Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Sãnãtatea medicilor

Patru studii corelate, din trei ţãri, au analizat sãnãtatea medicilor (doi:10.1136/bmj.a2004; doi:10.1136/bmj.a2155; doi:10.1136/bmj.a2038; doi:10.1136/bmj.a2098).

Publicarea lor coincide cu desfãşurarea conferinţei internaţionale pe tema sãnãtãţii medicilor, care a avut loc în noiembrie 2008, la Londra.1 Frank şi colab. au raportat despre utilizarea alcoolului de cãtre studenţii medicinişti şi despre consilierea pacienţilor cu privire la consumul de alcool în SUA.2 Isaksson Røşi colab. au observat, la doctorii norvegieni, o reducere a burnout-ului (sindrom de epuizare) dupã o intervenţie constând în consiliere,3 iar McLellan şi colab. au prezentat rezultatele a 16 programe de sãnãtate pentru medicii din SUA în cazul abuzului de substanţe de cãtre doctori.4 Brewster şi colab. au raportat efectele obţinute în situaţia medicilor dependenţi de substanţe, monitorizaţi prin asemenea programe, în Ontario, Canada.5 Toate articolele reflectã, într-un fel sau altul, o preocupare legatã de asocierea dintre sãnãtatea doctorilor şi practica lor medicalã.

Tratarea medicilor bolnavi are, drept istoric, asocierea cu o reducere a practicii deficitare.6 Într-adevãr, sociologul medical Gerry Stimson a postulat cã „mişcarea dotorilor deficitari" în SUA s-a nãscut ca o metodã de control profesional pentru definirea problemelor precum abuzul de alcool sau de alte substanţe drept afecţiuni ce necesitã mai degrabã tratament medical decât disciplinã.7 Aşa cum notau McLellanşi colab., programele de sãnãtate curente, pentru medici, din SUA, au dublul scop de a trata doctorii bolnavi şi de a proteja publicul, pornind de la presupunerea cã medicii cu probleme de abuz de substanţe pot fi periculoşi pentru pacienţii lor.4 Autorii raporteazã o ratã de succes de aproximativ 80%. Datele de mai sus sunt întãrite de includerea lor de cãtre 16 programe care, toate, utilizeazã monitorizarea de duratã şi contracte ce includ eventualitatea raportãrii doctorului cãtre autoritãţile de reglementare.Articolul lui Brewster şi colab. a arãtat o ratã de succes similarã pentru programele de monitorizare a dependenţei de substanţe.5 Lipsa variaţiilor între programe face sã fie mai dificile atât rãspunsurile la întrebãrile de cercetat legate de factorii ce duc la succes cât şi compararea diferitelor abordãri. De asemenea, axarea pe astfel de programe exclude medicii la care apar  probleme legate de droguri, dar care apeleazã la tratament în sistem privat.În prezent cunoaştem puţin despre rezultatele terapiilor urmate de asemenea doctori sau despre evoluţia activitãţii lor profesionale.

Isaksson Rø şi colab. au evaluat rezultatele la un an de la consilierea voluntarã pentru sindrom de burnout la medici.3 Ei au constatat cã, în cazul respectivilor subiecţi, practica le afecta acestora sãnãtatea, şi nu invers.Autorii au observat cã o consiliere de grup de o singurã zi sau de o sãptãmânã a redus semnificativ epuizarea emoţionalã şi timpul de absenteism pentru boalã. De asemenea, dupã intervenţie, a crescut frecvenţa de utilizare a psihoterapiei. Autorii s-au concentrat pe caracteristicile personale ale medicilor atunci când au urmãrit factorii predictivi pentru burnoutşi succesul dupã consiliere. Cu toate acestea, au observat cã reducerea orelor de lucru dupã intervenţie a fost cea asociatã cu o reducere a epuizãrii emoţionale. Trebuie sã analizãm factorii generali care-i afecteazã pe doctori şi sãnãtatea lor, dar şi caracteristicile personale ale acestora, atunci când facem recomandãri pentru aplicarea mãsurilor necesare.8

Frank a sugerat anterior existenţa unei corelaţii între obiceiurile personale ale medicilor legate de îngrijirea sãnãtãţii şi sfaturile date de ei pacienţilor.9 În studiul raportat aici, autorii au observat cã studenţii care consumau alcool în exces nu şi-au sfãtuit în nici un fel pacienţii în ceea ce priveşte bãutura, comparativ cu cei care nu consumã alcool, dar medicii care au beneficiat de instruire cu privire la consumul de alcool au dat şi pacienţilor astfel de sfaturi.2 Participanţii la studiu au fost studenţi la medicinã care încã nu aveau o experienţã în specialitatea aleasã, ceea ce, probabil, face ca raportãrile lor privind sfãtuirea pacienţilor sã fie mai puţin predictive pentru practica viitoare. Sunt necesare cercetãri suplimentare cu privire la legãtura dintre obiceiurile sãnãtoase ale medicilor şi îngrijirea pacienţilor, dar o forţã de muncã sãnãtoasã în domeniul medical nu este suficientã pentru a asigura medici buni - sunt necesare şi motivarea, şi unoştinţele, şi abilitãţile. Frank şi colab. au observat şi cã o treime dintre studenţii la medicinã consumã alcool „excesiv".2 Procentul este mai mic decât cel din populaţia generalã de aceeaşi vârstã, dar ridicã probleme cu privire la comportamentul sãnãtos al studenţilor medicinişti.

Cele patru studii au acoperit problematica sãnãtãţii şi bolii la medici - prevenirea primarã în facultatea de medicinã;prevenirea secundarã printr-o intervenţie voluntarã pentru burnout;îngrijirea terţiarã pentru medicii cu abuz de substanţe sau dependenţe.Pe tot acest parcurs se pot naşte multiple întrebãri de cercetat. Cum putem forma medici sãnãtoşi care sã utilizeze voluntar programele în cazul în care au nevoie de ajutor? Când se îmbolnãvesc, doctorii devin întotdeauna „disfuncţionali", şi cum pot fi ei cel mai bine trataţi?

Majoritatea studiilor anterioare au fost efectuate într-o singurã ţarã, ceea ce conferã limite concluziilor. Compararea statelor ce au sisteme medicale diferite şi condiţii variate de muncã pentru doctori va aduce noi cunoştinţe legate de corelarea acestora cu starea de sãnãtate a medicilor.În general, abordãrile privind intervenţiile precoce pentru doctorii bolnavi şi pentru tratarea lor au variat mult.10, 11 Comparaţiile vor aduce rãspunsuri ce nu pot fi obţinute numai din SUA, unde programele sunt relativ uniforme ca monitorizare. InternationalConference on Doctors' Health oferã o oportunitate idealã pentru colaborãri internaţionale şi cercetare aprofundatã în sfera sãnãtãţii medicilor.1

Joan M Brewster assistant professor

Dalla Lana School of Public Health, University of Toronto, Toronto, ON, M5T 3M7, Canada

jmbrewster@sympatico.ca

CERCETARE pag.

Conflicte de interese: Nici unul declarat.

Provenienţã şi sistem de recenzare: Articol comandat, fãrã recenzare externã.

Doctors' health

Healthy doctors-healthy practice

Citaţi articolul ca: BMJ 2008;337:a2161

1. BMA. International Conference on Doctors' Health. Doctors' health matters-finding the balance, 17-19 Nov 2008, London. http://www.bma.org.uk/doctorshealthmatters.

2. Frank E, Elon L, Naimi T, Brewer R. Alcohol consumption and alcohol counselling behaviours among US medical students: cohort study. BMJ 2008;337:a2155.

3. Isaksson Rø KE, Gude T, Tyssen R, Aasland OG. Effect on burnout of counselling intervention for doctors: one year cohort study. BMJ 2008;337:a2004.

4. McLellan AT, Skipper GS, Campbell M, DuPont RL. Five year outcomes in a cohort study of physicians treated for substance use disorders in the United States. BMJ 2008;337:a2038

5. Brewster JM, Kaufmann IM, Hutchison S, MacWilliam C. Characteristics and outcomes of doctors in a substance dependence monitoring programme in Canada: prospective descriptive study. BMJ 2008;337:a2098.

6. American Medical Association. The sick physician. Impairment by psychiatric disorders, including alcoholism and drug dependence. JAMA 1973;223: 684-7.

7. Stimson GV. Recent developments in professional control: the impaired physician movement in the USA. Sociol Health Illness 1985;7:141-66.

8. Arnetz BB. Psychosocial challenges facing physicians of today. Soc Sci Med 2001;52:203-13.

9. Frank E. Physician health and patient care. JAMA 2004;291:637.

10. Oxley JR. Services for sick doctors in the UK. Med J Aust 2004;181:388.

11. Tyssen R. Health problems and the use of health services among physicians: a review article with particular emphasis on Norwegian studies. Indust Health 2007;45:599-610.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: