Dementa si statusul marital la varsta medie si la cea avansata

Statusul marital la varsta mai avansata a fost corelat curiscul de aparitie a dementei sau a declinului cognitiv In urmatorii trei-zeceani. Persoanele care au fost clasificate drept necasatorite,1singure2, 3 si singure care traiesc fara altcineva4 suntexpuse unui risc crescut de instalare a unor asemenea afectiuni. O atareasociere a fost adevarata chiar si dupa ajustarea pentru activitati, angajaresociala si conditii de viata, fiind independenta de alti factori de risc pentrudementa.

Statusul marital pare sa fie doar un factor de riscprintre altii, avand o contributie relativ redusa la dezvoltarea dementei (riscrelativ 1,5-2,5). Probabil ca schimbarea statusului marital din motivecognitive este sporadica la o varsta mai avansata, dar legatura de cauzalitateinversa nu poate fi exclusa din cauza lungii faze prodromale a dementei, inparticular a bolii Alzheimer.5

In studiul corelat, Håkansson si colab. au evaluatstatusul marital cu peste 20 de ani inainte de debutul dementei sau al alterariicognitive, apreciind, astfel, cauzalitatea inversa.6 Mai mult, aufost cercetate si cauzele statusului de necasatorit. Ei au supravegheat, timpde 21 de ani, in medie, 1 449 de subiecti din Finlanda, in varsta de 65-79 deani, si au observat ca, la finele intervalului de urmarire, riscul de alterarecognitiva si de dementa era dublu la oamenii necasatoriti, comparativ cu cei casatoriti,inregistrand valori triple in cazul persoanelor vaduve. In plus, cand a fostluata in considerare evolutia statusului marital pe perioada celor 21 de ani,oamenii care au coabitat la varsta medie, dar nu si la cea mai avansata, auprezentat un risc mai crescut, desi rezultatele au fost doar la limitasemnificatiei. Persoanele care nu au coabitat nici la varsta medie, nici la ceamai avansata au avut riscul cel mai ridicat, valoarea lui fiind mai mare Inspecial la cele vaduve.

O explicatie a posibilului efect protector al coabitariiasupra alterarii cognitive si dementei o constituie consolidarea rezervelorcognitive.7 Intr-adevar, cresterea stimularii reciproce a celor careconvietuiesc de multa vreme poate permite o mai buna selectie a reteleineuronale ce protejeaza impotriva debutului dementei sau amana acest debut.Efectul se poate mentine pe toata durata vietii.

Teoria rezervei cognitive poate explica rezultatelecurente si pe cele anterioare care leaga statusul marital la varsta medie si lacea avansata cu dementa. Este necesar, insa, sa fie luati in considerare si eventualiifactori de eroare (de pilda, activitatile sociale si implicarea in viata),precum si comportamentele cu risc. Singurul studiu anterior ce a evaluatstatusul marital la varsta medie, la barbati, nu a reusit sa gaseasca nicio asociereIntre indicele de angajare sociala la varsta adulta, ce includea statusulmarital, si riscul ulterior de dementa; a existat o corelare numai pentruindicele de angajare sociala la varsta avansata.8 Din nefericire, desiHåkansson si colab. detin date referitoare la factorii legati de sanatate si deactivitatile fizice, le lipsesc informatiile asupra angajarii sociale la varstamedie.6

Håkansson si colab. au prezentat o explicatie alternativape baza unei incidente mai mari a dementei si a alterarii cognitive, la varstamedie, in randul persoanelor vaduve.6 Poate ca statusul marital nuprotejeaza impotriva dementei ci, mai degraba, isi exercita efectul prinevitarea experientelor stresante induse de vaduvie, ce pot fi corelate cudisfunctii imunologice. Si totusi, rezultatele pentru persoanele vaduve sidivortate dupa varsta medie au doar o semnificatie borderline, iar studiileanterioare nu au reusit sa identifice vaduvia drept factor de risc particular.

