Asa era obstetrica pe vremuri

Copilăria mi-am petrecut-o într-un mic orăşel din sudul Irlandei, unde tatăl meu, care a murit recent, era medicul local şi supraveghetorul unei mari instituţii.

Se specializase, iniţial, ca farmacist, iar mai târziu, în 1926, ca medic. A ţinut să obţină specializarea în sănătate publică şi medicină preventivă. Era un doctor devotat profesiei, interesat de medicină şi de lumea academică. Era cult şi nu prea îl interesau banii.

Într-o noapte de la începutul celui de-al doilea război mondial, pe la ora 1, a fost chemat la o femeie sărmană, într-o casă de pe un deal, situată la trei mile distanţă. Femeia aştepta al şaselea copil şi prezenta sângerare vaginală. Cel mai apropiat telefon era cu trei mile în urmă, iar cel mai apropiat spital, la alte 13 mile, aşa că transportarea gravidei acolo ar fi determinat moartea copilului şi a mamei.

Tatăl meu a introdus două degete prin cervix şi a tras în jos un picior, menţinând o apăsare blândă, până ce copilul s-a născut, din nefericire, mort. Era sânge peste tot, dar mama a supravieţuit. Tata a rămas să o supravegheze încă trei ore, fiindcă nu voia ca mama să decedeze şi să lase în urmă cinci orfani.

La ora 5 dimineaţa a sunat soneria de la uşă. Mamei îi era teamă să deschidă, aşa că i-a trezit pe cei patru copii ai ei mai mari; am liniştit-o cu toţii, spunându-i că dacă cineva se atinge de ea, vom sări şi noi la bătaie cu crosele. În pragul uşii se afla soţul pacientei, care venise să-i mulţumească. Şi-a descoperit capul în semn de respect, şi-a cerut scuze pentru deranj şi a întrebat-o dacă ar putea să-i ofere domnului doctor o pereche de şosete curate.

Ne-am propus atunci, toţi cei patru, să devenim medici.

That was obstetrics that was


BMJ 2008;336:1048

Westbere, Canterbury
Marcus Molony
medic generalist pensionar

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: