Sinestezia

Imaginati-va o lume in care zilele de marti au tonuri de magenta, gusturile au forme, iar simfoniile au valuri verzui. Cel putin 1% dintre oamenii aparent sanatosi percep lumea astfel - în contextul unei conditii neurologice inofensive, denumita sinestezie, in cadrul careia stimularea unui simt declanseaza experiente perceptuale aberante.1, 2 De exemplu, o voce sau o muzica poate fi nu numai auzita, ci si vazuta, gustata ori simtita ca o atingere. Sinestezia este o fuziune a unor perceptii senzoriale diferite: atingerea nisipului poate evoca forma unui F, o simfonie poate fi traita în nuante de albastru si de auriu, iar luna februarie poate fi conceputa ca o entitate ce salasluieste deasupra umarului drept. Sinestezicii nu sunt, de regula, constienti de faptul ca trairile lor nu sunt obisnuite. În articolul corelat (doi:10.1136/bmj.b3191), Logsdail raporteaza experienta unui astfel de pacient.3

Sinestezia se prezinta în multe varietati, iar o persoana poate avea mai multe tipuri. Perceperea literelor si a numerelor prin culori sau texturi este o forma cu o prevalenta deosebita (fig. a),4 ce afecteaza cel putin 1% din populatie.5 Logsdail prezinta experienta unei femei cu un asemenea tip de afectare,3 cunoscuta ca sinestezia "grafeme-culoare". Alte varietati frecvente includ perceperea culorilor ca raspuns la sunete sau a gusturilor ca raspuns la cuvinte.1 O alta forma foarte des intalnita este cea cu proiectie spatiala, în care o persoana percepe secvente (de pilda, siruri de numere, ani ori zile ale saptamânii) sub forma spatiala, tridimensionala.6 De exemplu, cineva cu o astfel de forma poate spune ca luni se afla în fata sa, la dreapta, iar lânga luni este marti si asa mai departe, fiecare avand un loc specific.

Perceptiile sinestezice sunt, de regula, bazale: lucrurile sunt vazute mai degraba ca simple culori, forme sau texturi decât ca elemente pictoriale ori specifice (de pilda, sinestezicii nu spun "Aceasta muzica evoca o vaza cu flori pe o masa de restaurant"). Mai mult, perechile sinestezice particulare (de exemplu, cifra 3 este purpurie) sunt unice pentru fiecare individ. Perceptiile sinestezice sunt involuntare, automate si constante în timp.

Experientele sinestezice nu sunt halucinatii. Persoanele afectate nu se gândesc ca perceptiile lor exista în lumea exterioara, ci ca sunt experiente interioare (cu "ochii mintii"), fiind recunoscute ca atare.

Desi sinestezia a fost prezentata prima oara în Nature, acum 126 de ani,7 studierea ei a fost temporizata timp de aproape un secol, datorita lipsei testelor pentru verificarea fenomenului. În prezent, afectiunea poate fi fenotipata riguros, multumita testelor diagnostice simple (http://www.synesthete.org/),8 bazate pe faptul ca sinesteticul este constant, de-a lungul anilor, în ceea ce priveste corelarea dintre litere si culori, caracteristica ce nu poate fi imitata de subiectii de control. În ultimii ani, autenticitatea si automatismul sinesteziei au fost confirmate de imagistica prin rezonanta magnetica.9

Creierul sinestezic reflecta asocierea dintre zone normale cerebrale separate, astfel încât activitatea dintr-o zona declanseaza activitatea dintr-o alta (fig. 1b). Nu se stie daca o atare asociere este rezultatul unei conectivitati fizice crescute dintre zone ori al unui usor dezechilibru al mecanismelor de inhibare si de excitare. Interesant este faptul ca sinestezia se aglomereaza în familii, iar modelul de transmitere sugereaza posibilitatea existentei unei singure gene dominante.10, 11 Un studiu genetic pe scara larga (o analiza a legaturilor familiale) realizeaza, în prezent, harta genetica asociata cu secventele de culoare (cum ar fi literele sau numerele).12 Întelegerea bazei genetice a sinesteziei ar trebui sa clarifice diferitele ipoteze neurologice.

Sinestezicii nu apeleaza la ajutor medical - si nici nu este necesar asa ceva - si nu au nevoie de grupuri de suport. Ei accepta realitatea care li se prezinta, ca noi toti, de altfel. (Tot asa, nu trebuie sa ne asteptam ca o persoana cu cecitate cromatica sa sugereze infiintarea unor grupuri de sprijin pentru persoanele cu vedere normala, pornind de la presupunerea ca "vederea tuturor acestor culori" trebuie sa fie tulburatoare.)

Medicii, parintii si educatorii trebuie sa cunoasca aceasta conditie pentru a evita si a preveni aparitia îngrijorarii la auzul descrierii neobisnuite a lumii facute de un sinestezic. Stigmatizarea persoanelor afectate este foarte frecventa, ele fiind considerate "nebune" când îsi descriu experientele perceptuale - o explicatie a faptului ca pacienta prezentata de Logsdail nu mai vorbise despre conditia sa de 25 de ani.

Datorita prevalentei crescute a sinesteziei, medicii trebuie sa aiba cunostinte despre ea, pentru a nu o confunda cu un tip particular de tulburare cognitiva.

SINESTEZIA

Litere si numere

Textura

Culoare

Forma

Suprafata ventrala a emisferelor cerebrale

(a) Reprezentarea culorilor evocate de literele individuale într-un cuvânt, pentru un sinestetic de tip grafeme-culoare. (b) Sinestezia pare sa rezulte dintr-o corelare mai accentuata dintre zone cerebrale de vecinatate - într-un astfel de caz, zonele cerebrale alaturate, implicate în grafeme (oranj), si cele implicate în culoare, textura sau forma (nuante de albastru). Adaptat dupa Eagleman si Goodale4 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: 
David M Eagleman, assistant professor