O posibilitate ar fi ca varsta si conditiile legate de vaduviesa fie factori esentiali. Vaduvia la varsta mai avansata, asa cum era majoritateasubiectilor din studiile anterioare, este, probabil, mai putin stresanta - inspecial daca persoana este vaduva o scurta perioada de timp - si poate sa nufie, prin urmare, un factor de risc. Ramane, insa, sa fie demonstrate atatipoteza unui efect vatamator biologic al vaduviei cat si posibilitatea uneivulnerabilitati genetice ca legatura Intre vaduvie si dementa. Ipoteza geneticaa fost formulata pe baza rezultatelor cercetarilor care au aratat o incidentamai mare a alterarilor cognitive pentru vaduvii sau divortatii purtatori deapoE4, comparativ cu cei nepurtatori. Intr-adevar, in studiile epidemiolog­ice,comparatiile riscurilor Intre subgrupuri pot fi doar rareori interpretatedirect, mai ales cand intervalurile de incredere sunt largi si trebuie sa fie validateprin testarea unei interactiuni.

Dincolo de problema cauzalitatii inverse, evaluareastatusului marital la varsta medie sustine ipoteza ca aparitia alterariicognitive si a dementei este un proces de lunga durata, care este influentat dediferiti factori de-a lungul vietii. Pentru a Intelege legatura dintre statusulmarital si dementa, cercetarile viitoare trebuie sa vizeze doua aspecte. Mai intai,evaluarea exacta a stresului produs de separare si a consecintelor luibiologice, iar in al doilea rand, calitatea angajarii sociale4 -adica satisfactia in cadrul relatiilor - care este, probabil, cel putin la felde importanta ca si aspectul cantitativ al angajarii sociale, dar ramane greude evaluat In studiile epidemiologice.

O posibila aplicatie a observatiilor presupune colectareasi utilizarea datelor cu privire la statusul marital al pacientilor, ceea ceeste usor de realizat In cadrul retelei de Ingrijire primara. Ulterior,persoanele necasatorite, mai ales cele vaduve, pot fi implicate in strategiipreventive care sa le Incurajeze sa-si intensifice angajarea sociala prinparticiparea la activitati culturale, sociale si sportive.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 

1.
Van Gelder BM, Tijhuis M, Kalmijn S, Giampaoli S, Nissinen A, 1 Kromhout D.
Marital status and living situation during a 5-year period are associated with
a subsequent 10-year cognitive decline in older men: the FINE study. J
Gerontol B Psychol Sci Soc Sci
2006;61:P213-9.

2.
Bickel H, Cooper B. Incidence and relative risk of dementia in an urban 2
elderly population: findings of a prospective field study. Psychol Med 1994;24:179-92.

3.
Helmer C, Damon D, Letenneur L, Fabrigoule C, Barberger-Gateau P, 3 Lafont S,
et al. Marital status and risk of Alzheimer's disease: a French
population-based cohort study. Neurology 1999;53:1953-8.

4. Fratiglioni L, Wang HX,
Ericsson K, Maytan M, Winblad B. Influence 4 of social network on occurrence of
dementia: a community-based longitudinal study. Lancet 2000;355:1315-9.

5. Amieva H, Le Goff M, Millet X, Orgogozo
JM, Peres K, Barberger-Gateau 5 P, et al. Prodromal Alzheimer's disease:
successive emergence of the clinical symptoms. Ann Neurol 2008;64:492-8.

6. Håkansson K, Rovio S,
Helkala EL, Winblad B, Vilska AR, Soininen H, et 6 al. Association between mid-life marital status and cognitive
function in later life: population based cohort study. BMJ 2009;338:2462.

7. Stern Y. What is cognitive reserve?
Theory and research application of 7 the reserve concept. J Int Neuropsychol
Soc
2002;8:448-60.

8. Saczynski JS, Pfeifer LA, Masaki K, Korf
ES, Laurin D, White L, et al. The 8 effect of social engagement on incident
dementia: the Honolulu-Asia Aging Study. Am J Epidemiol 2006;163:433-40.

 

 

Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: