Terapia intensivă în prematuritatea extremă: factori de prognostic suplimentari vârstei gestaţionale

În cazul prematurilor extremi, decizia de utilizare a măsurilor de terapie intensivă se bazează, în primul rând, pe vârsta gestaţională. Studiul prezentat îşi propune să evalueze şi alţi posibili factori ce influenţează prognosticul unui atare tip de pacienţi.

Au fost studiaţi prospectiv 4 446 de copii născuţi la vârsta gestaţională de 22-25 de săptămâni, corelându-se posibili factori de risc decelabili înainte de naştere sau după cu probabilitatea de supravieţuire, supravieţuirea fără afectarea neurologică profundă şi, respectiv, fără afectare neurologică uşoară la vârsta de 18-22 luni. Dintre pacientii studiaţi, 3 702 (83%) au necesitat ventilaţie mecanică. La vizita de la 18-22 de luni au existat trei ipostaze: 49% dintre subiecţii urmăriţi erau decedaţi, 61% erau decedaţi ori aveau afectare neurologică profundă şi 73% erau decedaţi sau aveau afectare neurologică uşoară. La cei care fuseseră ventilaţi mecanic, asocierea cu expunerea prenatală la corticosteroizi, sexul feminin, naşterea unică, greutatea mare la naştere (increment pentru fiecare 100 g) a contribuit la reducerea riscului de deces şi a riscului de deces şi afectare neurologică profundă sau uşoară, similar cu creşterea vârstei gestaţionale cu o săptămână.

Concluzia studiului schimbă perspectivele de abordare ale prematurilor extremi: prognosticul în cazul celor care necesită măsuri de terapie intensivă este mai bine estimat luând în considerare patru factori suplimentari vârstei gestaţionale: sex, expunere/non-expunere prenatală la corticosteroizi, naştere unică/multiplă şi greutatea la naştere.

Prof.Dr.Mircea Cinteză, Dr.Ştefania Magda

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: