Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Cefaleea de tip tensiune

Cefaleea cu caracter de tensiune este o afecţiune neurologică manifestată printr-o predispoziţie la atacuri între uşoare şi moderate de dureri de cap, cu câteva simptome asociate.

Diagnosticul se stabileşte pe baza istoricului şi a examinării clinice. De-a lungul ultimelor decenii, cercetările despre cefalee s-au concentrat pe migrenă, iar majoritatea celor mai pertinente date pentru tratamentul cefaleei de tip tensiune are o vechime de zeci de ani. La ora actuală sunt disponibile câteva ghiduri terapeutice bazate pe consens (vezi caseta cu Resurse Educaţionale Adiţionale, de la sfârşitul articolului). Tratamentul s-a modificat puţin de-a lungul ultimelor decenii. Mulţi pacienţi se tratează singuri când au atacuri acute şi solicită sfaturi autorizate numai dacă episoadele respective devin frecvente sau cronice. Prezenta lucrare se concentrează pe modul de identificare şi de tratare al pacienţilor care necesită îndrumare medicală în atacurile acute şi medicaţie preventivă, pentru a reduce la maximum riscul unor atacuri ulterioare.

Ce este cefaleea cu caracter de tensiune?

CERCETĂRI ÎN CURS DE DESFĂŞURARE

  • Sunt în curs de elaborare câteva noi tratamente pentru cefaleea de tip tensiune. Prevalenţa tulburărilor de tipul cefaleei primare şi problemele pe care le determină beneficiază de puţină atenţie din partea cercetătorilor din domeniul farmaceutic şi din cel academic. În acest sens, lucrurile stau cel mai prost în ceea ce priveşte cefaleea de tip tensiune
  • Efectul inhibitorilor sintezei de oxid nitric este examinat în studii clinice pentru tratamentul migrenei şi e posibil să se ajungă la testarea eficienţei lor şi în cazul cefaleei de tip tensiune
  • În caseta 1 sunt rezumate criteriile pentru diagnosticarea acestei maladii, menţionate în cea de-a doua revizuire a clasificării internaţionale a afecţiunilor de tip cefalee, în care entitatea în cauză este clasificată în funcţie de caracterul ei episodic sau cronic şi de prezenţa sensibilităţii musculare.1

    Ce determina cefaleea de tip tensiune?

    Nu este clar care este cauza de bază a acestui tip de cefalee. Activarea neuronilor aferenţi periferici, hiperexcitabili, de la nivelul muşchilor capului şi ai gâtului constituie cea mai probabilă explicaţie pentru episoadele rare de cefalee tip tensiune.2 Sensibilitatea musculară şi tensiunea psihologică sunt asociate şi agravează afecţiunea în speţă, dar nu constituie cauza ei clară.2 Unii dintre pacienţii cu un atare tip de cefalee prezintă anomalii în ceea ce priveşte procesarea centrală a durerii şi o sensibilitate generalizată crescută la durere.3 Susceptibilitatea la cefaleea de tip tensiune este influenţată de factori genetici.4

    Cine prezintă risc de cefalee cu caracter de tensiune?

    Prevalenţa medie, de-a lungul vieţii, a cefaleei de tip tensiune, la adulţi, calculată pe baza rezultatelor cumulate din cinci studii populaţionale, este de 46% (interval 12-78%).5 Copiii sunt adesea afectaţi, dar vârfurile prevalenţei se înregistrează, la ambele sexe, în preajma vârstei de 40-49 de ani.6 Raportul femei/bărbaţi, de aproximativ 5:4, creşte pe măsură ce durerile de cap se cronicizează. Prevalenţa cefaleei tip tensiune episodică are o tendinţă ascendentă proporţională cu nivelul educaţional.7

    Caseta 1 Criterii de diagnostic pentru cefaleea de tip tensiune*

    (A) Cel puţin 10 episoade care îndeplinesc criteriile B-D:
    (B) Cefalee care durează de la 30 de minute la şapte zile
    (C) Cefaleea are cel puţin două dintre următoarele caracteristici:

  • Localizare bilaterală
  • Caracter de apăsare/strângere (nepulsatil)
  • Intensitate uşoară sau moderată
  • Neagravată de activitatea fizică de rutină, cum ar fi mersul sau urcatul scărilor
    (D) Ambele din următoarele caracteristici:
  • Fără greaţă sau vărsături (poate să apară anorexia)
  • Nu mai mult de un episod de fotofobie sau fonofobie
    (E) Nu poate fi atribuită unei alte afecţiuni
    Cefalee de tip tensiune episodică sporadică
    Diagnosticată dacă cefaleea ce îndeplineşte criteriile de mai sus apare în medie < o zi pe lună (< 12 zile pe an)
    Cefalee de tip tensiune episodică frecventă
    Diagnosticată dacă durerile de cap apar > 1 şi < 15 zile pe lună ( > 12 şi < 180 zile pe an)
    Cefalee de tip tensiune cronică
    Diagnosticată dacă durerile de cap apar ≥15 zile pe lună (180 zile sau mai mult pe an)
    *Adaptate după a doua revizuire a clasificării internaţionale a afecţiunilor de tip cefalee1
  • Caseta 2 Modul de evaluare a sensibilităţii musculare în cefaleea de tip tensiune*

    Sensibilitatea pericraniană este uşor înregistrată prin palpare manuală cu mişcări mici de rotaţie şi o presiune fermă (preferabil, cu ajutorul unui palpometru), cu al doilea şi al treilea deget situate pe muşchii frontal, temporal, maseter, pterigoid, sternocleidomastoidian, splenius şi trapez. Un scor de sensibilitate locală de la 0 la 3 pe fiecare muşchi poate fi adunat pentru obţine un scor total de sensibilitate pentru fiecare individ. S-a demonstrat că, prin utilizarea unui dispozitiv sensibil la presiune, ce permite palparea cu o presiune controlată, această examinare clinică devine mai validă şi reproductibilă. Un astfel de echipament nu este disponibil, în general, pentru clinicieni, ei fiind sfătuiţi să efectueze, pur şi simplu, palparea manuală ca o examinare clinică tipică.
    Palparea reprezintă un ghid util pentru strategia de tratament. Adaugă, de asemenea, valoare şi credibilitate la explicaţiile oferite pacientului.
    *Date preluate din a doua revizuire a clasificării internaţionale a afecţiunilor de tip cefalee

    Forma cronică este mai puţin comună, ea afectând doar aproximativ 3% din populaţia generală, dar este prezentă la peste o jumătate dintre cei care au dureri de cap mai mult de 180 de zile pe an.8 La o minoritate substanţială de persoane, prezenţa cefaleei de tip tensiune a avut un impact negativ asupra timpului de lucru sau a productivităţii muncii, devenind, astfel, o problemă importantă de sănătate publică.9

    Cum se prezintă cefaleea de tip tensiune?

    Este puţin probabil ca persoanele care au doar ocazional cefalee de tip tensiune să ceară sfatul unui medic. Pe măsură ce creşte frecvenţa durerilor de cap se accentuează şi severitatea durerii şi probabilitatea ca persoana în cauză să solicite tratament; este mai posibil ca, mai curând, pacienţii tineri să se prezinte la consult.10 De obicei, este acuzată o senzaţie bilaterală, de la uşoară la moderată, de tensiune musculară ori de presiune, ce durează mai multe ore sau zile, fără să fie asociată cu simptome constituţionale ori neurologice. Uneori, pacienţii descriu şi indică simultan localizarea durerii ("banda din jurul capului") (figura).

    Caseta 3 Recomandări pentru neuroimagistică

    Conform îndrumărilor date de Federaţia Europeană a Societăţilor Neurologice, neuroimagistica pentru cefaleea non-acută este absolut necesară în situaţiile descrise mai jos (date obţinute din studii observaţionale sau din trialuri metodologice slab randomizate)

  • Cefalee cu caractere atipice
  • Istoric de convulsii
  • Semne sau simptome neurologice
  • Boli simptomatice, cum ar fi sindromul imunodeficienţei dobândite, tumorile sau neurofibromatoza
  • Există mai multe şanse ca îngrijirea medicală să fie solicitată într-o măsură mai mare de către persoanele cu cefalee cronică decât de cele cu cefalee episodică. Adesea, pacientul are un istoric de cefalee episodică, dar consultaţia este amânată până la creşterea frecvenţei şi a tulburărilor consecutive. Într-unul dintre studii, două treimi dintre persoanele care s-au prezentat cu cefalee de tip tensiune cronică au avut, înainte de consultaţie, dureri de cap în fiecare zi sau aproape zilnic, pentru o medie de şapte ani. Cei mai mulţi şi-au continuat activitatea obişnuită, la şcoală sau la serviciu, dar performanţele lor au fost afectate substanţial. Aproape jumătate dintre ei aveau anxietate severă ori depresie, iar tulburările afective au fost premonitorii pentru tulburările funcţionale.10

    Poate fi dificil să facem distincţia între cefaleea de tip tensiune şi alte cauze de cefalee, în special migrena sau durerile de cap datorate problemelor la nivelul gâtului. Atât migrena cât şi cefaleea de tip tensiune au forme cronice şi, pe măsură ce durerile de cap devin mai frecvente, caracterele specifice ale migrenei dispar, iar severitatea tinde să scadă. Sensibilitatea musculară a cefaleei de tip tensiune poate implica gâtul, ducând la presupunerea că el este cauza durerii. Cefaleea determinată de medicaţia exagerată se poate manifesta, de asemenea, ca durere cronică zilnică sau aproape cotidiană, fără caractere specifice. În cazul cefaleei de supramedicaţie, încă nu s-au stabilit exact parametrii pe baza cărora poate fi certificată o asemenea formă clinică (cantitatea, tipul de medicaţie, durata şi frecvenţa utilizării ei), ei variind, probabil, în funcţie de caracteristicile individuale. Diagnosticul trebuie luat în considerare la pacienţii care iau fie opioide ori combinaţii de analgezice, în medie, timp de 10 sau mai multe zile pe lună, fie un analgezic simplu, în medie, pentru 15 sau mai multe zile pe lună.1, 11

    Ce examinari, teste sau studii imagistice sunt utile?

    ÎNTREBĂRI RĂMASE FĂRĂ RĂSPUNS

  • Cum activează factorii declanşatori emoţionali, cum ar fi stresul psihologic, mecanismele durerii de cap?

  • Ce este diferit la persoanele care nu au niciodată dureri de cap?

  • Care sunt efectele specifice ale celor mai utilizate tratamente nemedicamentoase pentru cefalee, cum ar fi psihoterapia, masajul şi exerciţiul fizic?

  • Când este momentul optim pentru a interveni cu un tratament preventiv pentru cefalee?

  • Care sunt mecanismele cefaleei determinate de supramedicaţie?

  • Dacă un pacient îndeplineşte criteriile pentru cefaleea de tip tensiune şi are un examen neurologic normal, testarea diagnostică ulterioară nu este, în general, utilă. Palparea manuală a muşchilor pericranieni este o tehnică valoroasă de examinare fizică, dar prea puţin utilizată: sensibilitatea musculară la palpare este cea mai frecventă descoperire patologică în acest tip de cefalee, deşi absenţa sa nu o exclude (caseta 2).1 Examinarea atentă a fundului de ochi pentru edemul papilar sau alte tulburări este importantă pentru evaluarea prezenţei unor dureri de cap secundare. Testarea corespunzătoare depinde de diagnosticul suspectat; un istoric de "scanare normală a capului" nu exclude toate cauzele serioase de cefalee. În caseta 3 sunt prezentate unele situaţii ce impun o evaluare neuroimagistică a durerilor de cap non-acute.

    Cine trebuie sa urmeze tratamentul?

    Persoanele cu episoade rare de cefalee şi cu rezultate bune după utilizarea ocazională a medicamentelor care nu necesită prescripţie medicală, nu necesită tratament, deşi s-ar putea ca unele dintre ele să simtă nevoia unei confirmări a justeţii unei asemenea abordări. În general, medicaţia pentru cefaleea acută nu ar trebui utilizată mai mult de două sau de trei zile pe săptămână, pentru a minimiza posibilitatea apariţiei cefaleei determinate de abuzul de medicamente sau a celei de "recădere".1, 11 Tratamentul medical este indicat pentru persoanele al căror aport de medicamente fără prescripţie medicală depăşeşte cu regularitate nivelul menţionat, urmare a posibilităţii apariţiei cefaleei datorate supramedicaţiei ori a altor complicaţii. Supravegherea medicală este necesară şi în cazul pacienţilor cu dureri de cap care le afectează serios activitatea obişnuită sau a căror frecvenţă ori severitate este, adesea, foarte mare. Nu se ştie dacă tratamentul previne sau întârzie tranziţia de la cefaleea de tip tensiune episodică la cea cronică.

    Cum trebuie tratata cefaleea de tip tensiune?

    Tratamentul pentru un atare tip de cefalee presupune o terapie acută, în cazul atacurilor individuale, şi o abordare preventivă, în vederea reducerii la maximum a numărului de episoade. Tratamentul acut şi cel preventiv pot fi utilizate împreună.

    Atacurile individuale de cefalee

      
    Pacient cu cefalee de tip tensiune, care indic[ localizarea durerii sale de cap

    Atacurile acute sunt tratate, de obicei, cu analgezice simple. Aspirina orală în doză de 500-1 000 mg are cea mai bună eficienţă, conform trialurilor controlate randomizate. Într-unul dintre studii, 75% dintre participanţi au semnalat ameliorarea durerii la două ore după administrarea de aspirină, iar succesul nu a fost afectat de intensitatea durerii la momentul tratamentului.12 Sunt eficiente şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, ceea ce sugerează un efect al categoriei din care fac parte. Iritarea gastrică şi ulceraţia ocazională pot complica terapia cu aspirină sau cu alte antiinflamatorii nesteroidiene, chiar şi când sunt folosite intermitent. Datele despre paracetamol (acetaminophen), obţinute din trialuri controlate randomizate, sunt neconcludente; acţiunea lui este, probabil, mai eficientă decât cea a placebo, dar inferioară celei a antiinflamatoarelor nesteroidiene.12, 13

    Trialurile controlate randomizate arată că pentru stadiul acut al cefaleei de tip tensiune sunt eficiente şi medicamentele combinate ce conţin analgezice simple şi cafeină.14-16 Multe dintre ele sunt disponibile fără prescripţie medicală, ceea ce face dificilă monitorizarea lor de către medic.

    Opioidele sau sedativele hipnotice nu ar trebui folosite de rutină în cazul acestui tip de cefalee, deoarece afectează atenţia şi generează frecvent sindroame de abuz şi de dependenţă.17 Rezultatele studiilor de tip caz-control şi de cohortă arată că opioidele cresc riscul de cefalee cronică.18-20 Odată stabilite, toate formele de supramedicaţie sunt dificil de tratat, iar recidivele sunt obişnuite.11 Vigilenţa clinică, pentru a evita supramedicaţia este una dintre cele mai importante responsabilităţi ale medicului care se ocupă de un pacient cu cefalee.

    METODE

    Am căutat pe PubMed folosind ca termeni „cefaleea de tip tensiune"plus trialuri randomizate controlate (173 de rezultate), studii sistematice (17), metaanalize (14) şi baza de date Cochrane (4). Am mai căutat folosind termenul „cefalee de tip tensiune" plus patofiziologie (503) şi folosind termenii factori de risc plus cefalee de tip tensiune şi studii sistematice (3) sau metaanalize (0). Am căutat secţiunile... „epub ahead of print" ale revistelor de specialitate Headache şi Cephalalgia. Calitatea generală a datelor a variat considerabil: a fost foarte lungă în cazul studiilor ce analizau mecanismele fiziopatologice ale cefaleei, medie, pentru trialurile de tratament ale drogurilor recent introduse şi slabă, pentru multe droguri mai vechi şi pentru tratamentele nefarmacologice (cu excepţia biofeedback-ului şi a unor studii de acupunctură). Există foarte puţine studii de varii tipuri despre o evaluare corectă, ori strategii de testare, sau tehnici de examinare.

    Tratamentul preventiv

    Tratamentul preventiv zilnic ar trebui luat în considerare la pacienţii cu dureri de cap frecvente sau care răspund slab numai la terapia iniţială (de reducere a durerii). Riscul dezvoltării unor episoade mai frecvente de cefalee de-a lungul timpului este limitat, în principal, la pacienţii cu cel puţin două episoade de cefalee pe lună, iar riscul creşte exponenţial, odată ce episoadele devin săptămânale, sugerând faptul că tratamentul preventiv trebuie luat în considerare înainte de acest moment.20 Experienţa clinică şi datele obţinute din studiile de caz şi de cohortă sugerează că beneficiul terapiei preventive este diminuat când pacienţii utilizează simultan şi excesiv analgezice. În cele mai multe dintre cazuri, trebuie sugerată încetarea medicaţiei înainte de începerea tratamentului preventiv.

    SFATURI PENTRU NESPECIALIŞTI

  • Cea mai mare parte a pacienţilor din practica generală, care se prezintă cu cefalee are fie migrenă, fie cefalee de tip tensiune

  • Istoricul caracterelor cefaleei este cel mai important în stabilirea unui diagnostic; cu excepţia sensibilităţii musculaturii pericraniene la palparea manuală, examinarea fizică şi neurologică ar trebui să conducă la rezultate normale în cazul pacienţilor cu cefalee de tip tensiune sau ar fi util ca orice anomalie să fie explicată prin alte afecţiuni

  • Dacă sunt prezente caracteristici îngrijorătoare la examinare sau în istoric, trebuie exclusă cefaleea secundară cu ajutorul testărilor adecvate

  • Dacă distincţia între migrenă, cefaleea de tip tensiune şi alt tip de cefalee primară nu este clară, diagnosticul poate fi clarificat prin consultarea însemnărilor zilnice ale pacientului cu privire la caracteristicile durerii

  • Unii indivizi cu dureri de cap ocazionale nu necesită tratament medical. Alţii au nevoie doar de analgezice simple pentru cefaleea acută. Terapia preventivă trebuie luată în considerare dacă tratamentul acut este ineficient sau când cefaleea apare mai des decât de patru ori pe lună

  • O responsabilitate importantă a medicului este monitorizarea consumului de medicamente pentru a preveni abuzul

  • Pacienţii care folosesc cu regularitate medicaţie acută pentru cefalee, mai des decât două sau trei zile pe săptămână, ori ale căror dureri de cap răspund slab la tratament trebuie trimişi la specialist

  • Cele mai bune date despre eficienţă din trialurile controlate randomizate sunt pentru amitriptilină, de obicei, în doze de 75-150 mg pe zi. În plus faţă de efectele sale asupra durerii, amitriptilina scade sensibilitatea musculară.21 Efectul său este crescut de adăugarea relaxării sau a tizanidinei.22, 23 Şi amitriptilina este eficientă pentru profilaxia migrenei, ceea ce o recomandă drept o opţiune bună pentru pacienţii care prezintă ambele forme de cefalee. Efectele secundare obişnuite ale amitriptilinei includ uscăciunea gurii, sedarea, constipaţia şi vederea înceţoşată. Creşterea în greutate este cel mai comun efect secundar care îi limitează administrarea, apărând până la un sfert dintre pacienţi. Este puţin probabil ca efectele benefice ale amitriptilinei asupra durerilor de cap să provină din acţiunile antidepresive, având în vedere că doza eficientă este, în general, mai scăzută decât cea necesară pentru a trata depresia. În plus, alte medicamente eficiente împotriva depresiei, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, nu sunt eficienţi într-un atare tip de cefalee.

    În comparaţie cu amitriptilina, alte tratamente preventive pentru cefaleea de tip tensiune au mult mai puţine date riguroase ale beneficiilor. Există date reduse din trialurile controlate randomizate despre utilitatea tizanidinei, un agonist, în cefaleea de tip tensiune, în doze de până la 18 mg pe zi. Efectele secundare includ sedarea şi uscăciunea gurii.25 Un studiu a relevat beneficii ale tratamentului cu mirtazapină administrată în doză de 15-30 mg pe zi.26 Trialurile randomizate controlate arată clar că nu există nici un beneficiu pentru injectarea cu toxina botulinică de tip A în muşchii pericranieni.27

    Experienţa clinică sugerează faptul că efectele secundare sunt minimizate şi complianţa creşte atunci când tratamentul preventiv este iniţiat la o doză scăzută şi amplificat gradat, până la atingerea dozei ţintă. O practică uzuală o reprezintă creşterea dozei la intervalele săptămânale. În mod natural, durerile de cap se estompează şi dispar, astfel încât, înainte de-a judeca rezultatele, se recomandă două sau trei luni de terapie preventivă la doza ţintă. O manifestare a cefaleei oferă confirmarea obiectivă a efectelor tratamentului.

    Scopurile uzuale ale medicaţiei sunt reducerea frecvenţei şi a intensităţii durerii şi ameliorarea răspunsului la tratamentul de diminuare a durerii. Nu se ştie care este durata optimă a terapiei preventive. În absenţa datelor, este rezonabilă continuarea unui regim preventiv care s-a dovedit a fi eficient timp de şase luni şi apoi reducerea lentă a dozei, observând cu atenţie frecvenţa cefaleei. Tratamentul poate fi reluat în cazul reapariţiei durerilor.

    Educaţia, sfaturi despre stilul de viata si tratamentul nefarmacologic

    Există puţine date care să susţină sau să infirme cele mai multe recomandări de dietă sau de stil de viaţă pentru cefaleea de tip tensiune; ca urmare, sugestiile pentru schimbarea stilului de viaţă trebuie făcute cu precauţie.

    Un studiu sistematic a descoperit efecte pozitive pentru participanţii care primesc biofeedback - o tehnică de medicină alternativă de menţinere a autocontrolului în comparaţie cu martorii în cel puţin trei studii pentru "cefaleea de tip tensiune/migrenă".28 Un studiu sistematic privitor la terapiile manuale utilizate în acest tip de cefalee a ajuns la concluzia că nu au existat date riguroase care să susţină vreun efect pozitiv al unor asemenea terapii în ceea ce priveşte atenuarea durerii sau influenţarea evoluţiei ei naturale.29 Preponderenţa datelor despre acupunctură sugerează că beneficiile unui asemenea tratament în cefaleea de tip tensiune sunt mici şi, probabil, nespecifice.

    Când este necesara prezentarea la specialist?

    Prezentarea la specialist trebuie luată în considerare la pacienţii al căror diagnostic de cefalee este neclar sau care nu răspund la tratament conform estimărilor. Bolnavii ale căror dureri de cap sunt complicate de abuzul de medicaţie pot necesita supravegherea strictă a regimurilor de întrerupere a medicaţiei permise de îngrijirea specializată.11 Internarea în spital este doar rareori necesară. Rezultatele terapeutice sunt ameliorate, probabil, dacă spitalizarea pacienţilor este recomandată înainte ca abuzul de medicaţie, cefaleea zilnică şi expectativa unui eşec al tratamentului să fi devenit ceva obişnuit.

    Clinici specializate sau unităţi de tratament specific există în cea mai mare parte a ţărilor dezvoltate, dar sunt dificil de găsit în cele cu un nivel de trai mai scăzut. Clinicieni care se interesează în mod special de cefalee pot fi întâlniţi în toată lumea, deşi antrenamentul, experienţa şi specializările medicale variază. În SUA, medicina cefaleei este o subspecialitate neurologică recunoscută, ce implică acreditarea practicienilor şi a programelor de pregătire.

    RESURSE EDUCATIONALE SUPLIMENTARE

    Cadrele medicale şi pacienţii au la dispoziţie materiale educaţionale şi informative din partea organizaţiilor menţionate mai jos:

  • American Headache Society (www.americanheadachesociety.org/)
  • British Association for the Study of Headache (http://www.bash.org.uk/)*
  • European Federation of Neurological Societies (http://www.efns.org/)*
  • International Headache Society (http://www.i-h-s.org/)
  • World Headache Alliance (http://www.w-h-a.org/)
    Resurse disponibile pe bmj.com
  • Melchart D, Streng A, Hoppe A, Brinkhaus B, Witt C, Wagenpfeil S, et al. Acupuncture in patients with tension-type headache: randomisedcontrolled trial. BMJ 2005;331:376-82; doi:10.1136/bmj.38512.405440.8F
  • Fuller G, Kaye C. Headaches.BMJ 2007;334:254-6; doi: 10.1136/bmj.39090.652847.DE
  • Østergaard S, Russell MB, Bendtsen L, Olesen J. Comparison of first degree relatives and spouses of people with chronic tension headache. BMJ 1997;314:1092
  • Goadsby PJ. To scan or not to scan in headache. BMJ 2004;329:469-70 doi:10.1136/bmj.329.7464.469
  • IDEI PRINCIPALE

    Cefaleea de tip tensiune episodică este cea mai comună cauză de cefalee în populaţia generală, ea fiind tratată, de obicei, chiar de către pacient
    Cefaleea de tip tensiune cronică poate fi foarte deranjantă, ea determinând, adesea, prezentarea la consultul medical
    Diagnosticul este clinic, bazat pe criterii general acceptate şi validate pe scară largă
    Factorii periferici sunt implicaţi în cefaleea de tip tensiune episodică, iar cei centrali subliniază, probabil, cefaleea cronică
    Pentru tratamentul acut sunt folosite analgezicele simple, în special aspirina
    Amitriptilina şi antrenamentul de relaxare tip biofeedback asistat au cea mai bună eficienţă pentru prevenirea cefaleei

    Care este prognosticul cefaleei de tip tensiune?

    Prognosticul acestui tip de cefalee în populaţia generală este favorabil: 45% dintre adulţii cu cefalee frecventă sau cronică bazală erau în remisiune la examinarea de la trei ani, deşi 39% încă mai prezentau dureri de cap frecvente, iar 16% aveau cefalee cronică. Rezultatul slab a fost asociat cu prezenţa cefaleei de tip tensiune cronică bazală, migrena coexistentă, celibatul şi problemele cu somnul. Factorii predictivi pentru remisiune au fost vârsta înaintată şi absenţa cefaleei cronice bazale.30 Prognosticul pentru pacienţii care aveau nevoie de intervenţie medicală sau de îngrijire de specialitate a cefaleei nu este, probabil, la fel de favorabil, dar este dificil de determinat, deoarece cazurile variază considerabil de la o clinică la alta şi de la ţară la ţară.

    Mulţumim lui Dhirendra Bana şi pacientului său pentru că ne-au permis să utilizăm fotografiile.

    Contribuţii: PR a scris prima versiune a manuscrisului şi a participat la verificarea conţinutului de idei. EL a studiat literatura, a localizat articolele şi a scris variantele ulterioare. Ambii autori au citit şi au aprobat manuscrisul final. EL este garantul.

    Conflict de interese: EL este editor part time pentru BMJ. În ultimii trei ani a primit fonduri pentru cercetare şi comisioane pentru consultanţă sau pentru susţinerea de conferinţe din partea Allergan, AstraZeneca, Endo, GlaxoSmithKline, Merck, NMT, OrthoMcNeil, Pfizer, National Headache Foundation, American Headache Society, American College of Physicians, American Academy of Neurology şi United Council for Neurologic Subspecialities. PR a primit onorarii pentru susţinerea unor prezentări de la Pfizer.

    Provenienţă şi modalitate de recenzare: Articol solicitat de BMJ; cu recenzare externă.

    Tension-type headache

    BMJ 2008:336:88-92

    1Division of Headache and Pain, Department of Neurology, Brigham and Womenţs/Faulkner Hospitals, Harvard Medical School, Boston, MA, USA
    2Graham Headache Center, Faulkner Hospital, Boston, MA, USA

    Correspondence to: Dr E Loder, 1153 Centre Street, #4970, Boston, MA 02130, USA mailto:eloder@partners.org

    Bibliografie

    1 Headache Classification Subcommittee of the International Headache Society. The international classification of headache disorders: 2nd edition. Cephalalgia 2004;24(suppl 1):9-160.

    2 Ashina M. Neurobiology of chronic tension-type headache. Cephalalgia 2004;24:161-72.

    3 Jensen R, Olesen J. Initiating mechanisms of experimentally induced tension-type headache. Cephalalgia 1996;16:175-82.

    4 RussellMB, Saltyte-Benth J, Levi N. Are infrequent episodic, frequent episodic and chronic tension-type headache inherited? J Headache Pain 2006;7:119-26.

    5 Stovener LJ, Hagen K, Jensen R, Katsarava Z, Lipton RB, Scher AI, et al. The global burden of headache: a documentation of headache prevalence and disabilityworldwide. Cephalalgia 2007;27:193-210.

    6 Laurell K, Larsson B, Eeg-Olofsson O. Prevalence of headache in Swedish schoolchildren, with a focus on tension-type headache. Cephalalgia 2004;24:380-8.

    7 Schwartz BS, Stewart WF, Simon D, Lipton RB. Epidemiology of tension-type headache. JAMA 1998;279:381-3.

    8 Scher AI, Stewart WF, Liberman J, Lipton RB. Prevalence of frequent headache in a population sample. Headache 1998;38:497-506.

    9 Schwartz BS, Stewart WF, Lipton RB. Lost workdays and decreased work effectiveness associated with headache in the workplace. J Occup Environ Med 1997;39:320-7.

    10 Holroyd KA, Stensland M, Lipchik GL, Hill KR, O'Donnell FS, Cordingley G. Psychosocial correlates and impact of chronic tensiontype headaches. Headache 2000;40:3-16.

    11 Dodick, D, Freitag F. Evidence-based understanding of medicationoveruse headache: clinical implications. Headache 2006;46(suppl 4):S202-11.

    12 Steiner TJ, Lange R, Voelker M. Aspirin in episodic tension-type headache: placebo-controlled dose-ranging comparison with paracetamol. Cephalalgia 2003;23:59-66.

    13 Steiner TJ, Lange R. Ketoprofen (25 mg) in the symptomatic treatment of episodic tension-type headache: double-blind placebo-controlled comparison with acetaminophen (1000 mg) Cephalalgia 1998;18:38-42.

    14 Diener HC, Pfaffenrath V, Pageler L, Peil H, Aicher B. The fixed combination of acetylsalicylic acid, paracetamol and caffeine ismore effective than single substances and dual combination for the treatment of headache: a multicentre, randomized, double-blind, single-dose, placebo-controlled parallel group study. Cephalalgia 2005;25:776-87.

    15 Diamond S, Freitag FG. The use of ibuprofen plus caffeine to treat tension-type headache. Curr Pain Headache Rep 2001;5:472-8.

    16 Migliardi JR,Armellino JJ, FriedmanM,GillingsDB,BeaverWT. Caffeine as an analgesic adjuvant in tension headache. Clin Pharmacol Ther 1994;56:576-86.

    17 Silberstein SD, McCrory DC. Butalbital in the treatment of headache: history, pharmacology, and efficacy. Headache 2001;41:953-67.

    18 Scher AI, Lipton RB, Stewart W. Risk factors for chronic daily headache. Curr Pain Headache Rep 2002;6:486-91.

    19 BigalME,Sheftell FD,RapoportAM,TepperSJ, LiptonRB.Chronicdaily headache: identification of factors associated with induction and transformation. Headache 2002;42:575-81.

    20 Scher AI, StewartWF, Ricci JA, Lipton RB. Factors associated with the onset and remission of chronic daily headache in a population-based study. Pain 2003;106:81-9.

    21 Bendtsen L, Jensen R. Amitriptyline reduces myofascial tenderness in patients with chronic tension-type headache. Cephalalgia 2000;20:603-10.

    22 Bettucci D, Testa L, Calzoni S, Mantegazza P, Viana M, Monaco F. Combination of tizanidine and amitriptyline in the prophylaxis of chronic tension-type headache: evaluation of efficacy and impact on quality of life. J Headache Pain 2006;7:34-6.

    23 Holroyd KA, O'Donnell FJ, Stensland M, Lipchik GL, Cordingley GE, Carlson BW. Management of chronic tension-type headache with tricyclicantidepressantmedication, stressmanagement therapy,and their combination: a randomized controlled trial. JAMA 2001;285:2208-15.

    24 Mathew NT. Prophylaxis of migraine and mixed headache. A randomized controlled study. Headache 1981;21:105-9.

    25 FogelholmR,Murros K. Tizanidine in chronic tension-type headache: a placebo controlled double-blind cross-over study. Headache 1992;32:509-13.

    26 Bendtsen L, Jensen R. Mirtazapine is effective in the prophylactic treatment of chronic tension-type headache. Neurology 2004;62:1706-11.

    27 Schulte-Mattler WJ, Krack P, BoNTTH Study Group. Treatment of chronictension type headache with botulinum toxinA: arandomized, double-blind, placebo-controlled multicenter study. Pain 2004;109:110-4.

    28 Stetter F, Kupper S. Autogenic training: a meta-analysis of clinical outcome studies. Appl Psychophysiol Biofeedback 2002;27(1):45-98.

    29 Fernandez-de-Las-Penas C, Alonso-Blanco C, Cuadrado ML, Miangolarra JC, Barriga FJ, Pareja JA. Aremanual therapies effective in reducingpain fromtension-typeheadache?Asystematic review. Clin J Pain 2006;22:278-85.

    30 Lyngberg AC, Rasmussen BK, Jorgensen T, Jensen R. Prognosis of migraine and tension-type headache: a population-based follow-up study. Neurology 2005;65:580-5.

    Rate this article: 
    Încă nu sunt voturi
    Bibliografie: 
    Traducere: 
    Dr. Raluca Darabă
    Autor: