ajutorul poate fi stopatdaca pacientul nu se prezinta la „centrele de tratament" pentru a-si luamedicamentele sub supraveghere, aceasta fiind o masura preconizata a cresteaderenta - din nefericire, insa, aplicarea ei nu reuseste mereu sa convinga bolnaviisa-si accepte diagnosticul.

Îmi amintesc caam întâlnit o tânara de 23 de ani in cazul careia analiza sputei confirmaseexistenta unei forme avansate de TB. Rezultatul testului cutanat se dovedise afi negativ, situatie posibila uneori, ceea ce nu punea diagnosticul sub semnulincertitudinii. Mama fetei s-a prevalat de neconcordanta dintre rezultate ca sa-siargumenteze, în fata medicului, negarea diagnosticului, în ciudaavertismentelor cu privire la gravitatea bolii fiicei sale.

La o prima vedere,s-ar putea sa para de neînteles atitudinea mamei, care dorea amânareatratamentului salvator. Ea este justificata, insa, de stigmatizarea sociala a oamenilorafectati de TB. Stabilirea diagnosticului presupunea chemarea persoanelor apropiatefetei - familia, prietenii, vecinii - pentru investigatii menite a determina posibilatransmitere a bolii. Odata identificata, noua „familie TB" ar fi simtit imediatefectele izolarii sociale la nivelul comunitatii locale - evitarea de catre prietenisi refuzul solicitarilor de catre comerciantii locali. Pana si viitorul maritalal tinerei femei putea fi periclitat, întrucat este puternic incetatenitarecomandarea de a se evita casatoria cu cineva dintr-o familie în care se stieca a existat boala. Foarte probabila este si perspectiva concedierii de lalocul de munca, ceea ce atrage mari greutati financiare. Doctorii pot acorda pacientilorcu TB un concediu medical de pâna la opt luni, dar oamenii nu-si permit decatrareori sa lipseasca atat de mult de la serviciu, fiindca stiu ca risca sa fieconcediati.

Teama de TB nuse manifesta strict in sfera nespecialistilor, ci si in cea a medicilor. Doctoritacu care am lucrat în dispensar indica spitalizarea pacientilor cei mai gravafectati, dar a recunoscut ca era foarte prudenta cand lua o asemenea decizie. ~ntimp ce lucram pe sectie am constatat ca doctorii isi vizitau bolnavii o singuradata pe zi si nu erau de acord sa ma lase sa-i vad pe cei cu infectii active. Sigurca este înteleapta adoptarea unei conduite prudente în privinta transmiterii TB;pe de alta parte, insa, cat de frustrati si de izolati trebuie sa se simtapacientii care-si dau seama ca personalul responsabil de îngrijirea lor se temede ei - iar buna comunicare dintre cadrele medicale si bolnavi este vitala incazul unor maladii precum TB, în care aderenta la tratament este esentiala.

Cele maitulburatoare aspecte pe care le-am trait atunci sunt legate de bunatatea, devotamentulsi, mai presus de toate, de inventivitatea doctorilor români. Cum, din cauzafinantarii deficitare, se intampla adesea sa nu aiba la indemana medicamenteesentiale, isi creasera rezerve din care sa poata administra, in caz de urgentamedicala, o aspirina, de exemplu. Daca un bolnav nu termina o cura deantibiotice scumpe, pastrau flaconul si „economiseau" tabletele pentru un altulcare urma sa aiba nevoie de ele. M-a uimit, insa, faptul ca, desi câstigau doarcat un sofer de taxi, se ofereau sa achite costul medicatiei acelor pacienti care,categoric, nu-si permiteau sa si-o plateasca singuri. Am fost uluit sa vadmedici dând bani bolnavilor din propriul buzunar, desi abia aveau cu ce sa traiasca.

Era realmente deadmirat devotamentul doctorilor fata de cei pe care-i ingrijeau. Iata o altascena ce m-a socat: la sfârsitul unei consultatii, un om fara adapost i-a cerutceva maruntis medicului meu supervizor care, dupa ce i-a oferit cu amabilitatecât a putut, mi-a spus ca merita sa dea câtiva lei ca sa mentina o buna relatiecu pacientul.

Am observat,totodata, unele diferente între sistemul medical românesc si cel britanic. Uneleerau evidente - de pilda, aspectul invechit si auster al spitalului, tipicarhitecturii din era comunista ce-si pusese amprenta asupra intregului oras. ~ntimp, insa, am remarcat si altele, mai subtile, legate de interactiunea dintremedicii români si bolnavi, a carei dinamica era net diferita de cea din Anglia.

Pacientii veneaudeseori la doctor cu diverse cadouri - flori, ciocolata,  uneori si bani, care erau oferiti, in semn deapreciere pentru timpul acordat, chiar si de catre cei foarte saraci. Asa cumaveam sa aflu de la medicul meu supervizor, Ministerul Sanatatii din România invocaaceasta practica pentru a justifica de ce nu mareste salariile doctorilor, subpretextul ca ciocolata si vinul sunt compensatii suficiente pentru a le rotunji.

Îmi amintescapoi de un barbat in vârsta care se pregatea sa iasa din cabinet dupa ce fuseseconsultat. Înainte de plecare, a sarutat grabit mâna doctoritei, obicei înca frecventla generatiile mai vârstnice de români. Nu mi-am putut stapâni râsul când am vazut-ocum se dezinfecta cu alcool dupa iesirea pacientului. Se pare ca, în Româniamoderna, obiceiurile si traditiile locale au fost nevoite sa cedeze terenul pecare-l ocupau pana de curand, pentru a creea spatiul necesar controlului infectiilor.

     Desiface tot posibilul ca sa tina sub control flagelul aparent insurmontabil altuberculozei, sistemul national de asigurari pentru sanatate este sufocat de lipsafondurilor si de numarul coplesitor de pacienti. Exista o singura companiefarmaceutica de stat în România, toate celelalte fiind privatizate succesiv dupa1989. Prin urmare, serviciul de asistenta pentru sanatate nu-si poate permite suficienteantibiotice, iar bolnavii trebuie sa plateasca pentru ele. Chiar situberculina, esentiala pentru cei diagnosticati cu TB, este disponibila numaiintermitent. Nu e de mirare ca recenta criza economica a afectat considerabilsistemul de asistenta medicala. Doctorii tineri mi-au spus ca ministrul sanatatiia dat ordin medicilor sa „improvizeze" medicatii, ca sa economiseasca bani,ceea ce, in fond, înseamna initierea tratamentului cu cele mai ieftineantibiotice disponibile, si nu cu cele mai specifice sau mai eficace.Medicamentele mai scumpe ar urma sa fie folosite numai in situatia deteriorariisemnificative a starii pacientului. Cu toate acestea, ministrul insista camedicii sa obtina rezultate bune. Este o situatie evident demoralizanta pentrutinerii practicieni. Am încercat sa-mi imaginez cum ar fi ca, dupa ce ai învatatani in sir cum sa tratezi bolnavii, sa fii incapabil sa-i ajuti din cauzafondurilor limitate. Este si unul dintre motivele pentru care pe multi doctoriromani ii atrage ideea emigrarii, a practicarii profesiei lor in tari straine.

Nu ma îndoiescca, atunci când si-a transpus in practica revolutionarul concept pentrutratamentul tuberculozei, Sir John Crofton se astepta ca acesta sa duca ladisparitia bolii. {aizeci de ani mai târziu, în România, mi s-a oferit sansa dea surprinde o mica parte dintr-o lume care atat el cat si multi alti confrati si-arfi dorit sa devina istorie. Sper ca experienta legata de TB pe care am câstigat-oîn România sa-mi fie utila în practica clinica viitoare, in contextul in careincidenta maladiei a inceput din nou sa creasca în Marea Britanie.

Totusi, de ce,cu toate ca face parte din UE, Romania este si in prezent împovarata de o boalacare in alte tari, cum este si a mea, a fost aproape complet data uitarii? Cealtceva mai poate face guvernul pentru a rezolva aceasta criza? Îmbunatatireacunostintelor publicului larg legate de TB, punerea accentului pe anchetaepidemiologica corecta si promovarea unei bune aderente la tratament sunt, faraîndoiala, factori importanti. Exista, insa, doua mari probleme. În primul rând,prevalenta ridicata reflecta declinul nivelului de trai din România. În aldoilea rând, desi exista medicamente curative pentru TB, aprovizionarea cuacestea lasa de dorit. Sunt aspecte ce vor trebui neaparat abordate inperspectiva unei ameliorari reale a problemei tuberculozei în România. Cusiguranta ca medicii au ajuns la aceasta concluzie de multi ani, dar solutiaeste în mâinile politicienilor care guverneaza tara.

 

DonalBradley este medic stagiar in cadrul Salford Royal Foundation Trust, Manchester, UK.A vizitat Romania in perioada in care era student la University of Nottingham,pe care a absolvit-o in iulie 2010.

Donal.bradley@doctors.org.uk

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: 
Donal Bradley