Prevenirea şi tratarea depresiei postnatale

Douã studii corelate cu prezentul articol au evaluat diferitele abordãri pentru prevenirea şi tratarea depresiei postnatale.1, 2 Maladia în speţã este o formã frecventã de morbiditate maternã, ce afecteazã circa una din opt femei din diverse culturi.3

Este şi o cauzã principalã de mortalitate maternã. Cercetarea confidenţialã, efectuatã în Marea Britanie cu privire la decesele materne, a arãtat cã tulburãrile psihiatrice au contribuit cu 12% la totalul deceselor materne, suicidul fiind identificat drept cauzã majorã de mortalitate maternã.4 Depresia postnatalã poate avea, de asemenea, consecinţe grave pentru sãnãtate şi pentru starea de bine a familiei. Sugarii şi copiii sunt deosebit de vulnerabili - alterarea interacţiuniimamã-copil mic poate afecta dezvoltarea cognitivã, emoţionalã,socialã şi comportamentalã a acestuia. În mod cert, afecţiunea în speţã este o problemã semnificativã de sãnãtate publicã, ce necesitã atenţie.

Datã fiind diversitatea cauzelor şi a severitãţii simptomelor, cercetãtorii au evaluat diferite tratamente. Deşi antidepresivele sunt eficace, multe femei au reţineri cu privire la administrarea medicaţiei, mai ales în perioada de alãptare. O sintezã sistematicã recentã a indicat cã intervenţiile psiho-sociale şi psihologice pot oferi oalternativã pentru tratamentul farmacologic.5 În trialurile controlate, randomizate, corelate cu articolul de faţã (doi:10.1136/bmj.a3045), Morrell şi colab. au evaluat importanţa intervenţiilor non-farmacologice.Ei au observat cã terapia cognitiv-comportamentalã şi consilierea non-directivã, oferite la domiciliu de personalul medical, au fost eficace în tratarea simptomelor de depresie la 6-12 luni postpartum.Respectivul trial, cu metodologie de calitate, oferã dovezi concludente ce susţin cã personalul de îngrijire la domiciliu poate fi instruit în vederea identificãrii femeilor cu depresie şi are abilitatea de-a oferi tratamente eficace.

Evaluarea intervenţiilor preventive a fost o altã prioritate importantã. Al doilea studiu corelat (doi:10.1136/bmj.a3064)este trialul nostru controlat, randomizat, cu multiple localizãri, care a evaluat eficacitatea suportului oferit prin telefon de egali (mamã pentru mamã), pentru a preveni depresia postnatalã la femeile cu risc crescut de depresie.Dupã un screening efectuat pe internet, de cãtre nurse, în primele douã sãptãmâni de la naştere, ce a inclus peste 21 000 de femei, au participat la trial 701 mame eligibile. Cele care au beneficiat de intervenţia „suportul între egali" au avut riscul de a dezvolta depresie postnatalã la jumãtatea intervalului, la 12 sãptãmâni postpartum, comparativ cu cele din grupul de control (13,5% v 24.8%; reducere a riscului relativ 0,46, interval de încredere 95%, 0,24-0,62; numãr necesar de tratat 8,8, 5,9-19,6).Rezultatele sunt concordante cu cele ale unei sinteze sistematice ample, care a arãtat cã intervenţiile de prevenire a depresiei postnatale au şanse mai mari de succes dacã sunt individualizate, dacã sunt iniţiatepostnatal şi dacã au în vedere femeile cu risc crescut.6

Aceste trialuri întãresc forţa probatorie a dovezilor acumulate, ce aratã cã depresia postnatalã poate fi tratatã eficace şi prevenitã. La multe femei, însã, depresia postnatalã continuã sã fie nedepistatã sau netratatã. De ce?

În primul rând, existã bariere semnificative pentru identificarea şi tratarea depresieipostnatale.7 Femeile, adesea, nu au cunoştinţe despre o atare afecţiune, multe dintre ele negând sau minimalizând simptomele.Unele presupun cã tulburãrile pe care le au sunt obişnuite la proaspetele mame şi sunt un rãspuns rezonabil la adversitate.Altele, dimpotrivã, recunosc simptomele depresive, dar nu au cunoştinţe despre opţiunile terapeutice. Existã şi femei care nu doresc sã-şi dezvãluie tulburãrile emoţionale, mai ales depresia, pentru cã le e teamã sã nu fie catalogate drept bolnave mintal, sã nu le fie luaţi copii sau sã nu fie considerate mame rele. O sintezã sistematicã a arãtat cã specialiştii din sãnãtate pot împiedica bunul mers al îngrijirii dacã minimalizeazã simptomele sau dacã oferã tratamente neconvenabile, inaccesibile ori consumatoare de timp.7 Rezultatele sugereazã cã femeile şi membrii de familie trebuie educaţi cu privire la depresia postnatalã, nu numai sã elimine stigmatizarea legatã de afecţiunea respectivã, ci şi sã fie ajutaţi sã o identifice şi sã solicite asistenţã.Este necesar, de asemenea, ca terapia sã fie adaptatã stilului de viaţã al unei proaspete mame. Programele la domiciliu şi telefoanele proactive sunt convenabile şi accesibile noilor mame.Pentru a ameliora aderenţa la tratament, este important, totodatã, ca femeile sã fie întrebate de ce au stãri depresive, iar abordarea terapeuticã sã fie corelatã cu cauza perceputã.

În al doilea rând, deşi noile mame vin în contact, firesc, cu o gamã largã de specialişti - moaşe, medici, asistente şi asistenţi la domiciliu - care sunt cu toţii capabili sã depisteze depresia postnatalã, sunt doar rareori întâlnite eforturi coordonate multidisciplinare. Programele de screening pentru depistarea acestei stãri postnatale nu au fost aplicate pe scarã largã, deşi întrunesc multe dintre criteriile necesare transpunerii în practicã, precum buna înţelegere a afecţiunii, un test screening validat, cu valori limitã adecvate şi cu tratament eficace accesibil pentru cele depistate pozitive.8 Toţi specialiştii care interacţioneazã cu tinerele mame trebuie sã descopere proactiv depresia postnatalã, precizia identificãrii ei impunând înţelegerea cât mai adecvatã a ritualurilor tradiţionale şi a practicilor postpartum din diverseculturi9 şi a diferitelor percepţii culturale legate de depresie.

În sfârşit, furnizarea eficace a îngrijirii clinice de înaltã calitate necesitã servicii perinatale multidisciplinare, specializate, atât în sistemul de asistenţã medicalã primar cât şi în cel secundar şi, respectiv, terţiar.10 Serviciul perinatal poate fi înfiinţat, în fiecare localitate, pentru a oferi servicii directe,consultaţii şi consiliere pentru serviciile din maternitate, din sãnãtatea mentalã şi comunitare. Este necesar ca, la toate nivelurile unui cadru de îngrijire pentru depresie, sã existe o îndrumare clarã şi protocoale de management pentru servicii,11 care sã asigure transferul eficace de informaţii şi continuitatea asistenţei.10 La fel de utile sunt modelele de îngrijire cu roluri şi competenţe bine definite pentru tot grupul profesional - conform unei sinteze sistematice, ele pot ameliora eficacitatea tratamentului pentru depresie, comparativ cu îngrijirea uzualã, pentru persoanele cu depresie uşoarã sau moderatã, pânã la 12 luni.12 Astfel de modele de îngrijire au inclus colaborare interdisciplinarã, educaţie intensivã a pacienţilor, management pe caz şi suport telefonic. Prevenirea şi tratarea depresiei postnatale pot fi realizate numai prin depãşirea barierelor terapeutice, prin furnizarea unor programe de screening complete şi prin asigurarea furnizãrii îngrijirii adecvate şi la timp.

Cindy-Lee Dennis, associate professor and Canada research chair in perinatal community health

University of Toronto, Lawrence S Bloomberg Faculty of Nursing and Faculty of Medicine, Department of Psychiatry, Toronto, ON, Canada M5T 1P8 cindylee.dennis@utoronto.ca

Conflict de interese: Nici unul de declarat.

Provenienţã şi sistem de recenzare: Articol comandat, fãrã recenzare externã.

  

Preventing and treating postnatal depression

Comprehensive screening programmes and better organisation ofcare are key

A se cita ca: BMJ 2009;338:a2975

1. Dennis C-L, Hodnett E, Kenton L, Weston J, Zupancic J, Stewart DE, et al. Effect of peer support on prevention of postnatal depression among high risk women: multi-site randomised controlled trial. BMJ 2009;338:a3064.

2. Morrell CJ, Slade P, Warner R, Paley G, Dixon S, Walters S, et al. Clinical effectiveness of health visitor training in psychologically informed approaches for postnatal women: pragmatic cluster randomised trial in primary care. BMJ 2009;338:a3045.

3. O'Hara M, Swain A. Rates and risk of postpartum depression-a meta-analysis. Int Rev Psychiatry 1996;8:37-54.

4. Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Why mothers die 1997-1999: the fifth report of the Confidential Enquiries into Maternal Deaths in the United Kingdom. London: RCOG, 2001.

5. Dennis CL, Hodnett E. Psychosocial and psychological interventions for treating postpartum depression. Cochrane Database Syst Rev 2007;(4):CD006116.

6. Dennis CL. Psychosocial and psychological interventions for prevention of postnatal depression: systematic review. BMJ 2005;331:15.

7. Dennis CL, Chung-Lee L. Postpartum depression helpseeking barriers and maternal treatment preferences: a qualitative systematic review. Birth 2006;33:323-31.

8. Wilson J, Jungner G. Principles and practice of screening for disease. Geneva: WHO Public Health Papers, 1968.

9. Dennis C-L, Fung K, Grigoriadis S, Robertson G, Romans SE, Ross L. Traditional postpartum rituals: a systematic review.Women's Health 2007;3:487-502.

10. National Institute for Health and Clinical Excellence. Antenatal and postnatal mental health: clinical management and service guidance. 2007. www.nice.org.uk/guidance/index.jsp?action=byID&r=true&o=11003.

11. National Institute for Health and Clinical Excellence. Depression: management of depression in primary and secondary care. 2004. www.nice.org.uk/CG023.

12. Butler R, Hatcher S, Price J, Von Korff M. Depression in adults: psychological treatments and care pathways. BMJ Clin Evid.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: