Ce viitor au spitalele falimentare

Succesul demersului sistemului naţional de îngrijiri din Regatul Unit, de a transforma deficitul de 547 de milioane £ (812 milioane €, 1 121 milioane $), înregistrat la nivelul anilor 2005-6, într-un surplus net de 510 milioane £, în perioada 2006-7, le-a îngăduit politicienilor un respiro.

În spatele unor asemenea date optimiste se ascund, însă, aspecte mult mai complexe, a căror anvergură are toate şansele să crească odată cu accelerarea ritmului de aplicare a reformei sanitare.

Surplusul net din 2006-7 provine dintr-un deficit brut de 911 milioane £ şi un surplus brut de 1 421 milioane £.1 Mai mult, deficitul brut s-a înregistrat la nivelul unui număr mic de organizaţii, dintre care unele au probleme financiare ce nu pot fi rezolvate prea uşor. Pentru a remedia situaţia, ministerul sănătăţii colaborează cu autorităţile sanitare în vederea formulării unor soluţii pe termen lung, focalizate pe cele 17 fonduri de asigurări ale NHS (National Health Service - Sistemul de Servicii de Sănătate Britanic), care sunt cel mai puternic afectate.

Experienţa convertirii deficitelor în surplusuri a relevat existenţa a trei modalităţi de bază pentru soluţionarea dificultăţilor cu care se confruntă astfel de furnizori NHS.2 Prima posibilitate constă în dezvoltarea unor strategii care să ţină seama de particularităţile situaţiei, în special în ceea ce priveşte forma de creditare.

În multe cazuri, asemenea strategii vizează micşorarea costurilor prin reducerea personalului, eliminarea unor posturi inutile din sfera managementului şi optimizarea politicii de angajare. Sunt posibile şi scăderi ale costurilor fără legătură cu resursele umane, cum ar fi cheltuielile legate de birotică, mobilier, chirie sau creşterea eficienţei sistemelor informatice existente.

A doua abordare presupune fuziunea respectivelor organizaţii cu unele similare, apropiate din punct de vedere geografic, dar care au o situaţie financiară stabilă. Primul exemplu de acest tip a fost reprezentat de fuziunea, în aprilie 2007, dintre Heart of England NHS Foundation Trust şi Good Hope Hospital NHS Trust, precedată de un parteneriat al celor două organizaţii, în cadrul căruia Heart of England NHS Foundation Trust a oferit consultanţă în vederea convertirii unui deficit de 6 milioane £ într-un surplus de 1,7 milioane £. Calea spre fuziunea totală a presupus rezolvarea unor datorii istorice de 18 milioane £, pe care Good Hope Hospital NHS Trust le acumulase faţă de acţionarii privaţi, dobânzile fiind plătite de autoritatea sanitară; astfel, eliberarea de povara returnării datoriilor a permis preluarea acestei organizaţii de către Heart of England.

Cea de-a treia abordare presupune admiterea faptului că unele structuri ale NHS ar putea fi nevoite "să părăsească" domeniul sanitar. O atare opţiune este luată în considerare în cazul trusturilor NHS cu deficite mari sau care se confruntă cu probleme băneşti serioase. Un eşec financiar de o asemenea magnitudine este puţin probabil, dar arhitecţii noii reforme sanitare susţin că numai o atare tensiune puternică poate încuraja o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea performanţelor.3

Dacă un spital sau un alt furnizor de servicii medicale este pe cale să-şi înceteze activitatea, este necesară o serie de măsuri menite să asigure serviciile sanitare de bază pentru populaţia arondată. Documentaţia legală ce reglementează acest aspect atribuie responsabilitatea respectivelor măsuri comisiilor guvernamentale de specialitate, dar acestea nu au încă experienţă în domeniu şi nu este clar dacă vor reuşi să facă faţă consecinţelor unor eşecuri financiare de mari proporţii. Actul consultativ existent menţionează şi prezenţa unor iniţiative de dezvoltare legislativă ce vizează cazurile trusturilor declarate insolvabile, iar ritmul lor lent de aplicare demonstrează cât de complexă este problema abordată.4 Trusturilor de tip fundaţie, spre deosebire de celelalte, li se permite contractarea creditelor comerciale, dar lipsa prevederilor legale referitoare la eşecul financiar al unor asemenea organizaţii induce o oarecare reticenţă la nivelul furnizorilor de credit.

În momentul în care se discută despre faliment, fuziune sau desfiinţare este clar că, la nivelul sistemului sanitar, poate fi percepută o schimbare provocată de aplicarea reformei. Guvernul are de clarificat o situaţie conjuncturală delicată, fiind nevoit să identifice modalităţile optime de armonizare a unui sistem economic mai transparent - care să gestioneze corect problemele de finanţare cu diverse grade de dificultate - cu solicitările publicului, care se aşteaptă să aibă în continuare la dispoziţie, în aceeaşi localitate, serviciile medicale necesare.

În aceeaşi ordine de idei, se pune şi întrebarea dacă, în condiţiile în care consecinţele competiţiei economice intră în conflict cu realitatea politică, guvernanţii vor urma logica reformei şi vor permite falimentul unor organizaţii sau vor interveni pe piaţă, pentru a asigura accesul pacienţilor la serviciile medicale?5 O situaţie similară a existat şi în timpul reformei aplicate în anii ´90, de către guvernul conservator, când politicienii şi-au pierdut curajul, şi-au abandonat convingerile şi au intervenit pentru a contracara efectele competiţiei economice. Intervenţiile guvernamentale au fost mai vizibile în Londra, unde s-au acordat fonduri suplimentare spitalelor, iar contractele au fost îngheţate ca să împiedice apariţia fluctuaţiilor de orice fel la nivelul furnizorilor de servicii sanitare. Ulterior, s-a dat curs şi iniţiativei Tomlinson, ce urmărea să pregătească un plan de perspectivă al serviciilor medicale londoneze, mediul politic fiind conştient de faptul că economia internă ar fi putut avea consecinţe inacceptabile pentru spitale.6

Noul prim-ministru britanic, Gordon Brown, se află în situaţia de-a decide dacă este oportun să urmeze un atare exemplu sau să abordeze aceeaşi conduită ca şi predecesorul său şi să accepte consecinţele dureroase ale procesului de reconfigurare a reţelei naţionale de servicii medicale în zonele în care furnizorii acestora vor fi lipsiţi de sprijinul financiar necesar. De modul în care va acţiona va depinde viitorul sistemului de sănătate în timpul guvernării sale.

Conflict de interese: CJH este membru al comitetului director al Heart of England NHS Foundation Trust.

Provenienţă şi modalitate de recenzare: Articol solicitat de BMJ, fără recenzare externă.

What to do with insolvent hospitals
Will politicians allow providers to fail?

BMJ 2007;335:170

University of Birmingham, Birmingham B15 2RT
Chris Ham
professor of health policy and management mailto:c.j.ham@bham.ac.uk

Bibliografie

1 Department of Health. NHS Financial Performance Quarter Four 2006-07. London: Department of Health, 2007.

2 Ham C. Exit, merger and recovery. London: Nuffield Trust, 2007.

3 Timmins N. Hewitt warns that failing hospitals will be closed. Financial Times 2005;14 May:p5.

4 Department of Health. The future regulation of health and adult social care in England. London: Department of Health, 2006.

5 Ham C. When politics and markets collide: reforming the English national health service. Birmingham: Health Services Management Centre, 2007.

6 Ham C. Health policy in Britain. Basingstoke: Macmillan, 1999:43.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Andrei Cernomaz
Autor: