Schizofrenia

Schizofrenia este una dintre cele mai grave şi mai înspăimântătoare dintre toate bolile mintale. Nici o altă afecţiune nu stârneşte la fel de multă îngrijorare printre oameni, în presă şi în comunitatea medicală.

Deşi există o serie de tratamente eficiente, accesul la o asistenţă medicală de calitate este, adesea, dificil pentru pacienţi şi pentru familiile lor. În Marea Britanie, ca şi în multe alte părţi ale lumii, o atare situaţie se datorează, în cea mai mare măsură, ofertei insuficiente de servicii medicale, ea putând fi, uneori, pur şi simplu, rezultatul lipsei de informare. În studiul de faţă am clarificat cauzele şi modul de prezentare ale bolii în speţă, am sintetizat terapiile disponibile şi am încercat să clarificăm câteva mituri.

Metode

Am cercetat bazele de date electronice Web of Knowledge, Cochrane Library şi ghidurile actuale ale National Institute for Health and Clinical Excellence (NICE - Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică) pentru un material bazat pe date ştiinţifice.

Ce este schizofrenia?

Denumirea de schizofrenie provine din cercetările timpurii ale bolii, care au conchis că ea se caracterizează prin "deconectarea sau disocierea funcţiilor psihice".w1 Din nefericire, o atare simptomatologie a condus la concepţia greşită că maladia ar contura o "personalitate disociată", ceea ce nu este adevărat. În caseta 1 sunt enumerate simptomele obişnuite ale schizofreniei.

Persoanele cu schizofrenie tipică aud voci (halucinaţii auditive), care adesea le critică sau le traumatizează. Vocile pot să se adreseze direct pacientului, să-i comenteze acţiunile sau să discute între ele despre persoana în cauză. Deloc surprinzător, asemenea oameni încearcă, adesea, să găsească o logică în aceste halucinaţii, ceea ce poate duce la dezvoltarea unor convingeri sau iluzii de-a dreptul ciudate.

Mulţi pacienţi pot avea şi tulburări de gândire şi simptome negative. Acestea din urmă îi pot afecta mai puţin, ele fiind, însă, foarte deranjante pentru cei din jur.


Fig. 1 | Algoritmul de îngrijire fizică: adaptat după ghidurile NICE18

În timp ce adesea credem că schizofrenia este o tulburare majoră faţă de starea de sănătate normală, o simptomatologie uşoară, aproape aidoma, poate să apară şi la persoane sănătoase, fără să fie asociată cu boala.1 Faptul a dus la concluzia că schizofrenia reflectă o deviere mai degrabă cantitativă decât calitativă de la normalitate, în comparaţie cu alte boli, cum ar fi hipertensiunea sau diabetul.

Cât de comună este schizofrenia?

Studiile sistematice arată că, în ciuda incidenţei sale relativ scăzute (15,2/100 000),2 prevalenţa schizofreniei (7,2/1 000)2 este relativ crescută, deoarece apare, deseori, la adultul tânăr şi se cronicizează. Incidenţa ei variază; în prezent este în creştere în unele populaţii (precum cea din sudul Londreiw3), dar în scădere în altele.3 Un studiu global, de mari proporţii, a ajuns la concluzia că maladia este răspunzătoare, la scară mondială, pentru 1,1% din totalul anilor lor din viaţă ajustaţi în funcţie de dizabilităţii şi, respectiv, 2,8% din anii de viaţă trăiţi cu dizabilităţi.w4

Cine prezinta schizofrenia?

De regulă, schizofrenia se dezvoltă la adultul tânăr sau în adolescenţa târzie. La bărbaţi apare mai devreme decât la femei, forma clinică mai gravă a bolii îmbrăcând o alură cu mai multe simptome negative, mai puţine şanse de recuperare completă şi având, în general, o evoluţie cu final prost.4 Studiile sistematice arată că ea este mai frecventă la bărbaţi decât la femei (rata riscului 1,4:12) şi la persoanele născute în mediul urban - amploarea riscului de-a face boala este direct proporţională cu mărimea oraşului şi cu perioada în care au locuit acolo.5 Este mai comună la cei care îşi schimbă domiciliul (migraţi).6 Un studiu mare şi complet a demonstrat că ratele schizofreniei la indivizii afro-caraibieni care trăiesc în Marea Britanie sunt de şase până la opt ori mai mari decât cele ale populaţiei albe native.w5 Ratele rămân mari şi la copiii migraţilor, ceea ce nu se reflectă în creşterea riscului în ţările de origine.w6 În cuantificarea acestui risc mare au fost implicaţi factori de mediu şi sociali şi, ciudat, când ne referim la migraţi, respectivul risc are cea mai mare valoare dacă populaţia în cauză are cea mai scăzută proporţie, raportat la comunitatea locală.7

Ce determina schizofrenia?

Exista o implicare genetica?

Schizofrenia este o afecţiune multifactorială şi cel mai mare factor de risc este un istoric familial pozitiv. În timp ce riscul pe durata vieţii, în populaţia generală, este cu puţin sub 1%, la rudele de gradul unu ale pacienţilor este de 6,5%8 şi creşte la peste 40%, la gemenii monozigoţi ai persoanelor afectate.9 Studiile despre familii extinse, adopţii şi gemeni arată faptul că acest indice de risc reflectă proximitatea genetică dintre rude şi pacientul de referinţă.

Deosebit de posibilă este şi existenţa multor gene cu risc - fiecare dintre ele având un efect slab şi întâlnindu-se relativ frecvent în populaţia generală. Probabil că pacienţii moştenesc mai multe asemenea gene cu risc, care, odată depăşit un prag critic, interacţionează între ele şi cu mediul pentru a determina schizofrenia.

Ce factori de mediu au o pondere evidenta?

O metaanaliză a demonstrat că este mai probabil ca pacienţii cu schizofrenie să fi avut complicaţii obstetricale, în special naştere prematură, greutate scăzută la naştere şi hipoxie perinatală.w8 Aceste noxe precoce de mediu par să aibă un efect insidios asupra dezvoltării creierului. La maturitate acţionează diferiţi factori de mediu stresanţi - inclusiv izolarea socială, status-ul migrator şi viaţa urbană10 - şi ei rămân valabili chiar şi atunci când sunt excluse evenimentele de viaţă ce pot fi atribuite psihozei incipiente. Modul în care părinţii îşi cresc copiii nu pare să aibă un impact major asupra vulnerabilităţii ulterioare, dar familiile au un rol important în evoluţia bolii; pacienţii cu părinţi care îi susţin se descurcă mult mai bine decât cei cu părinţi ostili sau care îi critică. Toţi factorii de risc la un loc relevă existenţa unei interacţiuni între factorii de risc biologici, psihologici şi sociali care determină o dezvoltare progresiv deviantă, concretizată în apariţia psihozei propriu-zise.11, w9

Caseta 1 | Definirea simptomelor schizofreniei

Simptome pozitive
Lipsa discernământului
Incapacitatea de-a aprecia faptul că simptomele nu sunt reale sau determinate de boală

Halucinaţii
O percepţie fără stimul
Halucinaţiile pot să afecteze domeniul oricăruia dintre simţuri - tactil, olfactiv, gustativ sau vizual -, dar halucinaţiile auditive sunt cele mai percutante (de obicei, „se aud voci")

Iluzii/manii
O convingere şi falsă şi fixă, care nu este împărtăşită de ceilalţi membri din anturajul pacientului
Iluziile/Maniile se dezvoltă, adesea, pe teme personale de exemplu:

  • Persecuţia - pacienţii cred că sunt victime ale unei forme de ameninţări sau se află în centrul unei conspiraţii
  • Pasivitatea - bolnavii au senzaţia că gândurile sau acţiunile lor sunt controlate de o forţă sau o persoană din exterior
  • Altele - maniile se pot dezvolta pe orice temă: de exemplu, a grandorii, a sexului sau a religiei

    Tulburarea de gândire
    Se manifestă prin vorbire distorsionată ori ilogică - incapacitatea de-a utiliza limbajul într-o manieră logică şi coerentă
    Caracterizată de „mişcări de du-te vino" - gândire discordantă, fără nici o legătură logică între idei

    Simptome negative
    Acestea includ izolarea socială, aparenţa detaşării de tot şi de toate, neglijarea propriei persoane, pierderea motivaţiei şi a iniţiativei, indiferenţa emoţională şi sărăcirea limbajului

  • Abuzul de droguri poate determina schizofrenia?

    Ştim că stimuli precum cocaina şi amfetaminele pot induce un tablou clinic identic cu schizofrenia paranoică, iar datele recente au implicat şi canabisul. Dovezile ce susţin că pacienţii cu schizofrenie manifestă fumează mai mult canabis decât populaţia generală sunt supraestimate. Studii de cohortă, bine conduse şi complete, cum sunt cele din Dunedin, Noua Zeelandă,12 arată că utilizarea precoce a canabisului - cu mult înainte de apariţia simptomelor psihotice - creşte de patru ori riscul ulterior de schizofrenie, în timp ce o metaanaliză a studiilor prospective a raportat dublarea riscului.13 Efectul este considerabil, chiar şi după controlul oricărui impact al auto-medicaţiei,13 subminând ideea că utilizarea precoce a canabisului este o încercare de-a ameliora tulburările determinate de boala în evoluţie. Doar o mică proporţie din populaţia care consumă canabis dezvoltă schizofrenie, după cum numai câţiva dintre cei care consumă alcool peste limita normală vor avea ciroză. Situaţia reflectă, probabil, o vulnerabilitate determinată genetic faţă de factorul de stres din mediu, o interacţiune genă-mediu. Într-adevăr, variaţiile genei care codifică enzima ce metabolizează dopamina (COMT - catecolamin-O-metiltransferaza) afectează dispoziţia de a dezvolta psihoză la utilizatorii de canabis.14

    Caseta 2 | Simptomele pozitive cele mai comune ale schizofrenieiw17

  • Absenţa percepţiei (97%)
  • Halucinaţii auditive (74%)
  • Idei fixe în ceea ce priveşte propria persoană - autoconştientizare hiperbolizată (70%)
  • Iluzii de referinţă referitoare la lucrurile din jur (67%)
  • Suspiciune (66%)
  • Scăderea afectivităţii (66%)
  • Stări de spirit maniacale (64%)
  • Mania persecuţiei (64%)
  • Alienarea gândirii (52%)
  • Gânduri rostite cu voce tare (50%)
  •   
    Fig. 2 | Algoritmul de tratament farmacologic. Adaptat după îndrumările de prescriere Maudsley

    Diagnosticul precoce şi managementul în îngrijirea medicala primara

    În caseta 2 sunt enumerate cele mai comune simptome pozitive ale schizofreniei, iar în caseta 3 sunt menţionate criteriile de diagnostic ICD-10 (International Classification of Diseases - clasificarea internaţională a bolilor, a 10-a ediţie revizuită). Cu toate acestea, puţini pacienţi se prezintă, iniţial, cu atari manifestări floride, evidente. Este mai probabil ca persoanele respective să aibă simptome mai vagi, cum ar fi anxietatea şi depresia, probleme sociale sau modificări de comportament, în special dificultăţi de concentrare ori să se retragă din viaţa lor socială normală. În caseta 4 sunt reunite întrebări utile de screening pentru bolnavii care au o asemenea simptomatologie.

    Dacă se suspicionează instalarea psihozei, pacientul trebuie direcţionat rapid către asistenţa medicală secundară, care va fi acordată, în multe zone ale Marii Britanii, de către echipele de intervenţie locală precoce, de tratament la domiciliu sau de sănătate mintală din aria comunităţii respective. La această primă examinare este necesară evaluarea riscului pe care îl reprezintă pentru ei înşişi şi pentru cei din jur, iar informaţia trebuie inclusă în biletul de trimitere. Dacă prezenţa simptomelor psihotice este confirmată de un medic psihiatru, după discuţie ar putea fi indicat ca medicul de familie să prescrie un antipsihotic. Actualele ghiduri NICE15 recomandă luarea în considerare şi oferirea de antipsihotice orale atipice, cum ar fi amisulpirida, risperidona, quetiapina sau olanzapina în doze scăzute. Necesitatea internării în spital şi chiar utilizarea Mintal Medical Act va depinde, în principal, de modul în care se prezintă pacientul, de evaluarea riscului şi de disponibilitatea sprijinului comunităţii. Medicii de familie pot contribui substanţial la luarea deciziei respective, datorită relaţiei îndelungate pe care o au cu pacientul şi cu familia acestuia.

    Caseta 3 | Criteriile de diagnostic ICD-10 pentru schizofrenie

    Cel puţin unul dintre ele este prezent, timp de o lună, în cea mai mare parte a timpului

  • Ecoul gândirii, inserţia sau retragerea, ori transmiterea gândirii - fenomene psihoproductive
  • Mania controlului referitor la părţi ale corpului, ori la acţiuni sau la senzaţii
  • Percepţii iluzorii
  • Voci halucinatorii care comentează perpetuu, punând în discuţie pacientul sau părând că vin din anumite părţi ale corpului bolnavului
  • Manii bizare, persistente sau inapropriate cultural

    Sau cel puţin două dintre ele prezente, timp de o lună, în cea mai mare parte a timpului

  • Halucinaţii zilnice persistente, însoţite de manii
  • Exprimare/limbaj incoerent sau irelevant
  • Comportament catatonic - stupoare sau postură fixă
  • Simptome negative - apatie, stare de spirit insensibilă sau nedefinită
  • Este importanta recunoaşterea precoce a bolii?

    Marea majoritate a medicilor de familie sau a generaliştilor, pe ale căror liste există câteva mii de pacienţi, vor consulta, în fiecare an, doar unul sau două cazuri noi de psihoză. În Marea Britanie, durata medie a psihozei netratate - timpul dintre apariţia completă a simptomelor şi iniţierea tratamentului antipsihotic continuu - este, în mod obişnuit, de unul-doi ani.w10 Un studiu sistematic şi o metaanaliză au arătat că evoluţia bolii este cu atât mai gravă cu cât perioada de timp mai sus-menţionată este mai lungă.16, w11 Ideea că reducerea ei se va reflecta într-o ameliorare dinamică a simptomatologiei maladiei a dus, recent, în Marea Britanie şi în alte ţări, la proliferarea serviciilor de acordare a îngrijirilor pentru primul episod de psihoză. Indiferent dacă acest lucru se va dovedi adevărat sau nu,17 pacienţii cu simptome psihotice ar trebui să fie identificaţi şi trataţi cât mai repede posibil.

    Managementul pe termen lung în asistenta medicala primara

    Un medic de familie obişnuit, din Marea Britanie, va avea grijă de aproximativ 12 pacienţi cu schizofreniew12 şi se va ocupa personal, exclusiv, de îngrijirea atentă a şase pacienţi. Odată ce un bolnav s-a recuperat dintr-un episod acut de schizofrenie, ghidurile NICE actuale recomandă păstrarea unor doze profilactice de antipsihotice timp de unul sau doi ani şi continuarea supravegherii în servicii specializate. După cei doi ani, dacă pacienţii se simt bine şi nu mai prezintă simptome, doza poate fi redusă treptat şi bolnavii trebuie monitorizaţi cu atenţie, pentru a detecta orice semn de recidivă; dacă reapare o atare simptomatologie, doza trebuie crescută până la dispariţia ei. Un asemenea program de monitorizare riguroasă poate fi realizat, în cele mai bune condiţii, prin colaborarea între asistenţa medicală primară şi cea secundară.

    Medicii de familie constituie garanţia fundamentală a faptului că pacienţii cu schizofrenie primesc asistenţă medicală fizică de bună calitate (fig. 1).18 Actualele ghiduri NICE încurajează toate cabinetele să-şi stabilească registre de sănătate mintală şi să ofere cu regularitate, în funcţie de nevoile pacientului, controale ale stării lor de sănătate fizică. O atenţie sporită trebuie acordată screeningului pentru: boli endocrine; hiperglicemie şi hiperprolactinemie; factori de risc cardiovasculari, cum ar fi fumatul, hipertensiunea şi hiperlipidemia; precum şi în ceea ce priveşte efectele secundare ale medicaţiei, în special cele neurologice, cardiovasculare şi sexuale (caseta 5).

    Este inevitabil ca unii pacienţi să fie redirecţionaţi către asistenţa medicală secundară.

    Criteriile pentru o atare decizie includ:

    • Complianţă scăzută la tratament

    • Răspuns slab la tratament

    • Abuz continuu de anumite substanţe

    • Creşterea riscului de profil

    La ce terapie se poate aştepta un pacient în cadrul asistentei medicale secundare?

    Aspecte aflate în studiu

    Ar putea exista modalităţi mai adecvate de definire a schizofreniei decât prin prezenţa halucinaţiilor şi a maniilor?
    Care este substratul biologic al schizofreniei? Putem realiza o mai bună înţelegere a localizării oricăror leziuni fiziopatologice şi a impactului lor asupra funcţiei cerebrale?
    Ce alţi factori de mediu cresc vulnerabilitatea faţă de schizofrenie?
    Cum este afectată vulnerabilitatea faţă de schizofrenie prin utilizarea precoce, abuzivă, a tot felul de substanţe medicamentoase?
    Putem ajusta tratamentul - în special cel medicamentos - în funcţie de fiecare pacient, pentru a ameliora rezultatul şi a reduce riscul de apariţie a efectelor secundare?

    Caseta 4 | Întrebări de screening sugerate pentru pacientul care se prezintă cu o posibilă psihoză

  • Auzi voci când nu este nimeni în apropiere? Ce spun acestea?
  • Crezi vreodată că persoanele vorbesc despre tine sau te bârfesc, poate chiar se gândesc să te prindă?
  • Crezi vreodată că, într-un anumit mod, aceste persoane pot să afle ce gândeşti sau să-ţi manipuleze gândirea?
  • Tratamentul farmacologic

    Prima linie de medicamente pentru un pacient cu un prim episod de psihoză este un antipsihotic oral atipic, cum ar fi risperidona sau olanzapina (fig. 2). Companiile farmaceutice au subliniat superioritatea profilului efectelor secundare al acestor medicamente, însă, în realitate, drogurile atipice au efecte secundare diferite faţă de antipsihoticele tipice, care pot fi şi ele la fel de debilitante. Trialuri randomizate controlate bine realizate au arătat că, exceptând clozapina, respectivele medicamente noi nu sunt mai eficiente decât ale drogurilor tipice mai vechi.20, 21 Aşadar, pacienţii cu boală instalată, care iau deja un antipsihotic tipic, se simt bine din punct de vedere clinic şi nu prezintă efecte secundare grave, nu trebuie să-l înlocuiască cu unul atipic.15

    Schimbarea schemei terapeutice în acest sens ar trebui avută în vedere, de către clinicieni, numai în cazul pacienţilor care prezintă o simptomatologie extrapiramidală. Regimurile cu doze intermitente şi pauze de medicament, în vederea reducerii efectelor secondare, nu sunt recomandate, deoarece cresc riscul de recidivă. Preparatele retard sunt administrate, de obicei, pentru a preveni eludarea neconcordanţei cu schema terapeutică şi a facilita regimurile de dozare. Este necesară utilizarea celei mai scăzute doze eficiente de antipsihotic, iar folosirea simultană a două sau mai multe antipsihotice va fi rezervată numai pentru serviciile specializate. Anticolinergicele nu trebuie prescrise de rutină în prevenirea efectelor secundare, deoarece au consecinţe adverse asupra cunoaşterii şi memoriei.

    Metaanaliza a demonstrat că clozapina este cel mai bun medicament pentru 20-30% dintre pacienţii rezistenţi la tratament.22 Fenomenul este definit drept incapacitate de răspuns la două sau mai multe antipsihotice (dintre care unul ar trebui să fie atipic), chiar dacă ele au fost administrate în doza adecvată (timp de cel puţin şase-opt săptămâni), iar factorii destabilizatori, cum ar fi eşecul concordant sau abuzul de substanţe, au fost excluşi. Pentru a preveni agranulocitoza, ce apare la mai puţin de 1% dintre pacienţii care iau clozapină, trebuie efectuat un control regulat al hemoleucogramei complete. Clozapina este singurul antipsihotic care poate reduce simptomele pozitive şi negative la pacienţii cu tratament nejugulabil şi ar trebui prescris imediat ce se confirmă nereceptivitatea la terapie.

    Tratamentul psihologic

    Anumite tratamente psihologice pot contribui la ameliorarea simptomelor, la îmbunătăţirea funcţionalităţii şi la prevenirea recidivei, deşi disponibilitatea lor este adesea limitată de inexistenţa unor terapeuţi calificaţi. Studiile sistematice arată că terapia cognitiv-comportamentală poate să reducă simptomele persistente şi să amelioreze autoaprecierea adecvată;18, 23 ghidurile NICE recomandă efectuarea a cel puţin 10 sesiuni în decursul a trei luni. Terapia familială oferă sprijin şi educaţie pentru familii. Ea urmăreşte îmbunătăţirea comunicării dintre membrii familiei, augmentarea conştientizării la toate persoanele implicate şi reducerea disconfortului; poate ajuta la scăderea ratei recidivelor, a spitalizărilor, a simptomelor, precum şi a poverii celor care au grijă de bolnavi; contribuie şi la ameliorarea complianţei la tratament. Studiile sistematice au arătat că psihoeducaţia poate reduce numărul reşutelor şi al frecvenţei internărilor, precum şi raportul cost/eficienţă. Alte tratamente cu dovezi mai puţin clar stabilite includ terapie de remediere cognitivă şi educarea abilităţilor sociale. Psihoterapia psihodinamică poate creşte riscul de recădere.w15

    Caseta 5 | Efecte secundare obişnuite ale drogurilor antipsihotice19

    Antipsihoticele de primă generaţie
    Efecte extrapiramidale:

  • Distonie
  • Pseudoparkinsonism
  • Akatizie
  • Dischinezie tardivă
    Sedarea
    Hiperprolactinemia
    Reducerea pragului de declanşare a crizelor
    Hipotensiune posturală
    Efecte anticolinergice:
  • Vedere înceţoşată
  • Gură uscată
  • Retenţie urinară
    Sindrom malign neuroleptic
    Creştere în greutate
    Disfuncţii sexuale
    Cardiotoxicitate (inclusiv interval QT prelungit)

    Antipsihotice de a doua generaţie
    Olanzapina:

  • Creştere în greutate
  • Sedare
  • Intoleranţă la glucoză şi diabet zaharat manifest
  • Hipotensiune
    Risperidona:
  • Hiperprolactinemie
  • Hipotensiune
  • Efecte secundare extrapiramidale la doze mai mari
  • Disfuncţii sexuale
    Amisulpirida:
  • Hiperprolactinemie
  • Insomnie
  • Efecte extrapiramidale
    Quetiapina:
  • Hipotensiune
  • Dispepsie
  • Somnolenţă

    Clozapina
    Sedare
    Hipersalivaţie
    Constipaţie
    Reducerea pragului crizelor
    Hipo- şi hipertensiune
    Tahicardie
    Pirexie
    Creştere în greutate
    Intoleranţă la glucoză şi diabet zaharat
    Enurezis nocturn
    Efecte secundare grave rare:

  • Neutropenie (93%)
  • Agranulocitoză (0.8%)
  • Tromboembolism
  • Cardiomiopatie
  • Miocardită
  • Pneumonie de aspiraţie
  • RESURSE EDUCATIONALE SUPLIMENTARE

    Pentru cadrele medicale
    Mental Health Care (www.mentalhealthcare.org.uk/) - O colaborare între Institute of Psychiatry şi Rethink, ce oferă date clinice şi rezultate de ultimă oră ale cercetării ştiinţifice din domeniul sănătăţii mintale
    EPPIC (www.eppic.org.au/index.asp) - Website realizat de servicul EPPIC din Melbourne, care pune la dispoziţia utilizatorilor fişe deosebit de utile cu informaţii şi recomandări referitoare la caracteristicile primului episod de psihoză
    Early Intervention in Psychosis (www.iris-initiative.org.uk/index.shtml) - Website creat de IRIS - parteneriatul Birmingham între NHS şi furnizorii de servicii non-statutare (organizaţii independente, pe bază de voluntariat sau fundaţii) -, care include ghiduri pentru medicii de familie
    Taylor D, Paton C, Kerwin R, eds. The 2005 South London and Maudsley Hospital prescribing guidelines. London: Martin Dunitz, 2005. Abordează toate aspectele legate de prescrierea medicaţiei pentru afecţiuni psihiatrice
    Frith C, Johnson EC. Schizophrenia: a very short introduction. Oxford: Oxford University Press, 2003
    Stein G, Wilkinson G, eds. Seminars in general adult psychiatry. London: Gaskell, 1998. Un tratat cuprinzător, elaborat de Royal College of Psychiatrists, care abordează principalele diagnostice din psihiatrie
    Pentru pacienţi
    Mental Health Care (www.mentalhealthcare.org.uk/) - O colaborare între Institute of Psychiatry şi Rethink, ce oferă date clinice şi rezultate de ultimă oră ale cercetării ştiinţifice din domeniul sănătăţii mintale
    Rethink (www.rethink.org/) - Una dintre cele mai importante fundaţii britanice din sfera sănătăţii mintale, care vizează afecţiunile psihotice
    Mind (www.mind.org.uk/) - O altă fundaţie britanice din sfera sănătăţii mintale, care vizează un spectru larg de afecţiuni psihiatrice
    Royal College of Psychiatrists (www.rcpsych.ac.uk/mentalhealthinformation.aspx) - O serie de articole pentru cadre medicale, aparţinători şi pacienţi, ce oferă date detaliate cu privire la variate probleme de sănătate mintală

    IDEI PRINCIPALE

    Schizofrenia debutează, de obicei, în adolescenţa târzie sau la adultul tânăr
    Riscul genetic şi factorii de mediu interacţionează pentru a determina dereglările
    Cele mai comune simptome sunt absenţa percepţiei, halucinaţiile auditive şi maniile
    Medicii trebuie să suspicioneze afecţiunea la un adult tânăr care prezintă simptome neobişnuite şi comportament modificat
    Tratamentele pot să diminueze simptomele, să reducă disconfortul şi să amelioreze funcţionalitatea
    Tratamentul tardiv înrăutăţeşte prognosticul

    Care este prognosticul?

    Percepţia generală că schizofrenia are un prognostic defavorabil nu este reală. Peste 80% dintre pacienţii cu un prim episod de psihoză se vor recupera, deşi doar mai puţin de 20% dintre ei nu vor mai face niciodată un alt episod.24 În timp ce mulţi bolnavi manifestă toată viaţa o receptivitate deosebită pentru a face recăderi, un procent însemnat va avea puţine reşute şi o recuperare funcţională bună. O ajustare preclinică neînsemnată, un debut insidios şi lent şi o psihoză netratată o lungă perioadă de timp - asociată cu simptome negative evidente, ieşite din comun - tind să fie însoţite de un prognostic agravat.16, w16 Un debut acut, cu un factor precipitant vădit psihosocial şi o bună reglare preclinică, toate sunt măsuri benefice, toate ameliorează prognosticul.

    Mulţumiri lui Paul Tabraham şi Penny Collins pentru ajutorul acordat pregătirii acestui manuscris.

    Contribuţii: Ambii autori au contribuit la conceperea, planificarea şi realizarea manuscrisului şi la recenzia critică a articolului şi au aprobat versiunea finală. MMP este garant.

    Conflict de interese: MMP a primit bursă de călătorie de la Pfizer, Janssen-Cilag şi Eli Lily. RMM a primit onorarii pentru prelegeri la întruniri organizate de către cei mai importanţi producători de droguri antipsihotice şi grupul său de cercetare a primit finanţare de la Eli Lily şi Astra Zeneca.

    Provenienţă şi modalitate de recenzare: Articol solicitat de BMJ; cu recenzare externă.

    Schizophrenia

    BMJ 2007;335:91-5

    King's College London, Institute of Psychiatry, Division of Psychological Medicine, London SE5 8AF

    Correspondence to: M Picchioni mailto:m.picchioni@iop.kcl.ac.uk

    Bibliografie

    1 HanssenM, BakM, Bijl R, Vollebergh W, van Os J. The incidence and outcome of subclinical psychotic experiences in the general population. Br J Clin Psychol 2005;44:181-91.

    2 Saha S, Chant D, Welham J, McGrath J. A systematic review of the prevalence of schizophrenia. PloS Med 2005;2:413-33.

    3 McGrath JJ, Saha S, Welham J, El-Saadi O, MacCauley C, Chant DC. A systematic review of the incidence of schizophrenia: the distribution of rate items and the influence of methodology, urbanicity, sex and migrant status. Schizophr Res 2004;67:65-6.

    4 Jablensky A. Epidemiology of schizophrenia: the global burden of disease and disability. Eur Arch Psychiatry Clin Neurosci 2000;250:274-85.

    5 Pedersen CB, Mortensen PB. Evidence of a dose-response relationship between urbanicity during upbringing and schizophrenia risk. Arch Gen Psychiatry 2001;58:1039-46.

    6 McGrath JJ. Variations in the incidence of schizophrenia: data versus dogma. Schizophr Bull 2006;32:195-7.

    7 Boydell J, van Os J, McKenzie K, Allardyce J, Goel R, McCreadie RG, et al. Incidence of schizophrenia in ethnic minorities in London: ecological study into interactions with environment. BMJ 2001;323:1336-8.

    8 Kendler KS, McGuire M, Gruenberg AM, Ohare A, Spellman M, Walsh D. The Roscommon family study. 1. Methods, diagnosis of probands, and risk of schizophrenia in relatives. Arch Gen Psychiatry 1993;50:527-40.

    9 Cardno AG, Marshall EJ, Coid B, Macdonald AM, Ribchester TR, Davies NJ, et al. Heritability estimates for psychotic disorders. Arch Gen Psychiatry 1999;56:162-8.

    10 Boydell J, van Os J, McKenzie K, Murray RM. The association of inequality with the incidence of schizophrenia-an ecological study. Social Psychiatry Psychiatr Epidemiol 2004;39:597-9.

    11 BroomeMR,Wooley JB, Tabraham P, Johns LC, Bramon E,Murray GK, et al. What causes the onset of psychosis? Schizophr Res 2005;79:23-34.

    12 Arseneault L, Cannon M, Poulton R, Murray R, Caspi A, Moffitt TE. Cannabis use in adolescence and risk for adult psychosis: longitudinal prospective study. BMJ 2002;325:1212-3.

    13 Henquet C, Murray R, Linszen D, van Os J. The environment and schizophrenia: the role of cannabis use. Schizophr Bull 2005;31:608-12.

    14 Caspi A,Moffitt TE,CannonM,McClay J,Murray R, HarringtonH, et al. Moderation of the effect of adolescent-onset cannabis use on adult psychosis by a functional polymorphism in the catechol-Omethyltransferase gene: longitudinal evidence of a gene X environment interaction. Biol Psychiatry 2005;57:1117-27.

    15 National Institute for Health and Clinical Excellence. Guidance on the use of newer (atypical) antipsychotic drugs for the treatment of schizophrenia. London: NICE, 2002.

    16 Perkins DO, Hongbin G, Boteva K, Lieberman JA. Relationship between duration of untreated psychosis and outcome in firstepisode schizophrenia: a critical review and meta-analysis. Am J Psychiatry 2005;162:1785-804.

    17 Marshall M, Rathbone J. Early intervention for psychosis. Cochrane Database Syst Rev 2006;(4):CD004718.

    18 Adams CE. Schizophrenia. Full national clinical guideline on core interventions in primary and secondary care. London: Gaskell and the British Psychological Society, 2003.

    19 Taylor D, Kerwin R, Paton C. The Maudsley 2005-2006 prescribing guidelines, 8th ed. London: Taylor and Francis, 2005.

    20 Wahlbeck K, Cheine M, Essali A, Adams C. Evidence of clozapine's effectiveness in schizophrenia: a systematic review and metaanalysis of randomized trials. Am J Psychiatry 1999;156:990-9.

    21 Jones PB, Barnes TRE, Davies L, Dunn G, Lloyd H, Hayhurst KP, et al. Randomised controlled trial of the effect on quality of life of secondvs first-generation antipsychotic drugs in schizophrenia. Arch Gen Psychiatry 2006;63:1079-87.

    22 Lieberman JA, Stroup TS, McEvoy JP, Swartz MS, Rosenheck RA, Perkins DO, et al. Effectiveness of antipsychotic drugs in patients with chronic schizophrenia. N Engl J Med 2005;353:1209-23.

    23 Jones C, Cormac I, Silveira da Mota Neto JI, Campbell C. Cognitive behavioural therapy for schizophrenia. Cochrane Database Syst Rev 2004;(4):CD000524.

    24 Robinson D, Woerner MG, Alvir JMJ, Bilder R, Goldman R, Geisler S, et al. Predictors of relapse following response from a first episode of schizophrenia or schizoaffective disorder. Arch Gen Psychiatry 1999;56:241-7.

    Rate this article: 
    Încă nu sunt voturi
    Bibliografie: 
    Traducere: 
    Dr. Raluca Darabă
    Autor: