Diagnosticul si tratamentul hipotiroidismului primar

Hipotiroidismul primar sau hipoactivitatea glandei tiroide este o patologie frecventa si, de obicei, este tratata in cadrul sistemului de ingrijire primara.1 In ultimii ani, un numar crescut de pacienti cu sau fara boala tiroidiana confirmata a fost diagnosticat si tratat necorespunzator cu levotiroxina si cu alti hormoni tiroidieni. Managementul care nu se incadreaza in limitele unei practici corecte, asa cum a fost definit, la nivel national si international, de catre expertii in bolile tiroidiene, ar putea compromite siguranta pacientilor. Potential, aceasta este o problema uriasa, dat fiind faptul ca, in Marea Britanie, o persoana din patru isi evalueaza, anual, functia glandei tiroide.2, 3 Royal College of Physicians (Colegiul Regal al Medicilor), colaborand strans cu cateva asociatii profesionale ale specialistilor interesati de managementul in siguranta al bolii tiroidiene, a emis un ghid de diagnostic si de management ale hipotiroidismului primar; acesta stabileste clar, pentru medicii generalisti si pentru cei de alte specialitati, recomandarile de diagnostic si de tratament ale hipotiroidismului primar in Marea Britanie.3 In caseta este prezentat, pe scurt, mesajul-cheie al documentului. Asadar, de ce apar probleme in diagnosticul si tratamentul hipotiroidismului? Raspunsul se afla in epidemiologia si in fiziopatologia bolii. Hipotiroidismul este frecvent si devine mai prevalent datorita cresterii sperantei de viata si imbatranirii populatiei. Dat fiind faptul ca hormonii tiroidieni influenteaza majoritatea organelor, simptomele hipotiroidismului le pot mima pe cele caracteristice altor maladii. Desi exista posibilitatea ca boala sa nu fie identificata, fiind diagnosticata, in schimb, o alta afectiune, precum depresia, in ultimul timp sunt tot mai frecvente cazurile in care este depistat hipotiroidismul in absenta unor rezultate anormale ale testarii functiei tiroidiene. Un diagnostic incorect de hipotiroidism poate expune pacientii la efectele negative ale excesului de hormoni tiroidieni, alte maladii severe putand ramane nediagnosticate.4 In cazul altor bolnavi, inlocuirea adecvata cu levotiroxina nu rezolva simptomele atribuite hipotiroidismului, care pot fi datorate unei afectiuni coexistente, cum este depresia. Pe internet sunt disponibile o multime de informatii, iar mass media manifesta un interes tot mai mare fata de modalitatile alternative de diagnostic si de tratament ale hipotiroidismului. Ca urmare, sunt solicitate din ce in ce mai frecvent investigatii necorespunzatoare si tratamente non-standard, precum si trimiteri catre practicieni neacreditati.3, 4 Factorii mentionati au determinat cresterea vigilentei, dar si a confuziilor in privinta hipotiroidismului, conducand la supraaglomerarea din sistemul de ingrijire primara. In cele mai multe cazuri, managementul hipotiroidismului primar este simplu, asa ca ar trebui sa constituie responsabilitatea medicilor generalisti. Hipotiroidismul secundar este rezultatul afectarii glandei pituitare, iar controlul lui ar trebui sa fie realizat numai de catre specialistii endocrinologi. De asemenea, este necesar ca pacientii carora li se administreaza levotiroxina pentru cancerul tiroidian sa fie tratati numai in clinicile specializate in tratamentul patologiei in speta. Normalizarea nivelurilor hormonului de stimulare tiroidiana se traduce prin reinstituirea starii de sanatate in cazul majoritatii persoanelor afectate de hipotiroidism primar. Daca, in ciuda normalizarii concentratiei de hormon stimulator tiroidian, nu se obtine revenirea la starea de bine, este important sa fie excluse alte afectiuni responsabile de simptomele existente. Daca nu se evidentiaza nici o cauza obiectiva, pacientul va fi indrumat la un spital de endocrinologie acreditat sau la un medic generalist.Diagnosticul si managementul hipotiroidismului primar3Diagnostic• Simptomele hipotiroidismului sunt comune cu cele ale altor boli, dar pot fi intalnite si la subiectii sanatosi. Semnele si simptomele clinice sunt insuficiente pentru a diagnostica hipotiroidismul, esentiala fiind testarea functiei tiroidiene• Singurul test validat pentru functia tiroidei este dozarea in ser a hormonului stimulator tiroidian (TSH) si a tiroxinei libere (T4)• Testele pot fi influentate de boli non-tiroidiene. In asemenea circumstante, rezultatele testelor revin la valori normale dupa vindecarea celorlalte afectiuni si nu este necesara terapia cu hormoni tiroidieni, ce poate fi chiar daunatoare• Diferite evaluari pot da rezultate diferite; de aceea, exista o initiativa de standardizare a valorilor de referinta pentru limitele normale si a unitatilor de masuraTratament• Tratamentul vizeaza readucerea pacientului in starea de eutiroidian, ce poate fi obtinuta cel mai bine numai cu levotiroxina. Cand se administreaza doza corespunzatoare de levotiroxina, pentru a scadea TSH si a-l aduce in limitele normale, simptomele hipotiroidismului se remit; la anumiti pacienti ar putea fi necesara titrarea fina a TSH in intervalul valorilor de referinta• Pacientii la care simptomele persista in ciuda tratamentului corespunzator cu tiroxina trebuie sa fie investigati pentru diagnosticarea si tratarea cauzei• Nu exista dovezi stiintifice in sprijinul suplimentarii tratamentului cu levotiroxina cu tri-iodotironina (T3) in nici una din formulele disponibile in momentul de fata, inclusiv Armour thyroid (extract tiroidian de origine animala, desicat)• Tratamentul cu T3 poate avea efecte adverse asupra osului (de exemplu, osteoporoza) si asupra inimii (de pilda, aritmiile), iar Armour thyroid contine T3 in exces, comparativ cu T4, ceea ce nu concorda cu fiziologia normalaTratamentul hipotiroidismului subclinic• Hipotiroidismul subclinic este definit drept prezenta de valori ale TSH mai mari decat cea maxim admisa si valori ale T4 libere in limitele normale. Anumiti pacienti, in special cei cu valori ale TSH mai mari de 10 mlU/l, pot beneficia de tratamentul cu levotiroxinaPacientii cu rezultate normale ale testarii functiei tiroidiene• Pacientii ale caror rezultate ale testarii functiei tiroidiene se incadreaza in limitele normale, la care simptomele persista indiferent daca li se administreaza sau nu levotiroxina, trebuie investigati pentru cauze non-tiroidiene ale simptomelor; poate fi solicitata opinia unui endocrinolog sau a unui medic generalist

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 

1. Vaidya B, Pearce SHS. Management of hypothyroidism in adults. BMJ 2008;337:a801.
2. UK guidelines for the use of thyroid function tests. 2006. www.british-thyroid-association.org/info-for-patients/Docs/TFT_guideline....
3. Royal College of Physicians. The diagnosis and management of primary hypothyroidism. 2008. www.rcplondon.ac.uk/specialties/Endocrinology-Diabetes/Documents/Hypothy....
4. Weetman AP. Whose thyroid hormone is it anyway? Clin Endocrinol (Oxf) 2006;64:231-3.

Traducere: 
Gianina Rusu
Autor: