Determinantii genetici ai raspunsului la clopidogrel si frecventa evenimentelor cardiovasculare (N Engl J Med 2009;360:363-75)

Dubla terapie antiagregantã cu aspirinã şi clopidogrel este, actualmente, o recomandare curentã în prevenţia evenimentelor aterotrombotice la pacienţii cu antecedente de infarct miocardic.

În ciuda utilizãrii respectivei terapii, existã un numar de bolnavi la care reapar evenimente ischemice, ceea ce sugereazã o variabilitate individualã a rãspunsului la clopidogrel. Studiul prezentat şi-a propus sã stabileascã dacã polimorfismele genice deja identificate, ale genelor ce moduleazã absorbţia (ABCB1), activarea metabolicã (CYP3A5) şi activitatea biologicã (P2RY12 şi ITGB3) a clopidogrelului s-au asociat, pe parcursul unei perioade de urmãrire de un an, cu deces sau cu evenimente ischemice (subiecţi din Registrul Francez de Infarct Miocardic Acut cu sau fãrã supradenivelare de segment ST-FAST-MI). Obiectivul primar a fost reprezentat de decesul de orice cauzã, infarctul de miocard sau accident vascular cerebral. Au fost evaluaţi 2 208 pacienţi. Doza medie de încãrcare pentru clopidogrel a fost de 300 mg/zi, iar doza medie de întreţinere, de 75 mg/zi. 225 de participanţi au decedat şi 94 au avut un infarct miocardic sau un accident vascular. Spre deosebire de pacienţii fãrã reacţii adverse, cei care s-au confruntat cu asemenea neajunsuri erau mai vârstnici, aveau frecvent istoric de hipertensiune arterialã, diabet, infarct de miocard, angioplastie coronarianã, accident vascular sau insuficienţã cardiacã, dar mult mai rar antecedente de terapie de reperfuzie prin angioplastie coronarianã primarã ori fibrinolizã.

Alelele variante ale celor douã gene candidate, implicate în absorbţia şi metabolismul clopidogrelului (ABCB1 şi CYP2C19), sunt asociate cu o ratã mai mare de evenimente cardiovasculare. În plus, s-a dovedit cã, la pacienţii care au efectuat angioplastie pe parcursul spitalizãrii, comparativ cu cei care nu au suferit o atare intervenţie, prezenţa a douã variante alelice ale CYP2C19, nu şi ale ABCB1, determinã augmentarea, cu un factor de 3,6, a frecvenţei evenimentelor cardiovasculare. Este important de menţionat faptul cã, între subiecţii cu variante alelice ale genelor legate de clopidogrel şi cei care nu le aveau, nu s-au înregsistrat diferenţe semnifcative în ceea ce priveşte profilul factorilor de risc sau tipul de tratament.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: