Sarea şi boala cardiovasculară

În cazul accidentului vascular cerebral şi al altor evenimente cardiovasculare, cel mai puternic factor predictiv este presiunea sanguină. Importanţa aportului de sare (clorura de sodiu) în determinarea ei şi în incidenţa hipertensiunii este bine stabilită.

În plus, studiile clinice randomizate care au analizat reducerea moderată a cuantumului de sare relevă o relaţie cauză-efect dependentă de doză şi lipsa vreunui efect general - când ne referim la nivelurile obişnuite ale consumului de sare - în populaţia din întreaga lume.1 Efectul este independent de vârstă, sex, origine etnică, presiune sanguină iniţială şi masă corporală.

Studiile prospective,2, 3, 4, 5 cu o singură excepţie,6 au arătat şi ele că aportul mai ridicat de sare prefigurează incidenţa evenimentelor cardiovasculare. Deşi există argumente multiple în sprijinul scăderii cantităţii de sare pentru a preveni boala cardiovasculară, lipsa trialurilor randomizate ample, cu durată lungă, a încurajat şi opiniile care nu agreează aplicarea unor politici de reducere a consumului de sare la nivel de populaţie.6

În numărul de faţă al BMJ, Cook şi colab.7 descriu efectele pe termen lung ale scăderii cuantumului de sare alimentară asupra bolii cardiovasculare, în rândul participanţilor la trialurile randomizate care au abordat prevenirea hipertensiunii (TOHP I şi II). Mai mult de 3 000 de subiecţi fără hipertensiune au fost randomizaţi fie în grupurile cu aport scăzut de sare, timp de 18 luni (TOHP I) sau de 36-48 de luni (TOHP II), fie în lotul de control. Micşorarea cantităţii de sare utilizată a fost de 44 mmol/zi şi, respectiv, de 33 mmol/zi (adică, echivalentul a 2,6 g şi, respectiv, 2,0 g sare). Rezultatele arată că, în cazul persoanelor repartizate, iniţial, în grupul cu aport scăzut de sare, incidenţa evenimentelor cardiovasculare în următorii 10-15 ani a fost cu 30% mai mică, indiferent de sex, etnie, vârstă, masă corporală şi presiune sanguină. Beneficiile le-au depăşit pe cele estimate recent într-o metaanaliză.8 Studiul realizat de Cook şi colab. este primul raport, bazat pe datele dintr-un trial randomizat, ce susţine efectul benefic al reducerii consumului de sare alimentară asupra evenimentelor cardiovasculare.

Studiul menţionat vine în sprijinul recomandărilor de scădere a aportului de sare alimentară, pentru prevenirea bolii cardiovasculare în populaţia generală. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat, încă din 1985, reducerea cuantumului mediu de sare la cel mult 5 g pe zi, însă doar puţine ţări au politici sanitare direcţionate în acest sens.

Există diferenţe între statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. În ţările occidentale, oamenii îşi asigură necesarul de sare mai ales din pâine şi din hrana procesată, o mică proporţie provenind din utilizarea ei ca atare (până la 20%). O politică populaţională de micşorare a consumului de sare în statele dezvoltate poate fi elaborată numai în colaborare cu industria alimentară. Şi totuşi, de-a lungul anilor, nevoia menţinerii unei pieţe profitabile a determinat fie opoziţia industriei alimentare, fie un progres lent.9

În Anglia şi în Ţara Galilor s-au făcut paşi înainte, dar nivelul actual al aportului de sare - 6 g pe zi - este încă departe de cel recomandat. În viitor se va putea opta fie pentru lipsa de reacţie, fie pentru stabilirea unor niveluri ţintă voluntare în cazul unei game largi de alimente, ori pentru o reglementare legislativă care să oblige industria alimentară să i se conformeze. Dată fiind inerţia din ultimii 20 de ani, prima variantă nu va schimba situaţia. Cea a "voluntariatului" ar putea sprijini activităţile existente, dar fără şanse reale de a finaliza obiectivul propus. Refuzul industriei alimentare, recent exprimat, de-a adopta măsura "etichetării de avertizare" - conform căreia ambalajele produselor cu un conţinut crescut de sare ar trebui să aibă un avertisment de culoare roşie - este o dovadă că nu există încă o punte de colaborare. Opţiunea legislativă ar implica reducerea, până la nivelul stabilit, a conţinutului de sare al alimentelor procesate de către industria de profil. Experienţa Finlandei sugerează că legislaţia a susţinut opţiunea anterioară şi că, în această etapă, ea este necesară şi justificată.

Dimpotrivă, în multe ţări în curs de dezvoltare, cum ar fi cele din Africa sub-sahariană, în care, şi în prezent, sarea este utilizată la discreţie, trebuie dat curs iniţiativelor bazate pe caracteristicile populaţiei locale şi pe specificul naţional, dată fiind creşterea frecvenţei bolilor cardiovasculare legate de hipertensiune.10

Dacă nu va fi modificat mediul de viaţă şi nu vor fi puse la dispoziţia publicului mai multe alimente cu un conţinut scăzut de clorură de sodiu, oamenilor le va fi greu să-şi exercite "opţiunea" când vor încerca să reducă sarea alimentară. Medicii şi profesioniştii din sănătate au efectuat demult consiliere pentru managementul nefarmacologic al hipertensiunii, dar, în contextul unui sistem de îngrijire primară suprasolicitat, recomandarea micşorării aportului de sare, alături de un "pachet" de sfaturi privind stilul de viaţă, devine ineficientă.11 Evaluarea iniţială a consumului de sare (prin colectarea urinei pe 24 de ore, pentru determinarea sodiului) nu face parte din prevederile contractului-cadru naţional şi nu este inclusă în programul de calitate şi control. Aşadar, sistemul sanitar nu este încă pregătit nici să realizeze o informare corespunzătoare a specialiştilor şi a consumatorilor cu privire la cantitatea optimă de sare, nici să asigure o creştere a motivaţiei şi a nivelului de cunoştinţe necesare scăderii aportului de sare. Într-un climat în care resursele sunt insuficiente este astfel neglijată tocmai una dintre modalităţile cele mai favorabile, din punct de vedere al raportului cost-eficienţă, pentru a diminua ponderea bolilor cardiovasculare.12 Şi totuşi, apar dovezi din ce în ce mai convingătoare.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Provenienţă şi modalitate de recenzare: Articol solicitat de BMJ, fără recenzare externă.

Salt and cardiovascular disease
Reducing intake improves cardiovascular outcomes but few countries have effective policies

BMJ 2007:334:859-860

Warwick Medical School, Coventry
Francesco P Cappuccio
chair of cardiovascular medicine and epidemiology mailto:cvme@warwick.ac.uk

Bibliografie

1 He FJ, MacGregor GA. How far should salt intake be reduced? Hypertension 2003;42:1093-9.

2 Sasaki S, Zhang X-H, Kesteloot H. Dietary sodium, potassium, saturated fat, alcohol and stroke mortality. Stroke 1995;26:783-9.

3 He J, Ogden LG, Vupputuri S, Bazzano LA, Loria C, Whelton PK. Dietary sodium intake and subsequent risk of cardiovascular disease in overweight adults. JAMA 1999;282:2027-34.

4 Tuomilehto J, Jousilahti P, Rastenyte D, Moltchanov V, Tanskanen A, Pietinen P, et al. Urinary sodium excretion and cardiovascular mortality in Finland: a prospective study. Lancet 2001;357:848-51.

5 Nagata C, Takatsuka N, Shimizu N, Shimizu H. Sodium intake and risk of death from stroke in Japanese men and women. Stroke 2004;35:1543-7.

6 Cohen HW, Hailpern SM, Fang J, Alderman MH. Sodium intake and mortality in the NHANES II follow-up study. Am J Med 2006;119:275.e7-14.

7 Cook NR, Cutler JA, Obarzanek E, Buring JE, Rexxrode KM, Kumanyika SK, et al. Long term effects of dietary sodium reduction on cardiovascular disease outcomes: observational follow-up of trials of hypertension prevention. BMJ 2007 doi: 10.1136/bmj.39147. 604896.55.

8 He FJ, MacGregor GA. Effect of modest salt reduction on blood pressure: a meta-analysis of randomized trials. Implications for public health. J Hum Hypertens 2002;16:761-70.

9 Karppanen H, Mervaala E. Sodium intake and hypertension. Prog Cardiovasc Dis 2006;49:59-75.

10 Cappuccio FP, Kerry SM, Micah FB, Plange-Rhule J, Eastwood JB. AA community programme to reduce salt intake and blood pressure in Ghana. BMC Public Health 2006;6:13.

11 Little P, Kelly J, Barnett J, Dorward M, Margetts B, Warm D. Randomised controlled factorial trial of dietary advice for patients with a single high blood pressure reading in primary care. BMJ 2004;328:1054-7.

12 Selmer RM, Kristiansen IS, Haglerod A, Graff-Iversen S, Larsen HK, Meyer HE, et al. Cost and health consequences of reducing the population intake of salt. J Epidemiol Community Health 2000;54:697-702.

 

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: