Herniile inghinale

Herniile peretelui abdominal sunt afecţiuni comune, ele având o prevalenţă de 1,7%, pentru toate vârstele, şi de 4%, pentru persoanele din categoria celor de peste 45 de ani.

Ponderea lor, în cadrul herniilor peretelui abdominal este de 75%, riscul apariţiei lor în timpul vieţii fiind de 27%, la bărbaţi şi, respectiv, de 3%, la femei.1 Refacerea peretelui abdominal este una dintre cele mai obişnuite operaţii din chirurgia generală, rata ei situându-se între 10/100 000, în populaţia Marii Britanii, şi 28/100 000, în SUA.2 În 2001-2 au fost efectuate, în Anglia, circa 70 000 de reparaţii ale herniilor inghinale (62 969 primare, 4 939 recurente), care au necesitat, în total, peste 100 000 de zile de spitalizare.

Examinarea unui pacient suspect de hernie inghinală

  • Examinaţi pacientul mai întâi stând în picioare
  • Demonstraţi existenţa tumefacţiei/umflăturii în timpul tusei
  • Apoi examinaţi abdomenul cu pacientul la orizontală
  • Nu vă străduiţi să faceţi diferenţa între herniile directe şi indirecte
  • Diagnostice diferenţiale importante: varice de safenă; hernia femurală (poate fi dificil chiar pentru medici cu experienţă); hidrocel (diagnostic diferenţial pentru hernia inghinoscrotală - poate omite, la examinare, existenţa unui hidrocel)
  •  Dintre pacienţii care se prezintă la consultaţia primară, 90% sunt bărbaţi, iar la sexul masculin, incidenţa afecţiunii creşte cu vârsta, de la 11/10 000 persoană-ani, în categoria 16-24 de ani, până la 200/10 000 persoană-ani, în grupul de 75 de ani sau peste acest prag.3

    Care este aspectul clinic al herniilor inghinale?

    Herniile inghinale se prezintă ca o tumefacţie la nivelul stinghiei, care dispare la presiune minimă sau când pacientul se întinde la orizontală. Cele mai multe determină un disconfort uşor-moderat, care creşte proporţional cu intensitatea efortului fizic. O treime dintre pacienţii programaţi pentru intervenţia chirurgicală nu aveau dureri, iar durerea severă este rară (1,5% în repaus şi 10,2% în mişcare).4

      
    Fig. 1 | Anatomia canalului inghinal

    Herniile inghinale au risc de ireductibilitate sau încarcerare, ceea ce poate determina strangularea şi obstrucţia; cu toate acestea, spre deosebire de cele femurale, strangularea este rară. Statisticile naţionale din Anglia au arătat că 5% dintre corecţiile herniilor inghinale primare au necesitat intervenţii chirurgicale de urgenţă în 1998-9. Vârsta mai matură şi durata mai lungă a afecţiunii şi a ireductibilităţii sunt factori de risc pentru complicaţiile acute. Gallegos şi colegii săi au studiat prezentarea herniei inghinale ca "diagnostic de studiu al strangulării". Doar 14 dintre cei 22 de pacienţi investigaţi aveau ţesuturile compromise în momentul operaţiei, la unul din cei 439 de subiecţi fiind necesară o rezecţie de intestin.5 Rezultatele subliniază faptul că strangularea apare doar sporadic. Un studiu recent, mai mare, a estimat că riscul de strangulare pe durata vieţii este de 0,27%, pentru un bărbat de 18 ani şi de 0,03%, pentru unul de 72 de ani.6

    Cum se evaluează clinic o hernie inghinala?

    O hernie este fie reductibilă, dacă apare intermitent (de pildă, la întindere sau la statul în picioare) şi poate fi împinsă înapoi în cavitatea abdominală, fie ireductibilă, dacă rămâne permanent în afara cavităţii abdominale. Forma reductibilă este, de obicei, o afecţiune îndelungată, iar diagnosticul este clinic, pe baza simptomelor şi a semnelor tipice. Afecţiunea este fie unilaterală, fie bilaterală şi poate să recidiveze după tratament (hernie recurentă).

    Adesea, herniile inghinale sunt clasificate ca directe sau indirecte, în funcţie de proeminarea sacului herniar direct prin peretele posterior al canalului inghinal (hernie directă) sau prin inelul inghinal intern, de-a lungul canalului spermatic, urmând cursul canalului inghinal (hernie indirectă) (fig. 1). Cu toate acestea, nu există nici o valoarea clinică în încercarea de a diferenţia formele directe de cele indirecte. În casetă sunt subliniate elementele importante în examinarea pacienţilor la care se suspectează existenţa unei hernii inghinale.

    Cum poate fi tratata o hernie inghinala?

    Opţiuni chirurgicale pentru herniile inghinale

    Chirurgia este tratamentul de elecţie, variind de la sutura cu nylon, tehnica Shouldice, plasa Lichtenstein (fig. 2), şi până la intervenţia laparoscopică. Tratamentul optim a fost evaluat în cadrul unor trialuri clinice randomizate şi al unor studii populaţionale.

    Intervenţia cu plasă sau cu sutură?

    O metaanaliză de la EU Hernia Trialists Collaboration a comparat intervenţia cu plasă cu tehnicile de suturare din 58 de trialuri ce includeau în total 11 174 de pacienţi.7 Date individuale pentru fiecare subiect au fost disponibile pentru 6 901 indivizi. Recidiva a fost mai puţin frecventă după intervenţia cu plasă (risc relativ estimat 0,43; interval de încredere 95% 0,34-0,55). Un studiu populaţional ce examina riscul de reşută la cinci ani sau mai mult, după aplicarea primară a plasei (metoda Lichtenstein) şi după suturarea herniei inghinale, la 13 674 de pacienţi, a constatat că recăderea după reparaţia cu plasă a reprezentat un sfert din recidivele consecutive corectării cu sutură - risc relativ estimat 0,25 (0,16-0,0).8 Tehnica deschisă cu plasă este reproductibilă de către chirurgii nespecialişti; de aceea, tehnicile deschise sunt preferate pentru hernia inghinală primară (de către 96% dintre chirurgii din Marea Britanie, de 99% dintre cei japonezi, de 95% dintre cei danezi şi de 86% dintre specialiştii americani).9

      
    Fig. 2 | Tehnică de reparare chirurgicală deschisă, cu plasă, a herniei inghinale

    Intervenţie deschisă sau laparoscopică?

    Studii sistematice şi metaanaliza trialurilor clinice randomizate au constatat că, în comparaţie cu tehnica deschisă, chirurgia laparoscopică pentru hernii este asociată cu timpi operatori mai lungi, dar cu durere postoperatorie de mai mică intensitate, cu complicaţii mai puţine şi cu o reluare mai rapidă a activităţilor normale.10, 11 Chirurgia laparoscopică este asociată cu rate mai mari de recidive până la atingerea pragului de învăţare,12 dar determină mai rar durere cronică şi amorţire în cazul evaluării prin chestionare, completate în decurs de până la cinci ani de la operaţie.13 National Institute for Health and Clinical Excellence (Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică - NICE) a recomandat, recent, chirurgia laparoscopică ca opţiune terapeutică pentru hernia inghinală şi a afirmat că, pentru a alege în cunoştinţă de cauză una dintre cele două proceduri, pacienţii ar trebui să fie complet informaţi asupra riscurilor şi beneficiilor fiecăreia în parte.14

    Anestezie locală, generală sau regională?

    Într-un trial multicentric, randomizat, realizat recent, în Suedia, participanţilor li s-a făcut anestezie prin infiltraţie locală, anestezie regională sau anestezie generală pentru repararea herniei inghinale în centre nespecializate. Trialul a identificat un avantaj semnificativ în ceea ce priveşte anestezia cu infiltraţie locală, care a fost asociată cu un timp mai scurt de spitalizare, cu durere postoperatorie mai puţin severă şi cu tulburări de micţiune mai reduse.15 Scăderea semnificativă a costurilor generale a fost corelată cu anestezia locală, ce implică un timp total mai scăzut petrecut în sala de operaţie, o externare mai rapidă şi un instrumentar mai sumar.16 Alte studii au raportat rezultate similare, dar cu diferenţe mai puţin pronunţate, poate datorită lipsei unei standardizări a anesteziei generale în studiul din Suedia.17 Cu toate acestea, multe ţări continuă să utilizeze anestezia generală sau regională pentru tratamentul herniei, anestezia locală având doar puţini adepţi. Un studiu recent, realizat în Danemarca, ce a inclus 57 505 operaţii elective deschise de hernie la nivelul stinghiei (în principal, inghinală) a constatat că, în 64% dintre cazuri, s-a folosit anestezia generală, în 18%, anestezia regională şi în alte 18%, anestezia locală.18 Dintre acestea, procedura regională are cele mai slabe rezultate şi, probabil, un rol minim în chirurgia modernă a herniei inghinale. Utilizarea rarissimă a procedurii locale poate fi legată de tradiţia chirurgicală, de preferinţa chirurgului, de dotările tehnice neadecvate şi de motivaţia redusă pentru tehnicile cost-eficiente.

    Ce sa facem în cazul unei hernii ce prezintă simptome minime sau inexistente?

    O treime dintre pacienţi au simptome minime sau inexistente şi, având în vedere faptul că strangularea apare doar sporadic, nu este clar dacă se impune cu necesitate repararea unor asemenea tipuri de hernii. În încercarea de a clarifica acest lucru, două recente trialuri randomizate (din SUA şi Marea Britanie) au comparat efectele terapiei chirurgicale cu cele ale expectativei.19, 20 Principala variabilă urmărită în ambele studii a fost durerea, întrucât era inacceptabilă persistenţa suferinţei cronice la pacienţi anterior asimptomatici. La unul şi, respectiv, doi ani (SUA şi, respectiv, Marea Britanie) nu a existat nici o diferenţă între cele două grupuri. Totuşi, în studiul din Marea Britanie, probabilitatea ca bolnavii din lotul ţinut în expectativă să ajungă la tratament chirurgical, datorită durerii sau disconfortului, a fost mai mare. Cea mai plauzibilă explicaţie este că mulţi pacienţi (40%) din studiul efectuat în SUA aveau hernie inghinală mică, palpabilă doar la manevre de provocare. Urmărirea continuă în ambele studii ar trebui să stabilească dacă expectativa întârzie sau previne chirurgia. În acelaşi timp, recomandăm tratarea herniei inghinale în cazul tuturor pacienţilor apţi din punct de vedere medical.

    Este indicat bandajul herniar?

    Folosirea unui bandaj herniar pentru a trata hernia inghinală a fost prezentă din vechi timpuri. Banda a fost populară în Marea Britanie în perioada când se aştepta mult timp pentru tratamentul chirurgical; totuşi, pacienţilor le e greu să o poarte şi nu poate fi recomandată ca o formă definitivă de tratament.1

    Care este perioada de recuperare după tratamentul chirurgical al herniei inghinale?

    Convalescenţa are o importanţă socioeconomică. Din studiile care au vizat evoluţia pacienţilor trataţi chirurgical într-un singur centru medical reiese că, în majoritatea cazurilor, durata optimă a perioadei de convalescenţă ar fi de cinci-opt zile, deşi astfel de experimente sunt dificil de integrat, datorită definiţiilor diferite ale convalescenţei. Recent, Bay-Nielsen şi colab. au examinat dimensiunea acestui parametru după intervenţia Lichtenstein, într-un studiu de tip caz-control, folosind baza de date daneză asupra herniilor.21 Durata medie a absenţei de la muncă a fost de şapte zile (muncă sedentară - 4,5 zile, muncă ce necesită efort - 14 zile). Studiul a constatat că a fost posibilă acordarea unei singure zile de convalescenţă fără a creşte recidivele. Temporizarea reluării serviciului a fost determinată, cel mai frecvent, de durere (60% dintre cazuri), urmată de problemele apărute la nivelul plăgii (20%).

    Ce probleme pot sa apara dupa tratamentul chirurgical al herniei inghinale?

    Complicaţii precoce

    Decesul

    Pentru repararea electivă a herniei, rata mortalităţii este mai mică sau similară cu rata standardizată a mortalităţii în populaţie. Bay-Nielsen şi colab. au publicat rezultatele a 26 304 de operaţii înregistrate în baza de date prospectivă daneză privitoare la hernii. Din totalul intervenţiilor asupra celor localizate la nivelul stinghiei, 4% au fost urgenţe. După chirurgia electivă a fost observată o rată a mortalităţii, la 30 de zile, de 0,02%, la pacienţii cu vârste sub 60 de ani şi de 0,48%, la cei de peste 60 de ani.22 Chirurgia acută a avut o mortalitate de 7%, similară cu rata obţinută din studiul arhivei de hernie din Suedia;23 conform datelor furnizate de Scottish Audit of Surgical Mortality (Auditul din Scoţia al Mortalităţii Chirurgicale), rata generală a mortalităţii a fost de 0,2% pentru repararea herniei inghinale, cele mai multe decese fiind înregistrate în rândul populaţiei în vârstă care avea un grad ASA ≥3 (ASA - American Association of Anaesthesiologists - Asociaţia Americană a Anesteziştilor).24

    SURSE ŞI CRITERII DE SELECŢIE

    Am utilizat mai multe baze de date în vederea identificării studiilor incluse în sinteza de faţă - Medline (1966-septembrie 2006); Embase (1980-septembrie 2006); Cochrane Library - şi am căutat informaţii de interes pe site-urile NHS Centre for Reviews and Dissemination; Database of Abstracts of Reviews of Effects; Health Technology Assessment; National Institute for Health and Clinical Excellence (pentru ghiduri clinice) şi în baza de date naţională cu privire la cazurile de hernie. Am urmărit informaţiile referitoare la simptomele, complicaţiile şi tratamentul herniilor inghinale. În plus, am apelat la cunoştinţele vaste ale lui PJOD şi la bogata lui experienţă în ceea ce priveşte chirurgia herniei şi cercetările în domeniu.

    Studii în curs de desfăşurare

    Pentru pacienţi

  • BestTreatments (http://www.besttreatments.co.uk/)- Informaţii bazate pe cele mai recente date experimentale cu privire la herniile inghinale
    Pentru medici
  • PatientUK (http://www.patient.co.uk/showdoc/%2040000295/) - Informaţii despre herniile inghinale
  • WeBSurg (http://www.websurg.com/) - Programe educaţionale privitoare la chirurgia laparoscopică, inclusiv la tehnicile de corectare a herniilor inghinale
  • Complicaţiile plăgii şi infecţiile site-ului operator

    Echimozele şi hematoamele sunt frecvente după repararea herniei, iar ratele infecţiei plăgii variază între 1% şi 7%. Metaanalize recente ale unui studiu Cochrane şi ale altor cercetări sugerează că antibioterapia profilactică nu reduce rata infecţiilor la nivelul site-ului chirurgical.25, 26 În studiul Cochrane, trei dintre cele opt trialuri controlate randomizate au utilizat, comparativ cu restul studiilor, materiale protetice. Nu a fost identificată nici o diferenţă între grupuri, în ceea ce priveşte rata infecţiilor la nivelul site-ului chirurgical; totuşi, analiza pe subgrupuri a arătat că în intervenţia cu plasă ar putea exista un efect protector, dar mărimea grupului nu era corespunzătoare.

    Complicaţii tardive

    Recidiva herniei

    IDEI PRINCIPALE

    Dacă sunt apţi, din punct de vedere medical, să suporte o intervenţie chirurgicală, pacienţii cu hernie inghinală asimptomatică trebuie să aibă posibilitatea de-a opta singuri pentru un tratament sau altul
    Intervenţia chirurgicală cu plasă este asociată cu cea mai scăzută rată a recurenţei herniei
    Intervenţia laparoscopică este propusă pentru herniile inghinale recurente şi bilaterale, deşi poate fi sugerată şi în cazul herniei primare
    Durata medie a absentării de la serviciu, după repararea herniei, este de şapte zile şi poate ajunge la 14 zile, pentru persoanele a căror activitate implică un efort fizic intens
    Complicaţiile precoce includ echimozele, amorţirea şi infectarea plăgii
    Durerea cronică este complicaţia tardivă predominantă

    Studii mari, pe cohorte, realizate în centre specializate au constatat rate foarte scăzute ale recidivei după repararea deschisă cu plasă, iar o metaanaliză a trialurilor clinice randomizate a observat rate mai reduse ale recidivei în repararea cu plasă.8 Butters şi colab. au prezentat, recent, rezultatele urmăririi pe termen lung a unui trial care compara trei tehnici operatorii (Shouldice, Lichtenstein şi tehnica transabdominală pre-peritoneală) aplicate într-un singur centru medical din Germania.27 Ratele recurenţei au fost mai mari în studiul tehnicii Shouldice, celelalte două fiind la egalitate. Şi studiile populaţionale confirmă existenţa unor recurenţe reduse în repararea cu plasă, dar s-ar putea ca multe dintre ele să subestimeze recidivele reale, fiindcă folosesc ratele reintervenţiilor ca marker surogat pentru recidivă. Dintre pacienţii cu hernie recurentă, 30%-50% fie nu realizează situaţia, fie nu doresc o altă intervenţie.

    Durerea cronică

    Caracteristica durerii cronice este persistenţa sau apariţia ei după ce a avut loc vindecarea normală a ţesutului; ea poate fi definită ca durere ce persistă trei luni după corectarea herniei inghinale. Când sunt întrebaţi sau când răspund la întrebările unor chestionare confidenţiale, circa 30% dintre pacienţi menţionează prezenţa durerii pe termen lung sau disconfort la locul intervenţiei. În cadrul consultaţiei din clinică, 10% dintre persoane acuză, de regulă, o durere de intensitate slabă, dar care, la 3% dintre cei examinaţi, poate fi moderată sau severă, afectându-le activitatea profesională şi pe cea din timpul liber.28 Durerea cronică este cea mai severă complicaţie pe termen lung a corectării herniei şi poate persista timp de câţiva ani. Cauza durerii este puţin înţeleasă şi este mai probabil ca ea să apară la pacienţii mai tineri care aveau, înainte de intervenţie, forme mai severe. Analiza de regresie din studiile populaţionale a identificat patru factori capabili să prefigureze, independent, apariţia durerii cronice: un nivel crescut de durere preoperator; vârsta; o intervenţie chirurgicală anterioară; o complicaţie postoperatorie.29, 30 Pacienţii sunt cel mai bine trataţi dacă sunt trimişi la o clinică specializată, unde poate fi iniţiată o abordare multidisciplinară. Explorarea chirurgicală, cu excizia nervului şi îndepărtarea plasei, este rezervată celor la care eşuează tratamentul medical.

    Infertilitatea

    Incidenţa infertilităţii după repararea herniei inghinale este mai mare decât în populaţia generală. Afectarea vaselor deferente în momentul intervenţiei chirurgicale este estimată la 0,3%, pentru adulţi şi la 0,8-2,0%, pentru copii.31 Afectarea testiculelor, ce poate duce la atrofie, e posibil să apară, în timpul unei prime operaţii, în 0,5% dintre cazuri, rata unui asemenea incident putând creşte de 10 ori, în situaţia unei noi intervenţii.31 Astfel, o reducere a recidivelor folosind repararea cu plasă poate reduce pierderea testiculară şi infertilitatea.

    Direcţii de viitor

    Durerea cronică este problema cea mai frecventă şi mai serioasă, pe termen lung, după corectarea herniei inghinale. Multe întrebări, rămase fără răspuns, au în vedere efectul intervenţiei asupra funcţiei sexuale/ejaculării; identificarea factorilor de risc preoperatori ce pot prefigura cu precizie apariţia durerii cronice; măsura în care evenimentele intraoperatorii - manipularea nervului sau afectarea neintenţionată a nervului - au vreun efect; posibilitatea implicării altor aspecte ale tehnicii chirurgicale (cum ar fi tipul de plasă folosită sau tehnica de fixare).

    Contribuţii: JTJ a cercetat literatura. Ambii autori au scris lucrarea.

    Conflict de interese: Nici unul declarat.

    Provenienţă şi modalitate de recenzare: Articol solicitat de BMJ; cu recenzare externă.

    Inguinal hernias

    BMJ 2008;336:269-72
    doi:10.1136/bmj.39450.428275.AD

    University Department of Surgery, Western Infirmary, Glasgow G11 6NT

    Correspondence to: J T Jenkins mailto:mrianjenkins@hotmail.com

    Bibliografie

    1 Kingsnorth A, LeBlanc K. Hernias: inguinal and incisional. Lancet 2003;362:1561-71.

    2 Devlin HB. Trends in hernia surgery in the land of Astley Cooper. In: Soper NJ, ed. Problems in general surgery . Vol 12. Philadelphia, PA: Lippincott-Raven, 1995:85-92.

    3 Chow A, Purkayastha S, Athanasiou T, Tekkis P, Darzi A. Inguinal hernia. BMJ Clin Evid 2007;4:1-20.

    4 Page B, Paterson C, Young D, O'Dwyer PJ. Pain from primary inguinal hernia and the effect of repair on pain. Br J Surg 2002;89:1315-8.

    5 Gallegos NC, Dawson J, Jarvis M, Hobsley M. Risk of strangulation in groin hernias. Br J Surg 1991;78:1171-3.

    6 Fitzgibbons Jr RJ, Jonasson O, Gibbs J, Dunlop DD, Henderson W, Reda D, et al. The development of a clinical trial to determine if watchful waiting is an acceptable alternative to routine herniorraphy for patients with minimal or no hernia symptoms. J AmColl Surg 2003;196:737-42.

    7 EUHernia Trialists Collaboration. Repair of groin herniawith synthetic mesh, meta-analysis of randomized controlled trials. Ann Surg 2002;235:322-32.

    8 Bisgaard T,Bay-NielsenM, Christensen IJ, Kehlet H. Risk of recurrence 5 years ormore after primary Lichtensteinmesh and sutured inguinal hernia repair. Br J Surg 2007;94:1038-40.

    9 KingsnorthA.Controversial topics in surgery: the case for open repair. Ann R Coll Surg Engl 2005;87:59-60.

    10 EU Hernia Trialists Collaboration. Laparoscopic compared with open methods of groin hernia repair: systematic review of randomised controlled trials. Br J Surg 2000;37:860-7.

    11 Memon MA, Cooper NJ, Memon B, Memon MI, Abrams KR. Metaanalysis of randomised clinical trials comparing open and laparoscopic inguinal hernia repair. Br J Surg 2003;90:1479-2.

    12 Neumayer L, Giobbie-Hurder A, Jonasson O, Fitzgibbons R Jr, Dunlop D, Gibbs J, et al. Open versus laparoscopic mesh repair of inguinal hernia. N Engl J Med 2004;350:1819-27.

    13 GrantAM,ScottNW,O'DwyerPJ, for theMRCLaparoscopicHernia Trial Group. Pain and numbness after laparoscopic and open repair of a groin hernia: five year follow-up of a randomized trial. Br J Surg 2005;91:1570-4.

    14 National Institute for Health and Clinical Excellence. Laparoscopic surgery for inguinal hernia repair. 2004. http://www.nice.org.uk/guidance/%20index.jsp?action=download&o=32924.

    15 Nordin P, Zetterstrom H, Gunnarsson U, Nilsson E. Local, regional or general anaesthesia in groin hernia repair: multicentre randomised trial. Lancet 2003;362:853-8.

    16 Nordin P, Zetterstrom H, Carlsson P, Nilsson E. Cost- -effectiveness analysis of local, regional and general anaesthesia for inguinal hernia repair using data from a randomised trial. Br J Surg 2007;94:500-5.

    17 O'Dwyer PJ, Serpell MG, Millar K, Paterson C, Young D, Hair A, et al. Local or General anaesthesia for open hernia repair: a randomized trial. Annals of Surgery 2003;237:574-9.

    18 Kehlet H, Bay-NielsenM.Anaesthetic practiceforgroinhernia repair-a nation-wide study inDenmark1998-2003. Acta Anaesthesiol Scand 2005;49:143-6.

    19 Fitzgibbons RJ, Giobbie-Hurder A, Gibbs JO, Dunlop DD, Reda DJ, McCarthy M Jr, et al. Watchful waiting vs repair of inguinal hernia in minimally symptomatic men: a randomised clinical trial. JAMA 2006;295:285-92.

    20 O'Dwyer PJ, Norrie J, Alani A,Walker A, Duffy F, Horgan P. Observation or operation for patients with an asymptomatic inguinal hernia. Ann Surg 2006;244:167-73.

    21 Bay-Nielsen M, Thomsen H, Heidemann Andersen F, Bendix JH, Sorensen OK, Skovgaard N, et al. Convalescence after inguinal herniorraphy. Br J Surg 2004;91:362-7.

    22 Bay-NielsenM, KehletH, StrandL, MalmstromJ, AndersenFH, WaraP, et al. Quality assessment of 26304 herniorrhaphies in Denmark: a prospective nationwide study. Lancet 2001;358:1124-8.

    23 Haapaniemi S, Sandblom G, Nilsson E. Mortality after elective and emergency surgery for inguinal and femoral hernia. Hernia 1999;4:205-8.

    24 McGugan E, Burton H, Nixon SJ, Thompson AM. Deaths following hernia surgery: room for improvement. J R Coll Surg Edinb 2000;45:183-6.

    25 Sanchez-Manuel FJ, Seco-Gil JL. Antibiotic prophylaxis for hernia repair. Cochrane Database Syst Rev 2004;(4):CD003769.

    26 Aufenacker TJ, Koelemay MJW, Gouma DJ, Simons MP. Systematic review and meta-analysis of the effectiveness of antibiotic prophylaxis in prevention of wound infection after mesh repair of abdominal wall hernia. Br J Surg 2006;93:5-10.

    27 Butters M, Redecke J, Koninger J. Long-term results of a randomised clinical trial of Shouldice, Lichtenstein and transabdominal preperitoneal repairs. Br J Surg 2007;94:562-5.

    28 Berndsen FH, Peterson V, Arvidsson D, Leijonmarck C-E, Rudberg C, Smedberg S, et al. Discomfort five years after laparoscopic and Shouldice inguinal hernia repair: a report fromtheSMIL Study Group. Hernia 2007;11:307-13.

    29 Franneby U, Sandblom G, Nordin P, Nyren O, Gunnarsson U. Risk factors for long-term pain after hernia surgery. Ann Surg 2006;244:212-9.

    30 Bay-NielsenM, Perkins FM, Kehlet H. Pain and functional impairment 1 year after inguinal herniorraphy: a nationwide questionnaire study. Ann Surg 2001;233:1-7.

    31 Fitzgibbons Jr RJ. Can we be sure that polypropylene mesh causes infertility? Ann Surg 2005;241:559-61.

    Rate this article: 
    Average: 5 (1 vote)
    Bibliografie: 
    Traducere: 
    Dr. Raluca Darabă
    Autor: