Despre durerile insomniei şi insomniile durerii

Prin somnul adânc, adus asupra lui Adam (Facerea 2, 21), Dumnezeu, i-a oferit darul – femeia. Şi tot somnul, la Eminescu, în finalul poeziei „Seara pe deal”, recompune acel model primordial al unitãţii.

Problematica somnului poate fi privitã din multiple unghiuri, fie cã pornim de la Sfânta Scripturã, în care întâlnim somnul ca binefacere a lui Dumnezeu (Ps. 126) şi relaţia dintre calitatea muncii şi cea a somnului (Eccclesiastul 5, 11), ori influenţa alimentaţiei asupra somnului (Înţelepciunea lui Isus Sirah 31, 22), dar şi somnul ca încercare în momente majore din istoria mântuirii (Matei 24, 43), de la pãrinţii filocalici, pentru care „somnul este în oarecare fel o stare a firii, un chip al morţii, o oprire a simţurilor" (Sf. Ioan Scãrarul), fiecare ştiind cã „stând la rugãciune în bisericã, demonii ne cufundã în somn ...", sau cã privim pictura bisericeascã (scena „Somnul lui Iisus", în funcţie de diversele locuri unde este reprezentatã, oferã altã semnificaţie), aspecte ale mitologiei (Hypnos, zeul somnului) şi istoriei medicinei (folosirea somnului de cãtre şamani ca formã de comunicare; tradiţionala artã a somnului la chinezi; înlãturarea durerilor naşterii prin inducerea unui somn de scurtã duratã - dr. L. Margulies, Viena, cf. Opinia, 18 nov. 1931), ori problemele cunoaşterii suprasensibile ale ocultistului Rudolf Steiner („Somnul şi moartea"), dar şi arta plasticã (tabloul „Sommeil d'Endymion" de Girodet Trioson; „Somnul" plãsmuit în piatrã de Brâncuşi), trecând prin literaturã („Lauda somnului" la Lucian Blaga ori „Somnul dupã naştere", al Adrianei Bittel), pãtrunzând perspectiva psihologiei experimentale (Nicoale Vaschide, „Somnul şi visele"), psihanalizei (somnul - întoarcere la viaţa intrauterinã, conform lui S. Freud, sau ca atitudine de apãrare împotriva unei „realitãţi neplãcute ori a unei tensiuni intrapsihice penibile pentru individ") sau a neuropsihiatriei (Liviu Popoviciu, „Somnul normal şi patologic") şi chiar ale medicinei legale şi criminologiei (sindromul Elpenor; implicaţii medico-legale în tulburãrile de vigilenţã şi somn).  

Alimentaţia, diverşi factori metabolici (supraponderalitatea), fumatul, consumul de alcool, starea psihicã, nivelul hormonal (ciclul menstrual, sarcina ori menopauza) pot sã reducã starea de vigilenţã diurnã şi sã influenţeze calitatea somnului. Mãsurile igieno-dietetice, terapia poziţionalã (recomandatã celor la care apar evenimente respiratorii, în somn, într-o anumitã poziţie), tratamentul comorbiditãţilor şi, eventual, completarea unui jurnal al somnului sunt frecvent indicate celor care prezintã afectarea arhitecturii somnului.

Patologiei de somn, chiar dacã intrã în sfera diverselor specialitãţi (neuro-psihiatrie, endocrinologie, pneumologie), nu i se acordã, adesea, importanţa necesarã. În cadrul medicinei primare sau chiar şi la alte niveluri se ignorã, în cadrul anamnezei, întrebãrile despre calitatea/durata somnului ori pacienţii (mare parte) nu iniţiazã o discuţie privind somnul. Dupã cum relevã un studiu, peste 50% dintre adulţi prezintã patologie de somn cel puţin câteva nopţi pe sãptãmânã, circa 40% acuzã somnolenţã diurnã timp de minimum câteva zile pe lunã, iar unii au comportamente violente în timpul somnului (neintenţionale). Multitudinea faţetelor somnului şi a tulburãrilor sale a dus la creearea unei medicine a somnului.

Monografia Farmacoterapia somnului (Edit-Dan, Iaşi, 2008), semnatã de cãtre doi farmacologi ieşeni, prof. dr. Ostin C. Mungiu şi şef lucr. dr. Irina M. Jaba, completeazã fericit contribuţiile diverşilor specialişti în domeniul patologiei somnului. Abordarea priveşte aspectele genetice ale ritmului nictemeral somn-veghe, stadiile şi mecanismele somnului, oferã o clasificare a tulburãrilor de somn şi paleta substanţelor sedative, hipnotice şi anxiolitice folosite în terapie, clasele de agenţi terapeutici ce influenţeazã ritmul veghe-somn, dar şi gestionarea farmacologicã a problemelor respiratorii survenite în timpul somnului.

Un capitol aparte este cel privitor la relaţia „somn-durere". Prof. Ostin C. Mungiu, promotor al algeziologiei în România şi director al Centrului pentru Studiul şi Terapia Durerii din cadrul U.M.F. „Grigore T. Popa" Iaşi şi dr. Irina M. Jaba, medic specialist farmacologie clinicã, explicã diversele teorii şi studii ce abordeazã influenţa numeroaselor stãri patologice şi a durerii asupra calitãţii somnului.

Somnul, ca şi alte aspecte ale existenţei, este compromis de cãtre durere. Diverse afecţiuni (reumatice, psihosomatice) au ca o componentã majorã durerea; aceasta, prin diferite mecanisme, afecteazã calitatea şi durata somnului, dar şi tulburãrile somnului modificã senzaţia la durere. Astfel cã „relaţiei bidirecţionale dintre somn şi durere" îi este rezervat un spaţiu în aceastã lucrare, încât medicul trebuie sã colaboreze cu farmacologul/algeziologul în gestionarea ambelor stãri morbide şi sã aibã în echipa sa un psihoterapeut care sã construiascã terapia adecvatã respectivului gen de pacienţi.

„Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare" este punctul cheie al acţiunii concertate a specialiştilor în domeniu. „Farmacoterapia somnului" se adreseazã acestei palete de medici implicaţi în medicina somnului, dupã cum poate fi consultatã şi de cãtre psihologi sau psihoterapeuţi.

Dr. Richard Constantinescu

Iaşi

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: