Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Ştiu prea multe

În timpul ultimului an de facultate am avut o rotaţie de două săptămâni obligatorii în departamentul de dermatologie de la spital. Chiar dacă eram conştienţi de frecvenţa, importanţa şi, adesea, gravitatea problemelor cutanate, dermatologia nu reprezenta pentru noi o specialitate de interes.

Într-o dimineaţă, după ore, tânărul nostru asistent american pentru dermatologie m-a întrebat, arătând spre cele două aluniţe pe care le aveam pe faţă: "De ce are nevoie un tânăr arătos ca tine de astea?" S-a oferit să mi le extirpe, explicându-mi că era o procedură uşoară, ce nu dura decât câteva minute.

Luat prin surprindere, mi-am dat seama că nu mă sinchisisem până atunci de ele; aluniţele erau chiar "sub nasul meu" şi de-a dreptul deranjante, s-ar putea spune - una deasupra ochiului stâng, iar alta în mijlocul obrazului drept. Empatia şi entuziasmul asistentului de dermatologie erau molipsitoare. Vorbele lui sunau atât de încurajator! Şi nici nu mă făceau să mă simt constrâns, nu mă deranjau, dimpotrivă, îmi lăsau deplina libertate de-a alege. I-am acceptat propunerea repede, fără rezerve, iar cele două aluniţe mi-au fost îndepărtate în câteva minute, sub anestezie locală.

În scurt timp nu mai exista nici un indiciu al existenţei anterioare a aluniţelor, dar în sufletul meu a rămas profunda recunoştinţă faţă de binefăcătorul meu, pe care nu l-am mai revăzut. M-am simţit mult mai bine după aceea, ceea ce m-a făcut să cred că mi-am îmbunătăţit imaginea de sine, iar întâlnirile, dragostea şi chiar viitoarea mea soţie au fost consecinţa directă a scurtului meu stagiu de dermatologie din acel an.

Acum sunt cadru didactic la facultatea în care mi-am efectuat studiile şi, în această postură, mă gândesc adesea la ingredientele esenţiale şi subtile ale mult-discutatei relaţii medic-pacient. Îmi dau seama că asistentul meu de dermatologie a fost exemplul perfect al unui medic excelent - fin observator (altfel nu ar fi remarcat două mici aluniţe ale unuia din cei zece studenţi din grupă), abil în a recunoaşte şi-a aprecia ce este mai bun la pacient (eram singurul fiu al părinţilor mei, care ştiam că mă iubesc, dar era prima oară când cineva îmi spunea că sunt arătos), sensibil şi cu empatie (a văzut lucrurile şi dintr-un alt unghi de vedere, sesizând potenţialul neplăcut al celor două aluniţe), decis şi autoritar (nu a ezitat să ia iniţiativa şi să ofere cea mai bună soluţie), dedicat (nu şi-a pus problema muncii suplimentare şi a responsabilităţii implicate, nici a lipsei totale de recompensă) şi cu adevărat profesionist (a efectuat impecabil operaţia şi urmărirea ulterioară).

Sper să citească aceste rânduri, care sunt o mică atenţie faţă de ceea ce merită. El rămâne primul şi cel mai bun model profesional al meu şi un simbol al modului exemplar în care un medic influenţează viaţa pacienţilor săi.

My first and best role model
BMJ 2008;336:45

Kaplan Medical Centre, Hadassah Medical School, Jerusalem
Ami Schattner
headmailto:amimd@clalit.org.il

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: