Riscul medical este neglijabil, dar persista preocuparile legate de respectarea intimitatii

Dupa tentativade aruncare in aer a unui avion aflat pe punctul de a decola spre SUA, în ziuade Craciun a anului 2009, mai multe state ale lumii au optat in favoarea utilizariiobligatorii a aparatelor de scanare corporala integrala în aeroporturi sau suntpe cale de a lua o atare decizie. „Scanerele corporale complete" sau „scanerelecorporale integrale" folosesc tehnologia „unde radio" (numite si „undemilimetrice") ori pe cea de tip „backscatter".

Prima categorie de sistemese bazeaza pe proiectarea, asupra calatorilor, a undelor radio si captarea lor,dupa reflectare prin antene, pentru a genera o imagine.1 Aceastatehnologie nu utilizeaza raze x. Sistemele de tip backscatter, in schimb,folosesc raze X cu intensitate scazuta, ce nu penetreaza corpul, dar ricoseazape piele si apoi sunt captate de detectoare pentru a crea imagini. Razele xsunt utile pentru depistarea obiectelor ascunse sub haine si lipite pe piele, insanu detecteaza obiectele ascunse în corp;2 pentru aceasta suntnecesare sisteme de transmisie de raze X. În tabel sunt prezentate dozele de radiatiiproduse de sistemele de tip backscatter si numarul de scanere necesar pentru a generao doza echivalenta cu cea a unei raze X toracice si a altor surse de radiatie.3-8

Unscaner backscatter tipic poate sa efectueze si sa furnizeze doua imagini - dinfata si din spate - in aproximativ 15 secunde.2 Scanerele corporaleintegrale sunt utilizate, de mai multi ani, ca dispozitive secundare descreening în diverse aeroporturi, inclusiv in Heathrow, din Londra, iar calatoriiau posibilitatea de a refuza sa fie examinati astfel. Probabil caintensificarea masurilor menite a asigura securitatea aeroporturilor va impune,insa, obligativitatea screeningului, ceea ce va innsemna ca, foarte curand, scanareacorporala completa va deveni o procedura de rutina.

Utilizareacurenta a unui atare tip de scanare implica preocupari serioase cu privire atatla riscurile biologice pentru pasageri cat si la respectarea intimitatii acestora,la longevitatea imaginilor si la stabilitatea scanerelor. Într-un atare contextse recomanda ca dozele de radiatii aferente sistemelor de tip backscatter sa nudepaseasca 0,1 µSv, iar determinarile realizate pana in prezent au aratat ca sesitueaza între 0,05 µSv si 0,1 µSv perscanare.2, 3

Asadar,ca sa primeasca o doza echivalenta celei implicate de o radiografie toracica curaze X (100 µSv), o persoana ar trebui sa fie supusa unui numar de 1 000-2 000 descanari de tip backscatter.4 Doza de radiatie de la o singurascanare backscatter este echivalenta cu cea primita dupa o expunere de mai putinde 30 de minute de radiatie de fond si doua-zece minute de calatorie obisnuita cuavionul.5, 6, 9

NationalCouncil of Radiation Protection and Measurements (NCRP -Consiliul national de protectieimpotriva radiatiilor si masurare a acestora), un organism consultativ pentruguvernul SUA, utilizeaza conceptul de „doza individuala neglijabila" (negligibleindividual dose - NID), care este „o doza reala corespunzatoare valorii mediianuale a riscului excedentar de producere a unor efecte fatale asupra sanatatii,ce pot fi atribuite unui nivel de expunere la iradiere sub care nu estegarantat succesul masurilor de reducere ulterioara a expunerii individuale".NID este stabilita la o doza anuala reala de 10 µSv per sursa sau per aplicare.7Astfel, pentru a primi o doza echivalenta cu NID, o persoana ar trebui sa fie supusaunui numar de 100-200 de scanari backscatter.

NuclearRegulatory Commission (Comisia de Reglementari Nucleare) din SUA recomanda olimita anuala de 1 000 µSv a dozelor administrate publicului si de 250 µSv acelor generate de orice sursa unica sau aplicare.8 Pentru a depasi250 mSv pe an, la o doza de 0,1 sau 0,05 µSv per scanare, un calator ar trebui sa fie supus la 2 500-5 000 de scanariîntr-un an, ceea ce este foarte putin probabil.

O altapreocupare cu privire la sistemele backscatter este legata de abilitateascanerelor de a transmite o doza cu energie joasa, dar capabila sa generezeimagini suficient de performante. Acest aspect este mai ales în atentia tarilorcare au o infrastructura precara sau inexistenta, ceea ce inseamna ca nu pot fiasigurate controale periodice. De aceea, pentru verificarea dozei de iradiereadministrate de sistemele backscatter este esential sa fie stabilite programede întretinere si de asigurare a calitatii si sa fie implicati specialisticompetenti - de pilda, experti in fizica medicala.10, 11 Desi sunt expusiunei doze de radiatii neglijabile, operatorii ar trebui sa participe la cursuriprivitoare la siguranta radiatiilor, ca sa evite orice expunere neprevazuta.2,10, 11

Termenulde „examinare virtuala prin dezbracare" a aparut ca urmare a faptului caimaginile detaliate pot încalca intimitatea personala; asemenea temeri pot fiatenuate, insa, atat prin amplasarea statiilor de vizualizare a imaginilor la odistanta convenabila fata de scanere cat si prin luarea unor masuri ce garanteazaca imaginile nu pot fi salvate pe termen lung. Programele de software au fostrealizate pentru a modifica imaginea de tip backscatter astfel încât aceasta saapara mai mult ca „un contur tras cu creta", cu mai putine detalii individuale.La ora actuala, utilizarea scanerelor corporale integrale este optionala, dar incazurile ce o impun devine obligatorie aplicarea altor masuri pentru examinareapersoanelor care refuza un asemenea tip de control, precum verificarea fizica amanuntitasi alte tehnologii, ce pot fi mult mai invazive si deranjante.

Conformcelor mai recente evaluari, sistemele backscatter sunt sigure pentru uzulgeneral, chiar si la sugari si copii, la femeile gravide si la persoanele cuhipersensibilitate genetica la radiatii. Când se apeleaza la ele în contextulunei potentiale cresteri a securitatii, beneficiile utilizarii lor au o ponderemai importanta decât posibilele efecte negative.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Raluca Daraba
Autor: 
Mahadevappa Mahesh chief physicist and associate professor of radiology Russell H Morgan Department of Radiology and Radiological Science, Johns Hopkins University School of Medicine, 601 N Caroline Street, Baltimore, MD 21287-0856, USAmmahesh@jhmi.edu