Abordarea psihologică în managementul sindromului de colon iritabil

"Este mai important să ştim ce fel de persoană are o boală decât să ştim ce fel de boală are o persoană."

Hippocrates

Managementul medical al persoanelor care prezintă sindrom de colon iritabil este, adesea, nesatisfăcător; doctorii învaţă în continuare că se află în faţa unui diagnostic prin excludere, iar pacienţii simt imediat că li se spune că nu este nimic în neregulă cu ei.

Mulţi constată rapid faptul că marja de terapii medicale disponibile este limitată atât din punct de vedere al posibilităţilor cât şi al eficienţei. Starea de negativism, odată stabilită, este greu de înlăturat.

Tratamentul medical actual include agenţi terapeutici care reglează motilitatea intestinală - cum ar fi antispasticele, antagoniştii de 5-hidroxitriptamină, antidiareicele şi laxativele - şi modificări ale dietei, inclusiv suplimentarea fibrelor şi identificarea intoleranţei la alimente.1 Răspunsul poate varia, dar rata de eşec a tratamentelor "fizice" este mare, ceea ce conduce deseori la concluzia că sindromul de colon iritabil are o componentă psihologică importantă. S-a stabilit un diagnostic prin excludere - din nou, cu conotaţii terapeutice mai degrabă negative decât pozitive.

Deşi ştiu despre utilizarea antidepresivelor în sindromul de colon iritabil, mulţi doctori par să fie rezervaţi faţă de prescrierea unor asemenea produse, nu în ultimul rând datorită faptului că sugerarea respectivei opţiuni terapeutice unor pacienţi care, în mod evident, nu sunt deprimaţi, poate fi dificilă. Mai mult, există alte tratamente care, într-o măsură mai mică sau mai mare, ar putea fi încadrate în categoria celor "psihologice". Este important ca bolnavii să fie informaţi despre ele, pentru a li se oferi prilejul de-a face alegeri avizate şi, în mod special, trebuie să li se aducă la cunoştinţă faptul că utilizarea psihoterapiei nu înseamnă că boala "este numai în mintea lui". Studiul de faţă vizează gama de terapii psihologice propuse pentru sindromul de colon iritabil.

Care este, de fapt, cauza sindromului de colon iritabil?

Cea mai adecvată percepţie asupra sindromului în speţă este cea a unui complex de simptome fără o cauză unică. Au fost sugeraţi numeroşi factori declanşatori, cum sunt afectarea motilităţii intestinale, hipersensibilitatea viscerală, inflamaţia intestinală şi factorii genetici şi de mediu.1-3 În unele cazuri se pare că există un moment foarte bine determinat al instalării simptomelor caracteristice - de pildă, după o infecţie gastrointestinală.2 Deşi heterogenitatea este probabilă, cel mai plauzibil este faptul că manifestările sindromului de colon iritabil sunt un răspuns integrat la o varietate de interacţiuni complexe, care combină factori biologici şi psihosociali,4, 5 ceea ce sugerează, în multe cazuri, contribuţia celor din urmă. Abordarea sindromului de colon iritabil prin prisma unei tulburări a interacţiunii dintre creier şi intestin, cu componente fizice şi psihologice,4 care urmăreşte, cu precădere, nu atât simptomele în sine cât, mai degrabă, percepţia lor şi a impactului pe care-l au asupra persoanei afectate, este un concept util atunci când se face alegerea strategiilor terapeutice.

Care este impactul factorului psihologic asupra sindromului de colon iritabil?

Profilurile psihologice ale pacienţilor care se prezintă la medic cu sindrom de colon iritabil sunt bine caracterizate, iar evaluarea stării lor psihice conform criteriilor de cercetare a demonstrat că aproximativ jumătate dintre ei aveau o afecţiune psihiatrică.5 Este încă discutabil dacă existenţa unui asemenea fond reprezintă cauza sau efectul6 dar, indiferent de ponderea lor, n-ar fi deloc adecvat ca medicul să conchidă că factorii psihologici individuali constituie motivul declanşării simptomelor intestinale. Când interpretăm rezultatele obţinute de diverse studii este necesar să apreciem faptul că frecvenţele citate ale tulburărilor psihologice sunt limitate doar la nivelul pacienţilor cu sindrom de colon iritabil care au apelat deja la un medic. Mulţi dintre cei care au un asemenea sindrom nu au fost niciodată la doctor. Reiese, aşadar, că psihopatologia asociată cu sindromul de colon iritabil poate fi de două tipuri: cea care este o caracteristică a bolii în sine şi cea care-l determină pe pacient să solicite ajutorul doctorului.5, 6

Surse şi criterii de selecţie

Am căutat pe Medline, utilizând termenii „colon iritabil", "psihologie", "terapie cognitivă" şi "hipnoterapie", în diverse combina"ii. Am examinat cu atenţie articolele identificate, selectându-le doar pe cele din revistele de înaltă calitate, precum şi metaanalizele şi studiile Cochrane. Am examinat listele lor bibliografice, în vederea găsirii unor alte articole relevante. BHH a extras articole dintr-o arhivă personală de referinţe de la indivizi cunoscuţi în acest domeniu. Când a fost posibil, am prezentat doar date din trialurile controlate randomizate sau din metaanalize

Oricare ar fi implicaţiile clinice ale observaţiilor de mai sus, pacienţii cu sindrom de colon iritabil sunt, în mod evident, predispuşi la depresii şi la tipuri de comportament "anormal", inclusiv anxietate, sensibilitate şi somatizare. La unii se manifestă pregnant un comportament neadecvat în ceea ce priveşte alimentaţia şi defecaţia, ceea ce accentuează ponderea simptomelor şi a impactului lor asupra calităţii vieţii.7, 8 Mai mult, afecţiunile psihiatrice concomitente sunt asociate cu rezultate slabe în tratarea sindromului de colon iritabil.w1

  
Fig. 1 | Efectul antidepresivelor triciclice asupra „ameliorării simptomelor generale sub tratament". Trialurile incluse au utilizat,pentru cuantificarea ameliorării, o scară validată a durerii (reprodusă prin amabilitatea autorilor)

Printr-o evaluare corespunzătoare a situaţiei de ansamblu, clinicianul ar trebui să fie în măsură să stabilească profilul pacienţilor pentru care este indicat un tratament "psihologic", ţinând cont de faptul că, iniţiată într-un stadiu de prezentare precoce, o asemenea abordare se soldează, de regulă, cu rezultate favorabile.6

Trialurile selectate de terapie cognitiv- comportamentală (CBT) în sindromul de colon iritabil (IBS)

Trialul

Structura şi numerele Intervenţia Rezultatul terapeutic
Bennett şi Wilkinsonw12 RCT; 12 CBT, 12 tratamente obişnuite Pachet de opt săptămâni; training pentru managementul stresului, terapie cognitivă şi management auxiliar v tratament medical (laxative şi antispastice) Reducerea anxietăţii în grupul de tratament, dar nu şi în cel de control; ambele au prezentat ameliorări ale simptomelor IBS, restricţionarea activităţilor şi astenie
Lynch şi Zamblew13 RCT; 12 CBT, 12 liste de aşteptare Capacitate de cooperare, training prezumtiv, educaţie şi relaxare progresivă faţă de controalele de pe listele de aşteptare Ameliorare semnificativă, mult mai evidentă, a simptomelor IBS şi a anxietăţii, în grupul tratat
Greene şi Blanchardw14 RCT; 10 CBT, monitorizare a 10 simptome CBT individualizat pentru 10 sesiuni  v monitorizarea zilnică a simptomelor gastrointestinale, timp de opt săptămâni 80% dintre pacienţii din grupul tratat au prezentat ameliorare clinică, faţă de 10% dintre controale, rezultate menţinute după trei luni de urmărire
Guthrie şi colab.w15 RCT; n=102 Psihoterapie v „ascultare care oferă sprijin", studiu de 12 săptămâni. După acest studiu, 33 de pacienţi din grupul de control au acceptat psihoterapia Psihoterapia a fost semnificativ superioară în ceea ce priveşte simptomele fizice şi psihologice (pentru femei; există o tendinţă şi la bărbaţi). Rezultate menţinute după 12 luni de urmărire
Boyce şi colab.w16 RCT; n=105 Trial cu trei ramuri: toate grupurile au primit asistenţă standard, în plus, fie CBT sau training de relaxare. Pacienţii cu „IBS rezistent" nu au fost incluşi Ameliorări semnificative, în toate grupurile, pentru simptomele IBS, activităţile fizice şi sociale şi starea generală de bine, dar fără diferenţe semnificative între grupuri. Nici o diferenţă la 12 luni de urmărire.
RCT= trial controlat randomizat

Cum şi de ce ar trebui stabilit un diagnostic pozitiv?

Pentru a evita riscul de-a imprima o atitudine negativă prin ajungerea la diagnostic prin excludere, s-au convenit criterii de diagnostic doar din anamneză. Deşi au fost introduse în vederea standardizării diagnosticului pentru studiile de cercetare, criteriile respective pot fi aplicate cu uşurinţă, de către orice medic, în practica clinică (caseta 1). Ele sunt folosite doar ca bază pentru diagnostic, luând în considerare absenţa simptomelor "de alarmă" şi caracteristicile generale ale pacientului care se prezintă la control. S-a sugerat că stabilirea unui diagnostic pozitiv sigur poate fi corect terapeutic încă de la prima consultaţie.w2

Care sunt opţiunile pentru managementul psihologic?

Antidepresivele

Se acumulează din ce în ce mai multe date ce susţin utilizarea antidepresivelor pentru tratamentul sindromului de colon iritabil, dar mecanismul lor de acţiune nu a fost clarificat nici până în prezent. Efectul lor benefic este independent de dispoziţie sau de efectele anticolinergice asupra intestinului,9, 10 ceea ce le face mai uşor de acceptat de către pacienţi. În mod evident, ele au o acţiune antidepresivă destul de pregnantă în cazul persoanelor cu o afecţiune depresivă coexistentă, dar pot exercita, separat, şi o influenţă considerabilă asupra căilor psihologice, prin reducerea somatizării şi atenuarea tendinţei de a percepe senzaţiile intestinale ca indicând prezenţa bolii.9

Antidepresivele triciclice

În general, studiile despre antidepresivele triciclice în sindromul de colon iritabil nu sunt bine realizate în conformitate cu standardele curente, un motiv deloc nesemnificativ fiind acela că au fost finalizate cu două sau trei decenii în urmă. Pornind de la o atare premisă, o metaanaliză a agenţilor terapeutici menţionaţi a identificat o rată a probabilităţii de ameliorare a simptomelor de 2% (interval de încredere 95% de la 2,3 la 7,9), numărul de cazuri necesar a fi tratate fiind de 3,2 (2,1-6,5).11 Rezultatele metaanalizei sunt prezentate succint în figurile 1 şi 2.

Antidepresivele triciclice par să aducă un beneficiu mai mare atunci când simptomele principale sunt durerea şi diareea. Aşa cum ne-am putea aştepta de la efectele secundare anticolinergice, constipaţia nu se ameliorează.w3 Cu doze convenţionale de antidepresive triciclice, ratele efectelor adverse sunt potenţial crescute; până la 40% dintre pacienţi întrerup sau schimbă medicamentele datorită intoleranţei.w4 Rezultatele sugerează că dozele scăzute de antidepresive triciclice (de exemplu, dozele zilnice de amitriptilină de 10 mgw5) sunt la fel de eficiente ca dozele convenţionale şi produc mai puţine efecte secundare.11, 12

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei au mai puţine efecte secundare decât antidepresivele triciclice, ceea ce face ca administrarea lor să fie foarte atractivă pentru pacienţii cu sindrom de colon iritabil. În plus, se consideră că acţionează eficient mai ales asupra simptomelor de constipaţie, durere sau meteorism abdominal (având în vedere faptul că accelerează tranzitul oro-cecal şi influenţează răspunsurile senzorimotorii ale colonuluiw6-w8). Câteva trialuri controlate randomizate au prezentat, în acest sens, rezultate încurajatoare, uneori chiar foarte convingătoare (deşi numărul lor a fost ceva mai mic decât cel al cercetărilor care au vizat antidepresivele triciclice).

Într-un studiu care a evaluat răspunsul simptomatic la distensia rectală, fluoxetina nu a afectat semnificativ pragul de disconfort, la pacienţii cu sindrom de colon iritabil, în comparaţie cu placebo.w9 La cei cu hipersensibilitate la distensia rectală, însă, s-a ameliorat doar durerea abdominală, nu şi caracteristicile intestinale, simptomele globale ori cele psihologice.

Paroxetina a îmbunătăţit, comparativ cu placebo,w10 atât starea de bine a tuturor pacienţilor cât şi anxietatea asociată. Aceleaşi beneficii au fost observate chiar şi la subiecţii fără depresie.w10 Cu toate acestea, durerea abdominală, meteorismul şi funcţiile sociale nu au fost ameliorate. Un studiu al administrării paroxetinei în combinaţie cu psihoterapia a constatat că pacienţii cu un istoric de abuz sexual au răspuns foarte bine,w11 probabil datorită tendinţei de somatizare în acest subgrup (ca şi în cazul celor cu depresie coexistentă).9

Citalopramul a fost eficient în reducerea durerii abdominale, în comparaţie cu placebo, la 23 de subiecţi cu sindrom de colon iritabil, pe o perioadă de şase săptămâni de studiu.13

Caseta 1 | Criteriile Rome III* pentru diagnosticarea sindromului de colon iritabil4

  • Simptome de disconfort abdominal sau durere, timp de trei zile pe lună, în ultimele trei luni, asociate cu două sau mai multe din următoarele trei caracteristici:
  • Ameliorare a simptomelor determinată de defecaţie
  • Instalarea asociată cu o schimbare în frecvenţa scaunului
  • Instalarea asociată cu o modificare în consistenţa (formă sau aspect) scaunului
    * Criterii îndeplinite în ultimele trei luni, simptomele instalându-se cu cel puţin şase luni anterior momentului stabilirii diagnosticului
  • Beneficiul a fost independent de starea de spirit; deşi criticat,10 trialul respectiv rămâne unicul experiment controlat randomizat care relevă faptul că, într-un subset selectat de pacienţi, un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei determină într-o măsură mult mai mare atenuarea simptomelor reale ale sindromului de colon iritabil decât influenţarea stării generale de bine sau a simptomelor generale.

    Terapia cognitiv-comportamentala

    Terapia cognitiv-comportamentală le arată pacienţilor modul în care sunt interconectate evenimentele, gândurile, emoţiile, acţiunile şi răspunsurile fiziologice; perceperea senzaţiilor şi gândurile pacienţilor au o importanţă particulară. Este o "intervenţie pe termen scurt ce vizează nu atât capacitatea de înţelegere a propriilor probleme, cât schimbarea comportamentului, în special dezvoltarea unor noi strategii şi abilităţi de rezolvare a problemelor."14

    Cele mai multe strategii ce implică terapia cognitiv-comportamentală explorează şi încearcă să modifice impactul tiparelor de cunoaştere şi al celor comportamentale asupra simptomelor colonului şi a tulburării psihosociale.14 Datorită heterogenităţii metodelor utilizate, compararea datelor din trialurile privitoare la terapia citată, pentru sindromul de colon iritabil, este dificilă.15 În practică, reacţia pacienţilor la simptomele proprii poate fi mai importantă decât simptomele în sine.14, 15

    Rezultatele unor studii controlate randomizate sprijină utilizarea terapiei cognitiv-comportamentale pentru sindromul de colon iritabil, atât individual (tabelul)w12-w16 cât şi de grup, abordate în cadrul unor studii mai mari.w17, w18 O recentă metaanaliză a eficacităţii acestei terapii (reducere a simptomelor cu 50%) a avut ca rezultat o rată a probabilităţii de 12% (interval de încredere 95% de la 5,56 la 25,96) în favoarea unei atari abordări, numărul de subiecţi necesar a fi tratat fiind 2.16

    Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai adecvată în cazul pacienţilor care se simt afectaţi foarte serios de propriile simptome, acceptă ideea influenţei factorilor psihologici şi sunt dispuşi să coopereze în cadrul unui atare tip de abordare terapeutică.14 Rezultatele pot fi mai slabe la femei, la pacienţii cu o afecţiune psihiatrică diagnosticată,w19 la cei cu anxietate crescută şi la cei cu simptome zilnice.w20 Dimpotrivă, e posibil ca subiecţii cu un istoric sexual abuziv să răspundă favorabil.w21

    Terapia cognitiv-comportamentală este la fel de eficientă ca şi tratamentul cu antidepresive,17 iar beneficiile sale durează mai mult.18 Un răspuns optim se obţine, uneori, prin combinarea celor două tipuri de tratamente.19

    Există tot mai mulţi adepţi ai teoriei ce afirmă că abordarea factorilor psihosociali este o parte importantă a managementului sindromului de colon iritabil.20, 21 Deşi necesită o investiţie considerabilă de timp şi resurse, terapia cognitiv-comportamentală a fost eficientă în asistenţa sanitară primară şi merită să fie disponibilă pe scară mai largă.22, w22 Iniţiativele recente de a realiza mai multe servicii comunitare şi coordonate de pacient pot oferi medicilor din sectorul de îngrijire primară tocmai acea oportunitate de a delega responsabilitatea furnizării tocmai acestor tipuri de servicii.23

    Hipnoterapia

    Utilizarea tratamentului non-medicamentos pentru sindromul de colon iritabil este bine primită de pacienţii dezamăgiţi de răspunsul lor la medicaţia standard sau îngrijoraţi de posibilele ei efecte secundare.w23 S-a constatat, în trialurile mici, că hipnoterapia orientată la nivelul intestinului este o intervenţie eficientă pentru sindromul de colon iritabil.w24, w25 O atare abordare implică inducerea stării hipnotice prin utilizarea unei varietăţi de tehnici, inclusiv relaxarea progresivă, pentru a crea imagini legate de controlul simptomului şi de normalizarea funcţiei intestinale (caseta 2).24

    O sinteză sistematică recentă a trecut în revistă 18 trialuri de hipnoterapie pentru sindromul de colon iritabil şi a conchis că, deşi 10 dintre ele au relevat un efect benefic, cuantumul datelor obţinute nu a fost suficient de concludent pentru a recomanda utilizarea respectivei terapii pe scară largă. Sinteza a ajuns la concluzia că o atare opţiune de tratament ar trebui să ţină strict de competenţa centrelor specializate care se ocupă de cazuri mai grave.25 Metoda poate fi benefică, totuşi, în formele severe şi s-a demonstrat că este deosebit de eficientă în cadrul unui program specializat de îngrijire.26

    Cum trebuie abordat pacientul cu sindrom de colon iritabil?

    Este indicat ca medicii să evite, în timpul consultaţiei, atitudinea care i-ar putea induce pacientului ideea că nu are nimic sau că simptomele îi sunt ignorate, minimalizate ori greşit înţelese.w2 Ar trebui să fie posibilă stabilirea unui diagnostic de sindrom de colon iritabil doar pe baza anamnezei, ghidată, la nevoie, de criteriile de diagnostic validate (tabelul).4

    Caseta 2 | Hipnoterapia direcţionată pe intestin24

    În câteva trialuri mici s-a raportat că tehnica este eficientă în sindromul de colon iritabil
    Probabil că este cel mai bine utilizată în centre specializate, în cadrul unui program de asistenţă medicală multidisciplinară
    Mecanismul tehnicii în speţă corespunde actualei percepţii a sindromului de colon iritabil, bazată pe modelul interacţiunii creier-intestin, întrucât vizează dezvoltarea unui „locus intern de control"
    Beneficiile observate depăşesc sfera modificărilor autonome perihipnotice, induse de relaxare
    De obicei, pacienţii sunt consultaţi, iniţial, pentru a obţine un istoric complet şi pentru a li se explica în ce constă tehnica respectivă, aplicată, de regulă, în cursul a 12 şedinţe săptămânale, a câte 45-60 de minute fiecare
    Inducerea hipnotică cu relaxare progresivă este utilizată ca bază pentru „sugestie"
    Pot fi folosite, la început, sugestiile bazate pe creşterea încrederii şi pe ameliorarea stării generale de bine, ele fiind relevante pentru fiecare pacient în parte
    Şedinţele ulterioare se concentrează asupra tehnicii imaginii şi a celor ce au ca scop normalizarea funcţiei intestinale. De exemplu, pacienţii îşi aşează mâna pe abdomen, inducând o senzaţie de căldură şi confort sau imaginea este utilizată pentru a simboliza intestinul, fiind schimbată cu o reprezentare a funcţiei normale (o imagine frecvent utilizată pentru pacienţii care au diareea ca simptom predominant este cea a colonului figurat ca un râu cu ape iuţi, perceput, ulterior, cu un curs mai lent şi calm)
    Casetele audio de la fiecare şedinţă sunt utilizate, pentru autohipnoză, în funcţie de abilităţile fiecărui pacient şi de puterea lui de înţelegere

      
    Fig. 2 Efectul antidepresivelor triciclice asupra scorurilor de durere abdominală

    Este necesară efectuarea investigaţiilor corespunzătoare, dar poate fi utilă şi liniştirea pacientului prin asigurarea că, după toate probabilităţile, rezultatele vor fi normale (ţinând cont de cele de mai sus). Dacă pacientul nu aduce în discuţie problema factorilor psihologici, nu se va trece la explorarea lor înainte de stabilirea unui diagnostic sigur.

    Este utilă explicarea teoriei actuale asupra genezei sindromului de colon iritabil, ce implică interacţiunea complexă a factorilor biologici şi psihologici4 şi gradul lor relativ de variabilitate individuală. Astfel, este perfect justificată decizia medicului de a începe explorarea dimensiunii psihologice.

    Ce tratament psihologic trebuie avut în vedere?

    Selectarea tratamentului trebuie să depindă de aspectul afecţiunii asupra căreia ne concentrăm: cel fizic/fiziologic sau cel psihologic. De exemplu, n-ar avea nici un sens explorarea unei posibile intoleranţe alimentare sau prescripţia mebeverinei dacă există date concludente ce susţin influenţa clară a factorilor psihologici asupra simptomatologiei.

    Alegerea tratamentului psihologic va depinde de fiecare pacient. Unii ar putea prefera o abordare fără medicaţie. Ei şi-ar putea exprima, de exemplu, preferinţa pentru hipnoterapie şi, cu siguranţă, succesul terapiei cognitiv-comportamentale depinde de motivaţia utilizatorului.14 Selectarea celui mai adecvat medicament poate să depindă de tipul de simptome (de exemplu, antidepresivele triciclice, în cazul în care diareea este simptomul dominant, sau inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, pentru simptomele de tip constipaţie), dar complianţa va depinde de modul în care respectivul tratament îi este prezentat bolnavului. Practica medicală poate împărţi simptomele în fizice şi psihologice, dar acest lucru poate să nu fie util pacientului care se vede ca un întreg. Din această cauză, persoanele cu sindrom de colon iritabil pot fi cel mai bine tratate în asistenţa medicală primară, intervenţia unui specialist fiind necesară numai atunci diagnosticul este incert. În mod inevitabil, alegerea tratamentului va fi limitată de posibilităţile locale. Cu toate acestea, sindromul de colon iritabil este, fără doar şi poate, foarte comun, şi multor pacienţi le este refuzat ajutorul datorită lipsei accesului la terapeuţi cu abilităţi psihologice adecvate. Extinderea serviciilor de asistenţă medicală primară pentru pacienţii cu sindrom de colon iritabil va încuraja utilizarea tratamentului psihologic eficient şi precoce în cazul unei afecţiuni pentru care se poate obţine o reală îmbunătăţire.

    RESURSE EDUCATIONALE SUPLIMENTARE

    How do SSRIs help patients with irritable bowel syndrome? Gut 2006;55:1065-7
    Hutton J. Cognitive behaviour therapy for irritable bowel syndrome. Eur J Gastroenterol Hepatol 2005;17:11-4
    Whorwell PJ. The history of hypnotherapy and its role in the irritable bowel syndrome. Aliment Pharmacol Ther 2002;22:1061-7
    Royal College of Psychiatrists. Cognitive behavioural therapy. http://www.rcpsych.ac.uk/%20mentalhealthinformation/therapies/%20cognitivebehaviouraltherapy.aspx
    Cochrane Library (www3.interscience.wiley.com/ cgibin/mrwhome/106568753/HOME)-Search for reviews on irritable bowel syndrome (and psychological treatments)

    IDEI PRINCIPALE

    Se consideră că sindromul de colon iritabil este rezultatul unei varietăţi de factori biologici şi psihosociali
    Sindromul de colon iritabil nu este un diagnostic prin excludere de obicei, poate fi stabilit un diagnostic pozitiv
    Adesea, tratamentul medical obişnuit este foarte nesatisfăcător factorii psihologici trebuie trataţi în cazurile în care se apreciază că au o pondere semnificativă
    O ameliorare considerabilă a simptomelor poate fi obţinută în urma utilizării antidepresivelor triciclice şi a unor inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
    Eficienţa terapiei cognitiv-comportamentale este susţinută de tot mai multe date
    Hipnoterapia direcţionată la nivelul intestinului este un tratament eficient, adecvat în special pentru pacienţii mai sever afectaţi, care ar putea necesita trimitere la centre specializate

    Contribuţii: Ambii autori au studiat literatura de specialitate. BHH a elaborat varianta iniţială a lucrării; amândoi autorii s-au ocupat de evaluarea şi îmbunătăţirea articolului şi sunt garanţi ai acestuia.

    Conflict de interese: Nici unul declarat.

    Psychological approach to managing irritable bowel syndrome

    BMJ 2007;334:1105-9

    Department of Gastroenterology, Kings College Hospital, London SE5 9RS

    Correspondence to: I Forgacs mailto:ian.forgacs@kcl.ac.uk

    Bibliografie

    1 Jones J, Boorman J, Cann P, Forbes A, Gomborone J, Heaton K, et al. British Society of Gastroenterology guidelines for the management of the irritable bowel syndrome (2000). http://www.bsg.org.uk/pdf_word_docs/%20man_ibd.pdf

    2 Parry S, Forgacs I. Intestinal infection and irritable bowel syndrome. Eur J Gastroenterol Hepatol 2005;17:5-9.

    3 Talley NJ. Genes and environment in irritable bowel syndrome: one step forward. Gut 2006;55:1694-6.

    4 Longstreth GF, Thompson WG, Chey WD, Houghton LA, Mearin F, Spiller R. Functional bowel disorders. Gastroenterology 2006;130:1480-91.

    5 Herschbach P, Henrich G, von Rad M. Psychological factors in functional gastrointestinal disorders: characteristics of the disorder or of the illness behavior? Psychosom Med 1999;61:148-53.

    6 Creed F. Irritable bowel or irritable mind: psychological treatment is essential for some. BMJ 1994;309:1647-8.

    7 Jones R, Latinovic R, Charlton J, Gulliford M. Physical and psychological co-morbidity in irritable bowel syndrome: a matched cohort study using the general practice research database. Aliment Pharmacol Ther 2006;24:879-86.

    8 Bergeron CM, Monto GL. Personality patterns seen in irritable bowel syndrome patients. Am J Gastroenterol 1985;80:448-51.

    9 Olden KW. The use of antidepressants in functional gastrointestinal disorders: new uses for old drugs. CNS Spectr 2005;10:891-6.

    10 Creed F. How do SSRIs help patients with irritable bowel syndrome? Gut 2006;55:1065-7.

    11 Jackson JL, O'Malley PG, Tomkins G, Balden E, Santoro J, Kroenke K. Treatment of functional gastrointestinal disorders with antidepressant medications: a meta-analysis. Am J Med 2000;108:65-72.

    12 Furukawa TA,McGuire H, Barbui C. Meta-analysis of effects and side effects of low dosage tricyclics in depression: systematic review. BMJ 2002;325:991-1000.

    13 Tack J,BroekaertD, Fischler B, Van Oudenhove L, Gevers AM, Janssens J. A controlled cross-over study of the selective serotonin reuptake inhibitor citalopram in irritable bowel syndrome. Gut 2006;55:1095-103.

    14 Hutton J. Cognitive behaviour therapy for irritable bowel syndrome. Eur J Gastroenterol Hepatol 2005;17:11-4.

    15 Toner BB. Cognitive-behavioural treatment of irritable bowel syndrome. CNS Spectr 2005;10:883-90.

    16 Lackner JM, Mesmer C, Morley S, Dowzer C, Hamilton S. Psychological treatments for irritable bowel syndrome: a systematicreview and meta-analysis. J Consult Clin Psychol 2004;72:1100-13.

    17 DeRubeis RJ, Hollon SD, Amsterdam JD, Shelton RC, Young PR, Salomon RM, et al. Cognitive therapy vsmedications in the treatment of moderate to severe depression. Arch Gen Psychiatry 2005;62:409-16.

    18 Rumsey N. Group stress management programmes vs. pharmacological treatment in the treatment of the irritable bowel syndrome. In: Current approaches towards confidentmanagement of irritable bowel syndrome. London: Lyme Regis, 1991:33-9.

    19 Heymann-Mönnikes I, Arnold R, Florin I, Herda C, S, Mönnikes H. The combination of medical treatment plus multicomponent behavioral therapy is superior to medical treatment alone in the therapy of irritable bowel syndrome. Am J Gastroenterol 2000;95:981-94.

    20 Wilhlemson I. The role of psychosocial factors in gastrointestinal disorders. Gut 2000;47(suppl IV):iv73-5.

    21 Lea R, Whorwell PJ. Psychological influences on the irritable bowel syndrome. Minerva Med 2004;95:443-50.

    22 Kennedy T, Jones R, Darnley S, Seed P, Wessely S, Chalder T. Cognitive behaviour therapy in addition to antispasmodic treatment for irritable bowel syndrome in primary care: randomised controlled trial. BMJ 2005;331:435.

    23 Department of Health. Our health, our care, our say: a new direction for community services. London: DH, 2006.

    24 Whorwell PJ. Review article: the history of hypnotherapy and its role in the irritable bowel syndrome. Aliment Pharmacol Ther 2005;22:1061-7.

    25 Wilson S, Maddison T, Roberts L, Greenfield S, Singh S; Birmingham IBS Research Group. Systematic review: the effectiveness of hypnotherapy in the management of irritable bowel syndrome. Aliment Pharmacol Ther 2006;24:769-80.

    26 Whorwell PJ. Effectivemanagement of irritable bowel syndrome-the Manchester model. Int J Clin Exp Hypn 2006;54:21-6.

    Rate this article: 
    Average: 5 (2 votes)
    Bibliografie: 
    Traducere: 
    Dr. Raluca Darabă
    Autor: