Oare prea mulţi dintre absolvenţii de medicină sunt femei?

DA

Existenţa unui număr prea mare de femei care termină medicina nu este benefică pentru sistemul medical, situaţia fiind similară celei de odinioară, când promoţiile de absolvenţi erau preponderent alcătuite din bărbaţi.

Existenţa unui număr prea mare de femei care termină medicina nu este benefică pentru sistemul medical, situaţia fiind similară celei de odinioară, când promoţiile de absolvenţi erau preponderent alcătuite din bărbaţi. Numărul de femei şi de bărbaţi care intră la facultatea de medicină ar trebui să reflecte, cu aproximaţie, raportul existent la nivelul întregii populaţii. O atare idee se bazează pe conceptul egalităţii şanselor. În cazul de faţă intervin, însă, şi implicaţiile economice şi planificarea forţei de muncă. Voi aduce argumente în sprijinul acestei idei, din perspectiva propriei mele specialităţi, medicina generală, ce ilustrează cel mai grăitor impactul feminizării medicinii.

Femeile şi bărbaţii care îşi doresc o carieră medicală mai flexibilă ar trebui să fie încurajaţi în această direcţie

   

Citând opinia sceptică asupra alegerii primei femei decan al Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii Duke, după ce numirea ei fusese o ştire de pagina întâi în presa scrisă, "Excelenţa şi talentul nu sunt limitate la anumite grupuri, aşa că, în condiţiile în care selecţia se face din cea mai vastă plajă de talente, pare logic ca, în cele mai bu-ne instituţii, diversitatea să se regăsească la toate nivelurile".3

Medicina este o profesie ce implică îngrijire. Atributele medicului, menţionate în Buna Practică Medicală a UK General Medical Council (Colegiul General al Medicilor din Marea Britanie) includ atenţia, consideraţia, demnitatea şi respectul.4 Divizia pentru profesionalism medical din cadrul Royal College of Physicians (Colegiul Regal al Medicilor) afirmă că doctorii trebuie să adopte fără rezerve o atitudine integră, altruistă, marcată de preocuparea unei permanente îmbunătăţiri a performanţelor, excelenţei şi a lucrului în echipă.5 Caracteristicile menţionate se regăsesc deopotrivă la bărbaţi şi la femei, numai că acestea din urmă angrenează mai mult pacienţii, în calitate de parteneri activi, în actul medical, le oferă sprijin emoţional şi se implică în consilierea lor psihologică.6 Un atare tip de îngrijire medicală centrată pe pacient duce la rezultate mai bune.7

Sub-reprezentarea

În momentul de faţă, femeile predomină, în cadrul celor mai multe şcoli de medicină, într-un raport de aproximativ 3:2, însă, cum multe dintre ele ar putea dori, la un moment dat, să lucreze după un program flexibil, este probabil ca, per total, raportul de pe piaţa forţei de muncă să se echilibreze.

Totuşi, tendinţa de creştere a ponderii sexului feminin în rândul studenţilor la medicină nu se regăseşte încă, după absolvire, în anumite domenii, în special în cel academic. Raportul elaborat de Medical Schools College (Consiliul Facultăţilor de Medicină), publicat în iunie 2007, a arătat că doar 11% din corpul profesoral al unităţilor de învăţământ superior de profil din Marea Britanie este reprezentat de femei, faţă de 36% din totalul asistenţilor universitari. Procentul de femei scade odată cu creşterea rangului academic. În SUA, situaţia este similară, numai 15% dintre profesori şi 11% dintre şefii de departament fiind femei.9 Datele menţionate vin oarecum în contradicţie cu rezultatele unor studii de leadership recente, care arată că femeile îşi motivează angajaţii cu succes şi sunt buni conducători de echipă.10

De asemenea, femeile nu sunt reprezentate în mod egal în această profesie, specialităţile ce implică asistenţă de urgenţă şi abilităţi tehnice părând mai puţin atractive.11 În momentul de faţă, ele obţin rezultate mai bune decât bărbaţii la examenele din cadrul facultăţii12 şi la examinarea MRCP;13 aşadar, nu lipsa aptitudinilor academice explică faptul că femeile nu au o ascensiune profesională pe măsura pregătirii lor. Este un argument solid, pe care ar trebui să-l folosim în scopul asigurării egalităţii şanselor în domeniul medical, în loc să ne facem griji că sunt prea multe femei în medicină.

De curând, mult mai multe femei au început să preia poziţii de conducere în cadrul colegiilor medicale şi în alte domenii din sănătate. Poate că echilibrarea raportului dintre ocupanţii poziţiilor de top, care va reflecta, de fapt, o atare creştere a proporţiei femeilor în domeniul medical, nu este decât o chestiune de timp. Poate că, într-adevăr, femeile au nevoie de concedii maternale, dar se pensionează mai târziu, iar faptul că rămân în câmpul muncii o vreme mai îndelungată14 le asigură posibilitatea de-a urca, în timp, pe scara ierarhică şi de a-şi dezvolta aptitudinile de conducere. De asemenea, ele au ocazia de-a dobândi o vastă experienţă de viaţă în afara locului de muncă.

Atât bărbaţii cât şi femeile devin medici de prima mână. Ei ar trebui să fie încurajaţi să îmbrăţişeze această profesie, dar pentru a putea fi permis accesul femeilor în poziţii de conducere, este necesar să acordăm atenţie şi barierelor instituţionale ce împiedică avansarea lor - lipsa modelelor şi a flexibilităţii stagiilor clinice, nivelul scăzut de acceptare a pauzelor în carieră şi a regimului de muncă part-time. Datele mai recente în legătură cu stilurile de leadership sugerează o abordare axată pe colaborare, precum şi pe dezvoltarea lucrului în echipă şi a abilităţilor de comunicare.

Acceptarea flexibilităţii

Piaţa forţei de muncă este în plin proces de schimbare. Estimările sugerează că, în viitorul apropiat, în Marea Britanie vor fi prea mulţi medici care îşi vor căuta de lucru, iar lipsa locurilor de muncă constituie de pe acum un motiv de îngrijorare pentru rezidenţii afectaţi de eşecul recent al Medical Training Application Service (Serviciul de Aplicaţie pentru Pregătire Medicală). Sistemul de Sănătate trebuie să implementeze în timp util săptămâna de lucru de 48 de ore, pentru a se alinia la European Working Time Directive (Directiva Europeană privind Programul de Lucru). În loc să insistăm asupra efectelor negative ale numărului mare de femei care termină medicina, ar trebui să considerăm că feminizarea medicinii este o şansă de a fi creativi în planificarea forţei de muncă şi să admitem că se impune, în acest sens, o abordare mai flexibilă, menită să asigure servicii medicale de calitate, la orice oră din zi sau din noapte. Virarea către un stil mai flexibil va fi mai uşor acceptată de către medicii cu îndatoriri domestice sau de altă natură, iar una dintre consecinţele posibile ar fi ca un număr tot mai mare de femei să ocupe poziţii de conducere.

Femeile şi bărbaţii care îşi doresc o carieră medicală mai flexibilă ar trebui să fie încurajaţi în această direcţie. Stimularea lor în vederea preluării unor poziţii de conducere, însă, presupune luarea în calcul a îmbunătăţirii facilităţilor cu program flexibil pentru îngrijirea copiilor şi a creşterii accesibilităţii şi a finanţării opţiunilor de pregătire part-time. Sunt doar câţiva paşi mici în direcţia propusă, dar ei ar putea asigura un salt uriaş în ceea ce priveşte dezvoltarea, calitatea şi abilităţile de conducere ale personalului medical.

Conflict de interese: JD conduce proiectul de cercetare al Royal College of Physicians referitor la femeile din domeniul medical.

Are there too many female medical graduates?


BMJ 2007; 336:748-9

Faculty of Biomedical Sciences, University College London, London WC1E 6BT and Royal College of Physicians, London
Jane Dacre
vice dean, vice presidentmailto:jdacre@medsch.ucl.ac.uk

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Mădălina Geantă
Autor: