Şofatul imprudent

Odată, pe la începutul carierei mele de medic, mi s-a stricat maşina cea veche, pe care-o cumpărasem din primul salariu, aşa că spitalul a aranjat să plătească un şofer de camionetă ca să mă ducă la un alt spital.

Acesta - era un bărbat care părea să se apropie de patruzeci de ani - a virat spre dreapta, cu viteză, prin loc nepermis, pe o stradă cu sens unic. L-am întrebat dacă se grăbea, fiindcă eu n-aveam nici un zor. Mi-a răspuns că da: era ultima cursă din acea zi şi voia să ajungă la medicul lui de familie, căci avea tensiune mare şi trebuia să meargă la control.

M-am întrebat dacă avea vreun rost să-i spun că, dacă ar micşora viteza şi-ar evita să conducă pe străzi cu sens unic, s-ar putea să i se normalizeze tensiunea. Mă îndoiam că, în afară de starea tensiunii arteriale, doctorul acelui om ştia şi cum conduce.

N-am scos o vorbă până la finalul călătoriei, ca să nu cumva să-i distrag atenţia şoferului. M-am bucurat să ajung la destinaţie fără nici un fel de incident. I-am împărtăşit unei colege îngrijorarea legată de riscul la care puteau fi supuşi pacienţii sau cadrele medicale în timpul transportului realizat de un asemenea şofer, dar răspunsul a fost că, dat fiind costul contractului cu respective companie de taximetrie, nu se va lua nici o măsură într-o atare privinţă. În consecinţă, n-am semnalat situaţia într-un raport oficial, dar acum aş face-o.

Sunt nevoit să încalc, de mai multe ori pe an, confidenţialitatea recomandată de ghidurile elaborate de General Medical Council (GMC - Consiliul Medicilor Generalişti). Trebuie să informez consilierul medical al Driver and Vehicle Licensing Agency (Agenţia de Autorizare a Permiselor Auto) că nu este prudent să i se lase dreptul de-a şofa unui pacient cu demenţă care, fiind incapabil să înţeleagă de ce e sfătuit să renunţe la condus, continuă să şofeze. Asemenea rapoarte se soldează, de obicei, cu suspendarea definitivă a permisului, cu un pacient mai puţin stresat, o familie detensionată şi, nu în ultimul rând, cu păstrarea siguranţei publice.

Mulţi asemenea pacienţi îmi spun că ei şofează mai prudent decât cei tineri. Uneori le dau dreptate, dar adaug că, oricum, sunt nevoit să aplic recomandările GMC. Mi se pare ciudat faptul că sunt obligat să încalc confidenţialitatea pentru aceşti câţiva pacienţi, atâta vreme cât nu semnalez nimănui mult mai frecventele situaţii în care, în afara programului meu de lucru, sesizez comportamentul imprudent al unor tineri la volan.

Unsafe driving
BMJ 2007;334:585 (17 March)

Queen Elizabeth II Hospital, Welwyn Garden City
Peter Simmons
consultant psychiatrist mailto:PSimmons@doctors.org.uk

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: