Cine vrea sa se ocupe de tratamentul gripei?

Se pare ca nici un sistem de desemnare a responsabilitatii pentru managementul gripei pandemice in cadrul unei unitati medicale de ingrijire primara nu este scutit de probleme

In 1841, vasul William Brown a lovit un iceberg innordul Atlanticului. Nava avariata s-a scufundat cu cei 31 de pasageri ramasila bord. Cei care reusisera sa ajunga la barcile de salvare se inghesuiau peele, intr-una dintre ele urcandu-se atât de multi, incât secundului ii era teamaca se vor scufunda cu totii. Pentru a evita o asemenea situatie, si-a instruitcei opt membri ai echipajului „sa treaca la treaba, fiindca altfel, vor pieri".Saisprezece pasageri au fost aruncati peste bord.

In vara aceasta, unii medicigeneralisti au luat legatura cu comitetul de etica clinica, dorind sa transpunain practica recomandarile oficiale, conform carora „fiecare medic generalisttrebuie sa identifice, pe plan local, medicul responsabil de managementul gripeipandemice". Teoretic, cel ales ar urma sa fie expus la cazurile de gripa A H1N1intr-o masura mai mare decât colegii sai. Poate deloc surprinzator, nici unuldintre medicii generalisti nu si-a dorit o asemenea responsabilitate. Intrebarea,altfel formulata, era: pe cine sa arunce din barca pentru a prelua conducerea inproblema gripei?

Ghidurile nu specificau modalitateade alegere a liderului, iar conform unor rapoarte neoficiale, exista mari variatiiintre cabinetele medicale in ceea ce priveste atat sistemul de desemnare a manageruluipe probleme de gripa cat si cel de selectare a doctorilor care vor prelua maimulte cazuri de imbolnaviri datorate infectiei cu virusul gripal decat ceilalticolegi de breasla. Recent am intâlnit un medic generalist caruia i s-a pus invedere sa viziteze la domiciliu pacientii suspectati de gripa pe motiv ca nu aveacopii. Unui alt „lider al gripei" i-a fost justificata numirea din considerentelegate de apropierea de locul de munca.

Modalitatea optima de rezolvare a unorasemenea probleme este cautarea de voluntari. Poate ca, daca personalul medicalva primi incurajari in ceea ce priveste riscurile relativ mici si i se vorreaduce in atentie chestiunile ce tin de pregatirea profesionala, de datoria ingrijiriibolnavilor, in beneficiul pacientilor, cineva va fi convins sa-si asume responsabilitatea.Pentru a câstiga voluntari pot fi oferite bonusuri. De exemplu, in timpul unei intâlniridin Toronto pe probleme legate de sindromul de detresa respiratorie acuta, unorclinicieni li s-a oferit „plata pe risc". Sa presupunem, totusi, ca, in ciuda incurajarilorsi a beneficiilor, niciunul dintre medicii generalisti nu va face un pas inainte.Ce-i de facut in acest caz? Exista doua optiuni majore, ambele la fel de neplacute:prima, constrangerea, iar  a doua, ignorareaghidurilor, ceea ce va dezavantaja pacientii, va creste riscurile si cuantumulmuncii altor colegi, si-i va expune pe medicii generalisti la riscadministrativ.

In 1841, seful echipajului aordonat echipajului de pe barca de salvare „sa nu separe sotul de sotie si sanu arunce peste bord nicio femeie". Sa fie cea de-a doua recomandare a unuiasemenea gentleman aplicabila in 2009? Greu de crezut. Prima parte puneproblema conflictului de responsabilitati sau a „activitatilor mixte" (Howe E,Mixed agency in military medicine:ethical roles in conflict. In Beam T,Sparacino L, Military medical ethics,vol I. 2003;331-65). Daca un medic generalist este casatorit, are responsabilitatica sot(ie); daca are copii, are responsabilitati ca parinte. Astfel de indatoririsunt surclasate de cea profesionala, legata de ingrijire (asa cum dicteaza sicodul de practica al consiliului de resort, General Medicine Council: „ingrijireapacientilor sa fie prioritatea principala a medicului generalist"). Doctoriicare se ocupa de cazurile de gripa risca sa nu-si poata indeplini sarcinile desot sau de parinte, pot sa fie supusi regimului de carantina sau sa decidasinguri ca e preferabil sa stea departe de familie când ingrijesc un pacient cugripa. S-ar putea ca medicii singuri, fara copii, nesupusi unui astfel deconflict al datoriei, sa aiba o obligatie morala mai puternica de a se oferivoluntari.

In lumea reala, insa, asemeneaconsiderente sunt inutile. Un medic generalist ar putea protesta: „Am unangajament ferm fata de partenerul meu cu care am o colaborare indelungata" sau„Mama sufera de dementa si are nevoie de mine". Cum decidem care dintreconflictele de interese sunt mai puternice? Si, desigur, oamenii pot inventanumeroase motive care ar fi greu sau imposibil de verificat. Chiar si daca arfi verificabile, tot n-ar exista nicio garantie ca medicul recrutat fara voieva veni la serviciu când va fi solicitat. Faptul ca un candidat este maipotrivit decât altul sa rezolve astfel de sarcini- de exemplu, a fost medic epidemiologinainte de a deveni generalist - ar urma sa intareasca obligatia individului dea se oferi voluntar, desi, din nou, o atare indatorire ar putea fi umbrita dealtele, nelegate de profesie.

Daca nu pot fi identificatecriterii ferme de selectie, se impune adoptarea unui sistem procedural. Primasugestie a comandantului barcii de salvare in privinta alegerii victimelor afost sa faca loc - chiar daca poate parea salbatic, un asemenea sistem are siaspecte pozitive: obiectivitate, egalitate, simt practic. In situatiile deurgenta, când nu sunt paturi suficiente sau in cazul unei barci supraaglomeratece risca sa se scufunde, când factorul temporal joaca un rol cheie, iarsentimentalismul este periculos, un sistem de loterie ar putea fi cea mai bunametoda disponibila. Si este improbabil ca un astfel de sistem sa genereze ungrad de neliniste similar altor metode ce tin cont de statusul marital, numarulde copii, experienta clinica, anii de experienta etc. Elementul coercitiv sereduce in situatia in care candidatii consimt sa fie supusi unui proces deselectie.

Mi-am expus doar câteva idei legatede aceasta problematica de interes major, dar este necesar ca medicii generalistisa poarte discutii asupra modalitatii optime de selectare a managerului pe problemede gripa si asupra distributiei riscului. S-ar putea ca echipa sa ajunga la unacord privind exonerarea unor membri cu risc crescut, sa numeasca mai multilideri sau sa-si distribuie in mod egal pacientii cu gripa. Daca varianta voluntariatuluiva esua, poate ca unii medici generalisti nu vor adopta metoda loteriei,preferând o alta varianta de selectie.

Este greu de crezut ca un sistem vafi lipsit de probleme. S-ar putea ca voluntariatul sa nu constituie cea maipotrivita optiune. E posibil ca medicul generalist care va extrage paiul mai scurtsa fie o femeie insarcinata, sa aibaparinti cu probleme serioase de sanatate sau sa fie mai susceptibil, din punctde vedere imunologic, la imbolnavire decât alti colegi. Fiecare optiune areavantajele si dezavantajele ei, respecta anumite valori morale si ignoraaltele. In astfel de situatii dificile, dilematice, este just ca luarea uneidecizii sa fie rodul unui proces transparent, bazat pe moralitate. Exista si omaxima in acest sens, conform careia nu trebuie doar sa se faca justitie, ci sase si vada cum s-a facut.

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Gianina Rusu
Autor: